De același autor
Vă mai amintiti euforia exagerată care i-a cuprins pe cei de la PNL, PSD, PC şi pe susţinătorii lor din media şi din spaţiul virtual cînd, în urmă cu aproape două luni, Radu Stroe (un personaj cu un trecut foarte dubios) îl învingea, fără drept de apel, pe tînărul şi în cîteva privinţe semnificative neatentul Honorius Prigoană? Nu se poate să nu vă amintiţi de asta, în condiţiile în care am avut în acea perioadă o inflaţie de emisiuni dedicate momentului pe care unii (inclusiv un profesor de istorie chiulangiu şi care nu ştie cine e fondatorul partidului din care face parte – persoană însemnată, nu spui cine!) au preferat să îl citească într-o cheie de lectură revoluţionară.
Ei bine, precedentul Stroe de la primele parţiale din actuala legislatură este, din punctul meu de vedere, tema politică pe care PDL trebuie să o combată şi, în acest sens, desemnarea Teodorei Trandafir drept candidat pentru colegiul electoral din sectorul 4 este o mutare foarte inteligentă. Faptul că PDL a pierdut în sectorul 1 acum o lună nu e în sine o înfrîngere catastrofală. Realist vorbind, pedeliştii nu au pierdut mai nimic – locul din Parlament în care s-a aşezat confortabil Radu Stroe aparţinea în matematica parlamentară iniţială, oricum, adversarilor PDL: tot liberalilor (lui Bogdan Olteanu, învingător în acel colegiu, deşi se clasase pe poziţia a treia la vot!). Victoria lui Radu Stroe, la pachet cu maniera în care a fost aceasta obţinută, era însă un ciştig cert pentru adversarii PDL care au avut, de la sfîrşitul lunii ianuarie, un argument faptic suplimentar pe care l-au împins puternic în media şi care a fost asumat ca un prim punct de sprijin pentru a-şi pune noul proiect politic într-un alt scenariu de mişcare.
O noua victorie împotriva PDL în colegiul din sectorul 4, părăsit, din motive pragmatice, de Daniela Popa, ar fi oferit – deocamdată! – muniţie retorică suplimentară pentru coaliţia de centru-stînga ce se întrevede tot mai clar la orizontul proximelor alegeri, o alianţă între PSD şi PNL. Pentru avocaţii unei asemenea formule de alianţă, o victorie în sectorul 4 ar fi o veste cum nu se poate de bună.
Şi aici, ca şi la parţialele de la sectorul 1, daca, teoretic, PDL ar pierde, matematic, nu ar pierde nimic. În Parlament, pînă acum locul rezervat acestui colegiu era cuantificabil cu plus în dreptul opoziţiei. Dar daca PDL ar cîştiga acolo, injecţiile cu hormonii fericirii promise pe care obişnuiesc să şi le facă cei de la PNL şi PSD nu ar mai avea, pentru cîteva luni cel puţin, nici un efect. Dincolo de ideea relansării propriei cariere (o idee care nu e deloc...anticonstituţională), Teo Trandafir se află în misiune de partid. Cei care se simt îmboldiţi să citească în competiţia din sectorul 4 „paragrafe” legate de reforma partidelor sau, dimpotrivă, legate de populismul electoral, greşesc. Chestiunile astea sînt din alte filme. E o luptă de etapă în care PDL a mutat foarte bine. Cu sau fără Teo Trandafir în competiţie şi, eventual, în Parlament, reforma acestui partid ţine de cu totul alte naraţiuni.
Să nu le amestecăm, chiar dacă părerologia pare să devină o “disciplină” tot mai seducătoare.
