Republica de la Grivco

În urmă cu câteva zile aș fi început altfel, cu speranța că un sâmbure de rațiune se mai agață de argumente, cazuistică și principiile care animă, îndeobște un stat funcțional. Cu exemplul Verfassungsgericht.

Nu doar Germania, ci și liderii europeni tremură atunci când deschide gura Curtea Constituțională a Germaniei – într-un moment în care Angela Merkel, aflată în plină criză a Europei și a altora, și în plin slalom printre reacțiile ”piețelor”, are nevoie de decizii rapide și surprinzătoare. Câte hotărâri  ale Curții din Karlsruhe nu au lăsat-o pe cancelarul aflat în plin război al globalizării fără măsurile eficiente cu care ar fi rezolvat o măsură sau alta?

Și totuși, nu se aude, din fundul Bundestagului, vreo voce spartă și țâfnoasă – ca a dlui Crin Antonescu, de pildă: ”Dă-i afară, doamnă, oamenii ăștia sunt o rușine, nu înțeleg nimic din economie, se substituie Bungestagului și nu ne lasă să guvernăm!”.

Dar azi nu mai dezvolt acest subiect, pentru că ce se petrece de vreo câteva zile încoace n-are absolut nimic de-a face cu atare subtilități: desființarea raportului dintre stat și propria lui Constituție și așezarea autorităților deasupra legii fundamentale.

Peisajul e sinistru – iar domnii Crin Antonescu și Victor Ponta (mai rezervat, n-are rost să se expună, căci reduta de la Cotroceni trebuie să și-o cucerească singură alianța PNL-PC, în această diviziune a muncii din cadrul USL) se aseamănă cu doi nebuni care, ca să scoată un câine de sub pat dau foc la casă.

Iată de ce:

1, În primul rând, suspendarea lui Băsescu nu e decât partea soft a poveștii – am mai avut o suspendare, făcută – atunci -  după prevederile Constituției, și uite că nu s-a rupt țara. E vorba de faptul că, la ora la care vorbim, toate autoritățile României acționează, decid și produc consecinte într-un spațiu din care a fost suspendat nu un om, ci însăși Constituția.

Trei exemple scurte care desenează simplu acest mecanism care a aboit Constituția din organizarea instituțiilor fundamentale ale statului:

-, suspendarea președintelui țării se bazează pe intrarea în vigoare a unei Ordonanțe de Urgență neconstituționale. Ordonanța emisă miercuri, 4 iulie, de guvernul dlui. Victor Ponta, prin care Curtea Constituțională nu mai poate hotărâ constituționalitatea deciziei parlamentului încalcă un articol explicit al Constituției:

Art. 115, alineatul 6: Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica.

Or restrângerea atribuțiilor Curții Constituționale ține de domeniul legilor constituționale – Curtea funcționează după o lege organică.

-, nu are cine să se sizeze Curtea de lipsa de constituționalitate a acestei Ordonanțe: cu o zi înainte, pe 3 iulie, a fost schimbat Avocatul Poporului, singurul care poate ataca, sau nu, o Ordonanță neconstituțională la Curte.

-, Monitorul Oficial a fost trecut la guvern cu o săptămâna înainte, pentru a fi manipulate datele (și, uneori, chiar orele) în care o decizie luată de o instituție fundamentală a statului intră (sau nu intră!) în vigoare. Nu observă nimeni, dar decizia Curții Constituționale prin care la Consiliul European trebuia să meargă Traian Băsescu nu Victor Ponta încă nu a apărut, la această oră, în Monitorul Oficial, la fix două săptămâni de la deliberare și anunțare.

Aceste trei mișcări au scos Constituția din raportul dintre instituțiile fundamentale ale statului și din acțiunile politice: din acest moment, totul e permis.

2, În al doilea rând:

Ce va mai rămâne, din aceste instituții ale statului, după ce acest război politic se va fi încheiat?

Ce se va întâmpla cu Curtea Constituțională, ale cărei decizii nu vor mai fi respectate, așa cum Nu au fost respectate în acest război?

Ce va rămâne dintr-o decizie a parlamentului dacă ea nu va fi respectată pentru că, deși ar fi legală și legitimă, nu slujește majorității care nu are ea timp să se încurce cu legalitatea – că trebuie să se concentreze pe ”guvernare”, nu?

Ce va rămâne din instituțiile de mai jos de Constituție – vasele capilare ale legalității în societate – când pot fi desființare, strâmbate, reînființate abuziv – de vreme ce nici măcar Constituția nu e obligatorie pentru ”majoritate”? Chiar: cine mai verifică, la această oră, 5 iulie 2012, plagiatele în România și ce credibilitate mai are o asemenea instituție, spulberată pur și simplu pentru că plagiatorul a ajuns mare și a ajuns la butoane?

La aceste întrebări să-și răspundă toți cei care se încăpățânează să prinească la acest război ca la un meci, de pe poziție de chibiți, fără să bănuiască, măcar, că biletul le va veni, pe credit, cu poșta și că vor vinde din casă ca să-l plătească. O scriu pentru ei, așa cum am scris-o și pentru ceilalți – când înșiram abuzurile Elenei Udrea în minister și în guvern, sau aberațiile pe care Emil Boc le emitea în sprijinul clientelei partidului său – și care tot așa judecau: doar n-o să ”ținem” cu ceilalți!

Acestea ar fi fondul real și deznodământul problemei. Să privim, însă, și la cele 2-3 direcții pe care se desfășoară intriga.

Mai întâi: USL avea, la data ajungerii la putere, toate datele pentru a pune mâna pe puterea totală: ura nestinsă față de guvernarea Boc-Udrea-Băsescu și 3-4 măsuri legale, constituționale și populare (era loc, după atâția ani de austeritate) le-ar fi garantat un scor lejer peste 50% la alegerile din toamnă, în fața unui PDL aflat în genunchi.

Chiar și în cazul unei presiuni din teritoriu și a unei grabe excesive: Blaga și Anastase puteau fi înlocuiți în sesiunea ordinară – in urmă cu o săptămână-două – și nu prin încălcarea Constituției (Art. 66 spune că numai președinții Camerelor pot convoca o sesiune extraordinară) sau în prima zi din legislatura viitoare.

Dar nu: graba era și mai mare: în septembrie expira mandatele de la parchetul general și DNA, e bine să ai și ministrul Justiției și președintele țării în acel moment – asaltul asupra pozițiilor cheie s-a declanșat îndată ce Dan Voiculescu a demisionat din Parlament pentru că se apropia funia de par în procesul de la Curtea Supremă de Justiție, iar singura formă de tergiversare era trimiterea dosarului pentru a fi luat de la capăt la tribunal. Jurnaliștii pe parlament care mai beau, la bufet, o cafea cu parlamentarii știu că asta nu e o speculație, se știa a doua zi după arestarea lui Năstase cum vor decurge lucrurile.

Încă un lucru, aici, apropo de constituționalitatea încălecării parlamentului și a Avocatului Poporului (care, culmea, e cel care e denunțat neconstituționalitatea calculării pensiilor de către guvernul Boc, acțiune terminată în favoarea pensionarilor): dacă marți, 10 iulie, curtea Constituțională îi dă dreptate lui Vasile Blaga în privința gestionării constituționalității cu care s-a întrunit Senatul cănd la demis? Ce se va întâmpla? Cine va fi al doilea om în stat după ce Băsescu va fi suspendat? Când va fi publicată în Monitorul Oficial această decizie a Curții și ce e în subteranele acestei acțiuni? Unde vor fi atunci liberalii? Dar conservatorii? Dar instituțiile aflate sub asaltul lor?

Al doilea lucru din această intrigă îi privește pe protagoniștii vizibili ai USL în acest război: Domnii Victor Ponta și crin Antonescu.

Premierul: mi-e greu să-l văd născocind, la milimetru, planul care tocmai se desfășoară sub ochii noștri. Mai este el exponentul unei alte generații de stânga, având,a cum, experiența unei crize globale care oferă stângii o excepțională posibilitate politică de a se reinventa? Cine sunt sprijinitorii săi politici (hai să căutăm și alții decât ”tinerii promițători” Corlățean și Zgonea, mai bătrâni fiecare decât însuși Ion Iliescu, care măcar știe ce face) și de ce tocmai își compromite un viitor care-i stătea în față nu doar în Riomânia, ci și pe stânga europeană? Dacă atunci când toate acestea se vor sfârși, nu va mai rămâne din el decât un biet plagiator care a încălcat Constituția și a ignorat deciziile Curții Constituționale?

Domnul Crin Antonescu: unde se grăbește? În ce măsură mai seamănă el cu promițătorul politician din campania pentru prezidențiale din 2009, când electriza dreapta cu acel ”Un alt fel de politică, un alt fel de politician”? E greu să-l mai vezi pe politicianul de atunci – transofrmat în arătarea furioasă de astăzi – la masa Consiliului European reprezentând România – e greu să-l vezi, după ce a încălcat Constituția, că este, la Cotroceni, garantul respectării Constituției – așa cum o prevede însăși Legea fundamentală.

Și unul, și celălalt au ajuns să semene, în numai două luni, cu umbrele celor care nu mai au răbdare să se încurce cu legile și Constituția: atât că acestea nu sunt călcate în picioare de sforari, ci de acești ”politicieni noi” care se pregătesc să ne ofere, peste numai câteva luni, o nouă România. Dar ”noua politică” nu se învață în ședințele care se convoacă la compania Grivco a lui Dan Voiculescu, înaintea marilor decizii din USL. Adică înaintea marilor decizii ale ”noii stângi”.

Și, în definitiv, pentru ce? Care e viziunea propusă – în cei trei ani jumate de opoziție (alta decât ”Jos Băsescu!” – de aia nici nu au reușit să alinieze o garnitură de miniștri pe care legea să nu o rărească din când în când) și în cele 2 luni de guvernare? Aici, pentru români, și afară – în europa, unde ambasadorii de la Busurești au transmis deja alte mesaje decât cele propagate pentru nepăsătorii români? Și unde un ministru ca Marga este – așa cum a fost la ultimul Consiliu European – izolat și ignorat de cei pe care, la preluarea mandalui, i-a făcut incompetenți.

Cine are vreo îndoială în legătură cu miza acestei violențe împotriva a tot ce se opune preluării brutale și totale a puterii, să facă doă exerciții de imaginație, din două direcții diferite, una politică și una personală:

- ce s-ar fi întâmplat și cum ar fi reacționat fiecare, dacă toate acestea ar fi fost făcute de PRM și Corneliu Vadim Tudor?

- să-și aleagă fiecare 9 persoane angrenate în acest război total – și de la USL și de la PDL -  și să se pună pe el însuși al 10-lea. Și apoi să facă o evaluare: cine din acești 10 de pe lista sa câștigă ce, din această mizerie.

Dincolo de încălcarea Constituției și de maltratarea unor instituții fundamentale, ne rămâne adevarul simplu, de dincolo de orice prevedere juridică – fie ea din Constituție sau din legi. Politica și gestiunea din umbră a țării, făcută până acum de Traian Băsescu, este, la această oră înlocuită, cu politica și gestiunea din umbră făcută de Dan Voiculescu.

Iar nouă nu ne rămâne decât să updatăm acea vorbă cu care Băsescu a înclinat balanța în confruntarea finală cu Năstase din 2004: ”(A)D(ri)ane, ce nenorocire pe poporul ăsta ca, după 22 de ani de la Revoluție, să aibă de ales tot între doi…..”. În locul punctelor de suspensie, să-și pună fiecare cuvântul pe care-l crede potrivit.

PS: Către prietenii mei – cei mai mulți de la stânga – care încă mai cred că ceea ce se petrece e doar  păruială politică, ceva mai violentă, patru întrebări scurte:

-  câtă legitimitate are o putere cucerită prin abolirea Constituției din rapartul dintre instituții?

-  dacă cei care pun mâna astfel pe putere o să-i dea de gust, iar Constituția va fi respectată numai de noi, ăștia, în vreme ce ei o vor încălca și vor ignora deciziile Curții Constituționale atunci când acestea nu le vor sluji intereselor? Cazul Ungariei nu ne spune nimic?

- cum ar arăta România după un uninominal pur decis în lunile următoare cu încălcarea Constituției – pe care noua majoritate tocmai și-a făcut mâna), cu 80% din parlament, cu punctele cheie ale Justiției ocupate de jocul legal ministru de Justiție-președinte, cu o Curte Constituțională trimisă (prin lege roganica!) la analizat amenzi de circulație, fără opoziție (20% înseamnă nimic) și cu posibilitatea de-a decide discreționar regulile următoarelor alegeri?

- cum poți guverna cu o asemenea mentalitate?

Articol publicat de cursdeguvernare.ro