De același autor
Cum ideea fundamentală a parlamentarismului – elaborarea legislației în cadrul compromisului între Putere și Opoziție – a fost deja anihilată prin modificările regulamentului care instituie dictatura majorității și reduce opoziția la un rol pur decorativ, nu mai există nici un obstacol parlamentar, procedural, ca majoritatea să-și treacă drept „lege” tot ce-i trece prin cap. Prin urmare, este foarte posibil ca tot ceea ce au dorit în ultimii 12 ani marii penali politici- desființarea într-un fel sau altul a DNA și a infracțiuni înseși de corupție, punerea procurorilor sub un control strict cu mână de fier și a judecătorilor sub unul la fel de strict dar cu mănușă de catifea și punerea corupților, demnitari ori funcționari, la adăpost de legea penală o dată pentru totdeauna- , să devină în sfârșit lege în România. Să mai presupunem că aceste legi vor trece și de Curtea Constituțională, o instituție care și-a subminat în chip lamentabil în ultimul an rolul de garant al ordinii constituționale. Numai că, din lipsă de coordonare, frustrare, lăcomie sau, pur și simplu din prostie, au mers, iarăși, prea departe. Chiar dacă vor reuși să legalizeze fărădelegea și să instituie Republica Borfașilor la care visează de atâta amar de vreme, aceasta nu va putea exista niciodată pentru că este un monstru imposibil, o himeră.
Adio stat de drept și democrație
Dacă Dragnea și penalii care îl înconjoară își duc planurile la îndeplinire, nu mai are rost să vorbim despre stat de drept, adică despre domnia legii în România. După cum remarcă Parchetul General, în noua „filozofie” de stat a PSD/ALDE, principiul fundamental este că drepturile infractorilor trec deasupra drepturilor victimelor. Procurorul Bogdan Gabor explică punct cu punct ce presupune fiecare amendament în parte și, conchide, logic, în baza principiului de mai sus, că în republica răsturnată a PSD, infractorul este cinstit, iar procurorul nu. Șefa DNA, Laura Kovesi, constată, la rândul ei, că, dacă modificările intră în vigoare, DNA e ca și închis, dar mai importante, dincolo strict de DNA și de combaterea corupției, sunt exemplele pe care le dă procuroarea Lăncrănjan privind modul în care modificările afectează fiecare cetățean în parte.
Laura Kovesi greșește. Nu numai DNA se va închide dacă trec amendamentele, ci toate parchetele. Singurii procurori cărora li se va mai permite să funcționeze în condițiile create de noile Legi ale Justiției și de noul Cod de Procedură Penală, vor fi cei obedienți puterii care vor primi mână liberă să îi ancheteze și aresteze pe toți adversarii puterii. Iar dacă e liber la furat, e liber și la furat alegeri. În noul regim, democrația va deveni o farsă de felul „democrației controlate” din Rusia.
În anarhia kleptocratică, proprietatea e un moft
Dacă s-ar fi mulțumit să suprime drepturile fundamentale și să subordoneze legea unei grup restrâns, adică să instituie o oligarhie autentică, am fi avut de-a face cu instaurarea unui regim autoritar „clasic” în care primează „dreptul celui mai tare” cum pleda Trasymachos. Dar ceea ce rezultă din modificările aduse Codului de Procedură Penală este un regim anarhic. Chiar și într-o kleptocrație cum sunt cele africane sau arabe ori chiar în Ucraina, nu au dreptul să fure decât unii, în vreme cei restul, masele, sunt ținute să respecte legea, să sufere și să plătească taxele din care se îmbogățesc primii. Însă trebuie să existe o oarecare ordine și o minimă siguranță a cetățeanului. Dar în regimul în care dreptul infractorului bate dreptul victimelor, această minimă siguranță este imposibilă. În primul rând pentru că un stat care protejează infractorul nu poate garanta în același timp dreptul de proprietate. Dacă cetățeanului îi va fi mult prea greu să obțină condamnarea hoțului care îi încalcă proprietatea și să își recupereze bunurile, proprietatea devine o noțiune volatilă iar siguranța dispare. Societatea românească va fi redusă la o anarhie hobbesiană iar singurii protejați vor fi marii infractori.
Infractori din toate țările...
România va deveni țara în care organizarea administrativă reală va echivala cu teritoriile marilor interlopi și traficanți, care vor deveni viitorii lideri ai grupurilor de interese politice și eventual lideri ai viitoarelor partide. Cum nicăieri în lume nu există o asemenea protecție oferită tuturor categoriilor de penali trebuie să ne așteptăm ca România să devină nu numai paradisul infractorilor autohtoni dar și internaționali. Din comunicatul DIICOT aflăm că dosarele de trafic antidrog (1200 lunar) vor fi blocate, deci trebuie să ne așteptăm ca România să devină placa turnantă a traficului de droguri cum era pe vremuri Turcia. Mai mult, marii capi ai cartelurilor mafiote ar putea găsi sanctuar legal în România pentru că vom fi singura țară în care marii mafioți nu vor putea fi condamnați pe baza depozițiilor polițiștilor sub acoperire sau a martorilor protejați în virtutea următorului amendament: „Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorilor, ale colaboratorilor, ale denunțătorilor ori ale martorilor protejați sau ale altor persoane care au obținut nepedepsirea sau reducerea pedepsei în schimbul declarațiilor date”. Vorbim chiar și de cazuri de crimă organizată și, la limită, de terorism.
Ceea ce reiese așadar din „proiectul PSD/ALDE” nu este o țară europeană care cochetează cu populismul și autocrația precum Ungaria sau Polonia. Acestea sunt țări care au înregistrat derapaje, unele serioase, dar care pot fi readuse pe drumul cel drept prin persuasiune, presiuni sau sancțiuni. România lui Dragnea și Tăriceanu se conturează a fi în cu totul altă ligă, un hibrid monstruos, ceva între Coreea de Nord, Afganistan și Sudanul de Sud o amenințare gravă pentru ea însăși și pentru cei din jur. Or, așa ceva nu poate fi acceptat în mijlocul Europei și nu va fi acceptat.
Convergența unor interese meschine naște monștri
Ceea ce pare să se fi întâmplat în realitate este convergența unor interese limitate. A vrut PSD să-l salveze pe Dragnea? A introdus amendamentul aberant care prevede ștergerea datelor incriminatoare care nu au legătură strictă cu cazul cercetat. A dorit UDMR să-l scape pe Marko Attila, deputatul fugar și nu prea? A venit cu amendamentul care face imposibilă condamnarea în lipsă. Au avocații PNL (pentru că ar fi o nedreptate să neglijăm contribuția PNL la această oroare) Gorghiu sau Fenechiu tot felul de clienți din zone interlope? Se bagă amendamentele care exclud martorii protejați. Se tem toți trepădușii politici corupți de DNA? Se interzic arestările pentru corupție, evaziune și spălare de bani ba mai mult, se interzic orice informații publice despre aceste dosare, deși nimic nu poate justifica mai bine interesul public decât corupția funcționarului public. Și, în general, pentru că toți acești indivizi mărunți îi urăsc pe procurori, toți susțin amendamentele care fac ca, în general, procurorii să fie în pericol mai mare să facă închisoare decât infractorii pe care îi anchetează. Cele peste 60 de amendamente la Codurile Penal și de Procedură par să fie ieșit așadar din acumularea frustrărilor unor caractere meschine care ocupă fotolii de parlamentari și își folosesc puterea legislativă pentru a regla conturi personale cu procurorii și cu legea penală fără să realizeze oroarea pe care au produs-o.
Episodul este încă o dovadă a calității execrabile a unei clasei politice falimentare moral, dar întrebarea este de ce nu există nimeni care să aducă la ordine această faună politico-penală ca în trecut. Oricât de disperați ar fi Dragnea și Tăriceanu (apropo, dezincriminarea mărturiei mincinoase este o perlă de stupizenie legislativă) se poate presupune că mai au atâta discernământ încât să-și dea seama că demersul este unul sortit eșecului. Ar mai exista posibilitatea să lase această avalanșă de aberații legislative să se reverse în speranța că la capătul drumului le vor salva pe cele care îi privesc pe ei și le vor respinge pe celelalte, făcând astfel figură de lideri responsabili și rezonabili în vreme ce își vor fi rezolvat în mod cinic propriile probleme penale iar noi ceilalți vom răsufla ușurați că nu a fost totul pierdut.
Totul va fi însă pierdut până la capătul acestui ciclu electoral, când vom realiza prea târziu că n-a mai rămas mare lucru din democrația și justiția românească.
