De același autor
Sunt șanse mari ca mandatul de președinte al lui Traian Băsescu să se termine prost. Chiar foarte prost. Asta ne repune pe tapet, celor care gândim cu capul nostru, felul în care ne uităm la politicieni și, în general, la modelele sociale.
Recent începutul scandal din familia prezidențială e un bun prilej să reflectăm asupra modului în care ne uităm la politicieni și, în general, la oamenii publici. Suntem împărțiți în câteva categorii.
Prima e formată din cei pe care subiectul nu-i mai interesează. Pentru care toți politicienii sunt incompetenți și ticăloși, deci vinovați de tot ce se întâmplă rău în țara asta. Pentru ei, acest scandal nu e decât a mia reconfirmare că au dreptate. Faptul că, pe măsură ce nu-i interesează mai tare, vor avea din ce în ce mai multă dreptate, nu pare să-i deranjeze.
A doua e formată din antibăsiștii radicali. Și ei sunt împărțiți în două subcategorii. Una e cea a antibăsiștilor de partid și de trust media. Ăștia-s oamenii pentru care dispariția lui Băsescu de pe scena politică va fi vecină cu reconversia profesională, emoțională și mentală. Vor trebui să învețe din nou să meargă pe picioarele lor, neajutați de Băsescu. Am fi tentați să zicem că nu va fi o așa mare problemă și ei vor fi reorientați rapid de către stăpânii lor înspre o nouă pradă. Dar asta nu va fi ușor deloc, pentru că nu mai există la orizont o pradă ca Băsescu, care să fie atât de puternică încât să poată lătra la ea atâția atârnători. Aparatul politic și mediatic antibăsist împreună cu publicul lui s-au dezvoltat atât de mult în lupta cu „dictatorul“, încât orice țintă ulterioară va fi acut insuficientă.
Mai sunt și antibăsiștii din convingere. Nu trăiesc de pe urma urii față de Băsescu, dar au ajuns cumva să o internalizeze. Pentru ei, ceea ce, eventual, a făcut vreodată bine Băsescu e la ani lumină de ceea ce face sistematic rău. Ei sunt oameni care n-au neapărat o alternativă la Băsescu, nu le e clar cine și de ce ar fi mai potrivit în locul lui, dar îl consideră atât de nociv, încât nici nu mai are importanță cine îi ia locul. Oricine ar fi mai bun. Sunt oameni atât de încremeniți în paradigma „anti“, încât nimic nu mai contează: stabilizarea statului în anii crizei, salvarea statului de drept în 2012, susținerea Occidentului pentru președinte, coalizarea celor mai de seamă intelectuali în sprijinul lui și, iată, nici măcar faptul că justiția pretins supusă lui îi arestează chiar propriul frate. Toate astea sunt chestionabile sau irelevante, în raport cu certitudinea că Băsescu e maximal și iremediabil toxic.
A treia categorie sunt cei care-l apreciază pe Traian Băsescu. Cei care-l apreciază necondiționat s-au împuținat atât de mult, încât în curând vor putea fi adunați într-o sală. Invers proporțional cu cei care-l urăsc necondiționat și care ar umple, probabil, toate sălile din țară. Mai sunt însă cei, între care mă număr, care-l apreciază la pachet cu toate greșelile lui: faptul că n-a prevăzut amploarea crizei în România, lipsa de diplomație, incapacitatea de a construi echipe durabile, împingerea mezinei în Parlamentul European, împingerea protejatei în fruntea unui partid etc. În această categorie intră oameni care văd că Băsescu e foarte departe de profilul ideal de președinte ideal al unei țări ideale, dar care consideră că lucrurile pe care Băsescu le-a reușit sunt mai importante - în sensul că au efecte mai mari la nivelul societății - decât cele pe care le-a greșit.
Sunt șanse mari ca mandatul de președinte al lui Traian Băsescu să se termine prost. Chiar foarte prost. Asta ne repune pe tapet, celor care gândim cu capul nostru, felul în care ne uităm la politicieni și, în general, la modelele sociale. Perspectiva „dacă nu e perfect, e indezirabil“ e cea mai păguboasă dintre toate. Pentru că invalidează o libertate aparte. E o diferență majoră între susținătorii politicienilor de dreapta și ceilalți. Noi am fost întotdeauna capabili să ne susținem aleșii păstrându-ne libertatea de a le semnala public derapajele. În partea cealaltă așa ceva nu e posibil. N-o să-i auziți niciodată pe susținătorii lui Ponta, Voiculescu sau Oprea atrăgându-le public atenția vreunuia că greșesc cu ceva. Gâdea reproșându-i public ceva lui Voiculescu e de domeniul emisiunilor paranormale de pe Discovery.
Lupta, în 2014, se dă din nou între aceste tabere: cei care au și își apără libertățile și cei pentru care rostul libertății e doar să obțină pe ea un preț bun. Dacă ei câștigă, prețul pe care-l vom plăti noi va fi mult mai mare decât orice greșeală a făcut Băsescu până acum sau ar putea face un președinte de dreapta imperfect în următorii cinci ani. //
