De același autor
De ce trebuie ca, sistematic, cineva care reuşeşte cu enorme eforturi să realizeze ceva în structurile statului să fie dat la o parte imediat ce se pune problema reformării structurilor de stat?
Doctorul Raed Arafat este de multă vreme unul dintre eroii mei în viaţă. Am avut bucuria să-l cunosc abia de curând, la o conferinţă în care încerca să convingă tineri români, absolvenţi de studii în străinătate, să se întoarcă în România. Argumentul principal era că aici mai e încă foarte mult de construit. La finalul conferinţei însă, când a atins subiectul recentei propuneri de reformă a sistemului de sănătate, tot el a concluzionat că, paradoxal, mai e şi foarte mult de dărâmat.
Pe scurt, Raed Arafat se opune privatizării sistemului de ambulanţă şi a caselor de asigurări de sănătate. Nu e împotriva introducerii concurenţei private, dar ar vrea-o reglementată foarte clar şi foarte strict. Fiind un specialist şi un practician care a văzut multe sisteme în toată lumea şi unul care a construit într-un sistem atât de pestriţ ca al nostru, aş înclina să merg pe mâna lui. Aş insista ca expertiza lui să fie un centru de influenţă.
L-am auzit recent pe Traian Băsescu declarând iritat, într-un interviu, că Raed Arafat uită că şi el a început SMURD-ul ca o fundaţie, deci tot ca privat, cum ar veni. Eu l-am ascultat cu multă atenţie, mai bine de o oră, pe doctorul Arafat şi cred că nu uită nimic. Şi-a amintit cu lux de amănunte o mulţime de detalii de la începuturile SMURD-ului de acum 20 de ani. Persoane, situaţii, crize şi reuşite. Nu cred că uită nimic din ce şi cum a făcut pentru sistemul de sănătate din România şi nici ce i-a făcut sistemul de sănătate lui şi iniţiativelor lui. Nu uită de toţi politrucii şi şefii de consilii, comisii şi comitete care i-au pus beţe-n roate ori de câte ori au avut ocazia.
Nu ştiu câtă lume ştie de ce SMURD nu funcţionează în cadrul sistemului de ambulanţă, cum ar părea firesc, ci în cel al pompierilor. Motivul e simplu şi năucitor: salvarea a refuzat să-l adopte. Unora dintre mai marii sistemului nu li se părea normal ca maşinile SMURD să ajungă la un accident înaintea salvărilor sau ca un sirian să salveze viaţa unor români. Astfel de cretini au adus sistemul de sănătate la sapă de lemn şi în pofida lor a reuşit doctorul Arafat să creeze un sistem integrat de salvare a vieţilor la care Franţa se uită acum ca la un model de urmat. Şi a reuşit asta în cadrul unui serviciu al statului. Aşa ceva e de nepreţuit.
Nu mă pricep la organizarea sistemului de sănătate. Dar am avut de-a face cu servicii medicale din România, Ungaria şi Austria, şi private, şi de stat. Nu există comparaţie între sistemul de sănătate de afară şi sistemul de îmbolnăvire de la noi. Eu m-am format într-o cultură de business. Acolo, când dai de cineva care e foarte bun la ceva, mai ales la ceva la care nu te pricepi, cel mai inteligent lucru e să-l atragi de partea ta, să-l întrebi de ce are nevoie şi să-i dai cale liberă. Când nu poţi să-l ajuţi, te asiguri că nu-l încurci. Aşa se obţin cel mai rapid rezultatele şi performanţa.
Nu pot deloc să înţeleg de ce aşa o abordare nu are şanse şi în politica românească. De ce trebuie ca, sistematic, cineva care reuşeşte cu enorme eforturi să realizeze ceva în structurile statului să fie dat la o parte imediat ce se pune problema reformării structurilor de stat. Cine e mai în măsură să reformeze sistemul decât cei care au făcut-o deja pe cont propriu?
Doctorul Raed Arafat e o persoană foarte rară în spaţiul public românesc, spre deosebire de politicienii cu care se confruntă acum şi care reprezintă o tipologie mult mai răspândită. Medicul îndrăgostit de România trăieşte ca să construiască pentru cei din jurul său. Şi construind atât de mult, din nimic şi împotriva curentului, a dobândit un fel de înţelegere şi determinare care sunt, şi ele, foarte rare. Are viziune, metodă, pricepere şi rezultate. Adică tot ce lipseşte mai tuturor opozanţilor lui. Cel mai prost lucru pe care clasa politică îl poate face acum pentru sănătatea românilor e să-i ignore doctorului Arafat cei 20 de ani de muncă în slujba sănătăţii românilor. //
