De același autor
Dacă, în urma punerii sub urmărire penală a Antenei 3 pentru complicitate la şantaj în cazul Sorin Alexandrescu, postul ”amiral” al aparatului de propagandă al lui Voiculescu va fi găsit vinovat, atunci vor exista temeiuri bune, chiar mai solide decât în cazul OTV, pentru ca CNA să închidă acest post care poluează până la irespirabil atmosfera publică românească de prea multă vreme.
Cazul Antena 3-Sorin Alexandrescu NU este un caz despre libertatea presei sau chiar despre libertatea de expresie. Mai întâi, că Antena 3 nu face presă şi nu a făcut niciodată. Nu există, probabil, nicăieri în lume un post de televiziune ”de ştiri” care să fi produs mai puţine ştiri în întreaga sa existenţă. Producţia de presă conţine, intrinsec, noţiuni şi valori precum respectul faţă de fapte şi responsabilitatea etică pentru produsul publicat. Nimic de acest fel nu se găseşte în producţiile Antenei 3, cu excepţia reportajelor lui Carmen Avram, dar aceste producţii sunt covorul scump sub care este ascunsă întreaga mizerie a trustului lui Voiculescu. Ceea ce a fost însă Antena 3 de la început, a fost un instrument de manipulare fără scrupule a faptelor şi de propagandă agresivă destinat unui singur scop: Pentru a servi interesele politice şi economice ale lui Dan Voiculescu, pentru a propaga şi imprima în conştiinţa publicului televizual ”viziunea despre România” a lui Dan Voiculescu.
Citiţi acest fragment de convorbire dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi Doru Buşcu: ”Academia Caţavencu, ca orice instituţie de presă din trustul meu, răspunde intereselor patronatului. Punct! De data asta am vorbit cu Sergiu, va veni, vom discuta pe faţă cu toţi oamenii. Cui îi place rămâne, cui nu-i place pleacă. S-a terminat cu glumele de genul independenţă editorială (…)Are toată lumea libertatea de pe lume: poate pleca când vrea dacă nu-i convine. Noi nu ţinem pe nimeni legat cu funia, cu cătuşele de scaun sau de colţul mesei (…) Băi, tati, normal, nu sunt un cretin, nu mă amestec pe chestiile de…dar în interiorul unei strategii editoriale nu mai mişcă nimeni. Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine toată lumea îl las pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia f...ut- ului din România. Toată lumea începe să înjure Instituţia f...ut-ului din România”. Acum, înmulţiţi fiecare din aceste afirmaţii cu 10 şi veţi avea o idee despre modul cum înţelege Voiculescu ”interesele patronatului” şi relaţia sa cu ”independenţa editorială” şi alte ”glume”, mai puţin partea cu Băsescu, probabil. Deci nu este despre libertatea presei, pentru că nu vorbim despre o instituţie de presă în sensul autentic al cuvântului şi nici despre jurnalişti în sensul adevărat al cuvântului.
Nu este nici despre libertatea de expresie. Ni se poate reproşa că chiar dacă nu e vorba despre presă adevărată ci despre propagandă, trăim într-o ţară liberă şi oricine, inclusiv Voiculescu, este liber să facă ce propagandă doreşte cât doreşte, indiferent de fapte, independenţă editorială, deontologie – da, deontologie! – şi alte scrupule jurnalistice. Atâta vreme cât are o audienţă, n-are decât. Este o chestiune care tine de libertate de expresie. Aşa că, a-i chema pe oamenii lui Voiculescu la DNA pentru ceea ce spun tot n-ar fi în regulă. Nu, nu ar fi, dar NU pentru ceea ce spun au fost chemaţi Gâdea şi Ciuvică la DNA, ci pentru a da explicaţii în legătură cu acuzaţiile de şantaj aduse lui Sorin Alexandrescu şi Cameliei Voiculescu. Cu alte cuvinte, să umpli ecranul seară de seară cu artista foamei din Caracal ca să smulgi lacrimi şi voturi sau cu ”regimul criminal Băsescu” este manipulator şi greşit din punct de vedere moral dar este protejat de dreptul la liberă exprimare. Să îl şantajezi pe Bendei de la RCS-RDS că dacă nu semnează cu tine, Antena, un contract care ţi-ar aduce milioane de euro, vei declanşa o campanie media împotriva lui şi a RCS, nu mai este. Este o infracţiune. Acum, Mugur Ciuvică, vine şi spune, dincolo de bâlbâielile lui despre ”băsism” şi ”DNA face poliţie politică” şi alte formule din arsenalul propagandei Antena 3, că obiectul şantajului, contractul dintre firma lui Dumitru Dragomir şi RCS în valoare de 3,5 milioane de euro poate fi considerat în mod legitim ca fiind de interes jurnalistic şi că faptul că l-a publicat imediat după arestarea lui Alexandrescu a fost decizia lui care nu îi poate fi imputată. Deci, Ciuvică încearcă să aducă, din nou, lucrurile în zona libertăţii de expresie. Dar problema nu este dacă acest contract dintre Mitică Dragomir şi RCS-RDS a fost o mită mascată, ceea ce putea constitui un subiect de investigaţie jurnalistică legitim, ci dacă Alexandrescu l-a şantajat pe Bendei, cu complicitatea Cameliei Voiculescu, să semneze cu Antenele. Ceea ce a făcut Ciuvică poate fi sau nu relevant. Relevant este dacă Antena 3 a fost complice la şantaj. Deci nu este despe libertatea de expresie.
Punerea sub urmărire penală a unei persoane juridice atrage după sine, aşa cum au scris colegii de la Hotnews.ro, intruziunea fără precedent a procurorilor DNA în bucătăria internă a trei dintre firmele trustului lui Voiculescu, Antena TV, Intact Publishing şi Antena 3. Procurorii le controlează actele juridice, le pot popri conturile, ca măsură asiguratorie şi le pot interzice să participe la procedurile de achiziţii publice pentru o perioadă între 1 şi 3 ani. Ceea ce nu pot face este să suspende sau dizolve aceste societăţi – pentru că, deşi nu sunt, sunt considerate, totuşi, instituţii de presă. Cine poate face acest lucru, adică să suspende licenţa de emisie a Antenei 3, este Consiliul Naţional al Audiovizualului. Legea Audiovizualului nu are nicio prevedere care să oblige CNA să ia vreo măsură împotriva unui post tv, chiar dacă acesta a fost condamnat pentru şantaj. Unul din membrii CNA ne-a spus că acest lucru ar trebui să se schimbe pentru că, în fond, Antena 3 a folosit un bun public, frecvenţele de emisie, pentru a obţine un avantaj privat. Susţinem acest punct de vedere. Antenei 3 ar trebui să i se retragă licenţa de emisie dacă va fi găsită vinovată de instanţă. Da, există multe alte interese precum cele comerciale ale competiţiei din zona televiziunilor ”de ştiri” – faţă de care nu manifestăm absolut nicio simpatie pentru că nu vedem mari diferenţe între ele -, precum şi din zona politică, fie că e vorba de PSD, PNL sau Traian Băsescu. Dar, în fond, Antena 3 nu furnizează niciun fel de ”bunuri publice”, în schimb este urmărită penal pentru că profită de ele. Desfiinţarea ei nu ar face decât să cureţe aerul în viaţa politică şi în societatea românească de o otravă care o macină de prea mult timp.
