De același autor
Există deja o cerere formală de aderare la care Kievul așteaptă un răspuns. Nimeni nu va accepta ca Ucraina să devină membru NATO în timpul războiului, dar există o așteptare rezonabilă că, după război, acest lucru se poate întâmpla. A doua chestiune privește eventuale „garanții de securitate” acordate Ucrainei, ceea ce câțiva dintre aliați nu sunt dispuși să ofere. În schimb, există un consens relativ larg privind nevoia de a acorda în continuare sprijin militar Kievului până când Ucraina va obține „pacea în termenii săi”, adică până când va elibera teritoriul de ocupația rusă.
În ceea ce privește garantarea securității actualilor membri din flancul estic în contextul amenințării ruse, summitul de la Madrid de anul trecut a recunoscut Rusia ca un pericol strategic pentru Alianță și, ca urmare, au fost luate câteva angajamente. Unul dintre acestea este „desfășurarea unor forțe suplimentare robuste, pregătite de luptă pe flancul estic” al Alianței. Concret, asta înseamnă creșterea actualelor opt grupuri de luptă multinaționale ale Alianței (dintre care unul se află în România) de la circa 1000 de militari, cât numără în prezent, la o forță de 5000 de militari (o brigadă), „acolo și unde este necesar”. Cu toate acestea, deși Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Germania și Canada au promis, toate, brigăzi cu înalt nivel de pregătire de luptă pentru misiunile pe care le conduc, trupele au rămas acasă. Statele de pe flancul de est, inclusiv România, au cerut insistent suplimentarea forțelor existente, dar până acum, deși termenul despre care s-a vorbit la Madrid era de un an, nu s-a întâmplat nimic. Ca de obicei, deși la summituri, NATO își propune obiective ambițioase, realizarea și implementarea lor suferă amânări, întârzieri și se lovesc de o mulțime de obstacole logistice și politice.
Acesta este fondul pe care în Statele Unite se pregătește adoptarea de către Senat a unei legi privind securitatea la Marea Neagră (Black Sea Security Act), care va trasa mai concret obiectivele strategice ale Americii în regiune. Legea, care datează de anul trecut și care va trebui să treacă ulterior și prin Camera Reprezentanților, va include măsuri concrete pe care administrația de la Washington va trebui să le ia, precum și resursele necesare pentru îndeplinirea acestora.
În acest context, The Heritage Foundation, cel mai important think-tank conservator din Statele Unite și, probabil, din lume, a publicat un raport privind schimbarea strategiei americane la Marea Neagră, care face o serie de considerații și de recomandări adresate Congresului. Astfel, raportul notează că Marea Neagră, aflată la intersecția dintre Europa, Caucaz și Asia, este un spațiu activ pentru competiția geostrategică dintre Statele Unite, Rusia și China, un fapt puțin recunoscut până acum. De prea mult timp și chiar și după prima invazie a Ucrainei și anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, Marea Neagră a rămas o prioritate secundară atât pentru SUA, cât și pentru NATO și nu a reușit să atragă atenția și resursele necesare pentru a apăra interesele americane. Marea Neagră devine un centru gravitațional pentru viitorul Europei și, prin urmare, Congresul ar trebui să insiste asupra creșterii resurselor necesare pentru a spori angajamentul american și, împreună cu aliații, să amplifice rolul Statelor Unite în regiune.
Interesele Statelor Unite în regiune derivă în primul rând din angajamentul luat prin Tratatul Nord-Atlantic de a proteja cele trei țări membre NATO care au deschidere la Marea Neagră, România, Bulgaria și Turcia. Protejarea acestor state de aventurile militare rusești și de influența nefastă a Chinei necesită măsuri proactive din partea SUA. În al doilea rând, interesele americane sunt legate de agresiunea neprovocată a Rusiei împotriva Ucrainei. SUA, deși nu sunt parte din conflict, au investit masiv în asigurarea resurselor pentru ca Ucraina să se poată apăra. O înfrângere a Rusiei nu numai că ar face mai puțin probabilă o eventuală agresiune împotriva aliaților din NATO, dar va descuraja China să recurgă la agresiune împotriva unor aliați din regiunea indo-pacifică precum Taiwanul. Dincolo de coastele Mării Negre direct afectate de război, atât Rusia, cât și China încearcă să obțină influență prin capturarea elitelor, spionaj, investiții și propagandă. Statele Unite trebuie să fie prezente în regiune pentru a descuraja aceste influențe dăunătoare, mai ales că Marea Neagră, din motive economice și de securitate, va face ca și centrul gravitațional al Europei să se mute spre Est.
Apărarea intereselor americane în zonă presupune o prezență navală din partea Statelor Unite, care ar trebui să înceapă să pregătească desfășurarea unei forțe maritime permanente în Marea Neagră, trecând peste obiecțiile Turciei. Pentru aceasta, Congresul ar trebui să stabilească crearea unei flotile a Mării Negre și a unui grup naval NATO asociat. Această flotilă ar trebui să se adauge și să fie complementară la grupul maritim NATO pentru Marea Neagră care va fi decis la Vilnius.
În plus, SUA ar trebui să facă presiuni asupra NATO să suplimenteze forțele multinaționale din România și Bulgaria de la nivel de batalioane la nivel de brigadă, o măsură-cheie pentru securitatea regională. Statele Unite ar trebui să oblige Rusia să își reducă prezența maritimă în Marea Neagră.
În consecință, afirmă documentul, o strategie robustă și eficientă la Marea Neagră este în interesul Statelor Unite, o concluzie pe care, în sfârșit, liderii politici de la Washington sunt pe cale să o recunoască. //
