De același autor
Din capul locului: Nici eu nu mă număr printre dependenții de basmele despre economie ale Dlui Varujan Vosganian, nici domnia sa nu se află pe lista mea scurtă de vizionari ai relansării economice.
Acest text vorbește însă despre dreptatea lui Varujan Vosganian, în ce privește maniera de gestiune a României (că de guvernare cred că nu poate fi vorba) pornind de la organizarea guvernului.
Cineva din mediul de afaceri (Violeta Ciurel, CEO-ul de la AXA) spunea zilele trecute că ”Este neclar ce vrea să facă guvernarea”.
E neclar pentru cei care, de bună credință fiind, ignoră mecanimsul politic care ține în funcțiune acest guvern. Eu l-aș numi ”caracterul vosganian al guvernării” – și sper ca ministrul să nu-mi ceară drepturi de copyright pe numele său, măcar pentru că-i dau dreptate: Varujan Vosganian e cel care l-a denunțat primul, îl face operant și suportă acest fenomen. Pe care îl vom analiza în toate consecințele sale.
Despre ce vorbim:
Există 4 puncte nevralgice în guvernul Dlui Ponta – atât de periculoase încât suspendă orice funcționalitate a strategiilor care ar putea reașeza pe șină potențialul excepțional al României lui martie 2013.
Strategii, adică puncte strategice: Economia, Finanțele, Transportul și Afacerile Europene. Toate celelalte ministere sunt – din nefericire și din lipsa banilor – adevărate pârghii de PR.
Să le luăm la rând.
1), Ministerul Economiei. Titularul de care depind ”relansarea economică”, ”creșterea economică”, ”repornirea economiei”, ”motoarele economiei”, ”impactul pozitiv asupra economiei”, ”reindustrializarea economiei” este dl. Varujan Vosganian, secondat de doi miniștri delegați: Constantin Niță (la Energie) și Maria Grapini (IMM-uri).
Problemele:
-, circa 80% din job-ul și portofoliul ministerului Economiei este format din companii și atribuții pe ENERGIE. Adică sunt la Dl. Niță.
-, circa 64% din locurile de muncă din economie sunt la IMM-uri, adică la Dna. Maria Grapini.
-, Titularului (adică Dlui Vosganian – responsabilul cu ”viziunea” și ”strategia”) i-au rămas Oltchimul și alte probleme de soiul ăsta.
Potrivit unei Ordonanțe trecute prin Parlament luna aceasta, miniștrii delegați au drept de semnătură fără aprobare specială de la titularul portofoliului.
Morala: Liberalii sunt printre ultimii decidenți pe umărul cărora să plângi, dar ce poate produce o atare organizare a unui minister de la care toată lumea așteaptă viziune și ”relansare”?
Îi vede cineva pe cei 3 așezându-se în fața unei strategii unitare de abordare a mediului economic, astfel încât politicile guvernamentale să funcționeze cu eficiența din ”privat”?
Dimpotrivă: ceea ce în privat e pozitiv – masa critică pe care o atinge potențialul de dezvoltare așezat de-a lungul unei strategii – aici va merge invers, până când lucrurile vor plesni. Oricare zi care trece la Ministerul Economiei nu e benefică pentru economie: ci ne apropie de momentul în care tensiunea dintre miniștrii care se calcă pe degete gestionând interese din zone atât de eterogene va produce fie haos, fie ruptură. Cum? Vom vedea mai la vale.
2), Ministerul Finanțelor. Pomposul titlu este purtat de dl. Chițoiu, însă și pâinea și cuțitul sunt la Dl. Voinea, ministrul delegat pentru Buget.
Și aici, delegatul bate titularul. Așa încât, naivii din privat care așteaptă ”fiscalitate prietenoasă”, ”coerență fiscală”, politici fiscale adecvate etc, etc să se pregătească Nu pentru ziua în care vor avea parte de o fiscalitate în acord cu economia vlăguită, ci pentru momentul în care Dl. Chițoiu se va sătura să producă banii din taxe și să-i trimită în vârful pixului Dlui. Voinea.
Până atunci, să se observe cum proiecte precum Kogălniceanu au împins IMM-urile în iluzii și investiții și le lasă acum fără bani, cum economia gri se dezvoltă parcă pentru a mai păstra ceva alb în negrul supraviețuirii și cum ramurile din economie producătoare de valoare adăugată mare au dispărut până și din promisiunile despre politici fiscale favorabile.
3), Ministerul Transporturilor. Doar atât: ministrul titular (Dl. Relu Fenechiu) se roagă de ministrul delegat (Dl. Dan Șova) să-i dea lui autostrada Iași-Turda (adică măcar cioara din par). Căci autostrăzile au fost luate de la Transporturi, care au rămas cu drumurile (în bună parte făcute cu bani locali obținuți pe proiecte europene ajunse la clientelele de tot felul) și cu problemele: pierderile de la Tarom și CFR.
Îmi vine greu să cred că niște politicieni, care-și ascut cuțitele pe la spate așteptând încleștarea cea mare, vor putea face o strategie a infrastructurii în România – țară ajunsă, din punct de vedere al calității specifice, pe locul 148 din 150 (sub Kenia).
Asta în condițiile în care POS Transport a tras în jos, prin gradul jenant de absorbție a fondurilor europene, toată media țării, punând în mare dificultate pe părinții patriei angajați în negocieri la Bruxelles.
Iar când vorbim de transporturi, vorbim de proiecte de miliarde de euro atrași (sau nu!), de investiții de mare anvergură, de mii sau zeci de mii de locuri de muncă producătoare de salarii și de taxe.
4), Cum e posibil ca un stat membru UE, cu mari probleme de poziționare, mesaj, adecvare, înțelegere, asimilare și asumare a politicilor și guvernanței UE să desființeze Ministerul Afacerilor Europene? Și să lase doar falanga practică a legăturii cu Europa – ministerul Fondurilor Europene.
Într-un moment în care MCV, Schengen, politica de alianțe comunitare, pregătirea pentru legislația care va lega guvernele naționale de politicile comune ale Uniunii, guvernanța europeană în toată complexitatea ei se suprapun, toate, peste ineficiența demersului Dlui Corlățean de-a se face auzit invocând că vorbește în numele unei națiuni de 22 de milioane.
Or fi, dar când Nu ai un minister cu mesaj oficial coerent și închegat, depeșele care pleacă zilnic din ambasadele de la București spre Bruxelles sau spre guvernele care contează sunt redactate seară de seară altfel – după care și cum vorbește: Antonescu, Voiculescu, Victor Ponta și Băsescu.
*
Spuneam mai sus că nu e de plâns pe umărul liberalilor – perdanții acestui mod de organizare a guvernului în care delegații dlui Ponta bat titularii Dlui Antonescu: miza nu sunt coteriile politice decât în sânul puterii de guvernământ.
În România de dincoace de aceste trucuri pritocite de niște consilieri care probabil că se simt foarte încântați, stau efectele acestui mod de-a gestiona lucrurile:
a), În primul rând, Nu pot exista viziune, strategie, plan, implementare – principiile de căpătâi după care funcționează orice covrigărie din privat – în guvernul în care cei puși să facă echipă așteaptă doar momentul politic oportun să rupă pisica.
În țară totul pare doar o stagnare rău prevestitoare, o improvizație fără sfârșit în care toată lumea se bazează pe norocul de-a nu se petrece ceva ”rău”.
Cei cu urechle ciulite aud, însă, zgomotul de fond : tensiunea surdă a celor care nu mai vorbesc răspicat de teama de-a nu declanșa războiul politic care să ducă la rupturi ireversibile.De fapt, de-a nu-l declanșa prea devreme.
Singurii pe care nu-i deranjează această tensiune – și care sunt poate și singurii ei câștigători – sunt baronii locali: indiferent de cine e ministru, ei trebuie să-și primească în perioada următoare partea, fără de care nu se poate relua ”ciclul”.
Cine a fost atent în ultimele săptămâni la vocile de zapciu cu care Dnii. Nicușor Constantinescu (Constanța) și Ioan Cindrea (Sibiu) s-au stropșit la Liviu Voinea și Eugen Nicolescu știe despre ce vorbesc.
Încă un lucru de neignorat pentru cei care știu ce înseamnă gestiunea sistemelor de oameni: deruta și volatilitatea atitudinii celor din instituțiile care se subordonează formal ministrului titular, dar se află, de facto, sub ministrul delegat.
b), O ruptură totală de lumea în care trăim, de cum se așează lucrurile în Europa: mizele mărute în care se pierde guvernarea ratând marile poziționări și, mai ales, folosirea unor teme serioase ca diversiune în războaiele interne.
Să se observe cum revizuirea Constituției și regionalizarea au ajuns, din ținte politice necesare, simple subiecte care produc scandalul acoperitor pentru problemele reale din economie.
c), Cazul școală: Cum o majoritate parlamentară de peste 70% Nu poate trece – în cazul că o atare lege ar fi elaborată – noua strategie și reformă din Sănătate – o temă care produce deficite în bugetele sistemului, haos în spitale, teren fertil pentru mita mai firească și mai oficială decât la chelneri sau la groparul din cimitir, și plecarea peste granită a competențelor.
Asta însemnă că maniera în care e organizat guvernul și în care sunt administrate relațiile dintre decidenți compromit singurul avantaj pe care-l aduce o putere atât de stufoasă: majoritatea ”confortabilă” – situația ideală de-a impune strategii. Ei bine: Strategiile cui?
d), Acum nu se simt, ele vor fi consecința consecințelor: asaltul asupra unor instituții care, prin însăși menirea și atribuțiilor lor constituționale, pot periclita acest haos decizional și această luptă pe sub masă.
Când interesele comune vor dispărea, fiecare din partenerii de astăzi se va simți liber să-și revendice zone de influență care până acum au rămas neîmpărțite. Iar cei care s-au simțit mai slobozi și mai dezinvolți în timpul crizei din vara trecută se vor întoarce pe aceleași drumuri pe care le-au deschis atunci.
O să vedem în toamnă cât de sus sunt ei în stare să sară…
**
Spuneam mai sus – metaforizând, firește – de ”caracterul vosganian” al guvernării, plecând de la ceea ce se petrece la ministerul Economiei.
Încercând să-mi construiesc singur contraargumente și să mă fac avocatul diavolului – așa încât speranțele și iluziile de cetățean să aibă măcar un bolovan la temelie – n-am reușit să ignor două detalii :
În cele 10 luni de când se află la putere, singurul lucru pe care au reușit să-l producă cele 3 partide a fost doar respectarea selectivă și pe alocuri a stringențelor impuse în scrisorile de intenție cu finanțatorii. În rest, Nicio strategie, niciun plan, nicio înțelegere a ceea ce se întâmplă – cu 70% majoritate și cu o opoziție în genunchi. Iar această aplicare a măsurilor simple, directe și brutale din angajamentele cu finanțatorii, dacă nu produc politici economice, măcar produc comisioane. De aici și această ”strategie” a împărțelii…
Al doilea detaliu: nu e săptămână lăsată de la Dumnezeu în care un ministru să nu iasă și să nu anunțe de capul lui niște ”măsuri de reformă” – pe care de obicei nu le cunosc nici consilierii proprii – și pe care Dl. Victor Ponta să nu iasă mai apoi și să nu le contrazică în bășcălie, după ce le află și el, ca orice premier respectabil, de la televizor. De fapt, dacă mai mult pe-acolo stă, nici n-are cum să le afle din altă parte.
Situația e coaptă pentru ”explozie”, toată lumea amână ”deflagrația” până după modificarea Constituției – singura rațiune care mai pare a anima în mod real alianța.
Dar bomba nu va exploda după cum credem noi, căci aici, vorba lui Sadoveanu, merg ele lucrurile și mai încet. Va fi explozia mămăligii: foc domol și mestecău.
.jpg)
