De același autor
In ciuda acestui refuz, de sase luni încoace, 4 din cele 6 partide parlamentare au fost tentate, intr-un fel sau altul, de transformarea lor in organizatii populare. PNL a propus, prin vocea fostului sau lider Valeriu Stoica, o redefinire doctrinara radicala. Inainte de alegeri, Stoica propusese de altfel fuziunea PNL cu Partidul Democrat sub semnul popular-european. Refuzat de democrati, pus apoi in minoritate la Congresul PNL, Stoica a revenit zilele trecute cu acelasi entuziasm, fara a fi mai convingator pentru colegii sai de partid aflati in functii guvernamentale. Se afla insa acum alaturi de Valeriu Stoica mai multi liberali exclusi de la guvernare sau din functiile de reprezentare. Democratii au respins intr-un prim moment proiectul reorientarii lor populare, dar, dupa ce s-au vazut marginalizati de Partidul Socialist European, pregatesc - pentru sfarsitul lui iunie - un congres in care fosta aripa a FSN ar urma sa capete o identitate populara. La randul lor, umanistii, intrati in Parlament in si prin coalitia cu PSD, au decis sa isi schimbe si numele, si viziunea: a aparut astfel Partidul Conservator, al carui lider, Dan Voiculescu, propune legea lustratiei si cere anchetarea imbogatitilor tranzitiei. Daca UDMR era afiliat la PPE, adversarul sau jurat PRM si-a schimbat - pentru patru luni - numele de scena in Partidul Popular Romania Mare. Scopul era acelasi: flatarea celui mai important grup din Parlamentul European.
Politicienii acestor formatiuni nu se tem ca, procedand in acest fel, ar putea sa deruteze electoratul. In genere, partidele de la noi desconsidera doctrinele politice. Politicienii cred ca acestea nu intereseaza publicul si ca servesc unei afilieri europene, nu si contactului efectiv cu electoratul. Popularii europeni par sa neglijeze aceste fapte. In cautare de sustinere, Wilfried Martens si Hans-Gert Poettering au sosit la Bucuresti cu scopul de a identifica viitorii parteneri. PPRM a fost exclus de la aceste discutii si, drept urmare, s-a si intors la vechiul nume (PRM) si la vechiul lider (Vadim Tudor). PD si PC au ramas in carti. Coposu se rasuceste probabil in mormant: intr-adevar, e greu sa ni-l inchipuim pe fostul lider taranist intre Boc si Voiculescu, ascultand retetele de succes ale PPE.
Atitudinea Partidului Popular European e cinica. Scopul scuza nu numai mijloacele, ci si datele cele mai simple. Hans-Gert Poettering refuza in urma cu cateva saptamani primirea delegatilor romani la Parlamentul European in septembrie; in schimb, grupul pe care-l conduce la Strasbourg vrea sa fie intarit cu cat mai multi politicieni din Romania. Partidele romanesti au cedat in chip oportunist tentatiei de a fi alaturi de puternicii zilei. Daca pentru PRM sau PUR - formatiuni fara contur precis - acest oportunism e inteligibil, mai greu se intelege tentatia populara la PNL si la PD. De altfel, fortand alaturarea la grupul PPE, PD ii obliga pe liberali sa opteze: daca vor sa mentina alianta cu democratii, atunci membrii PNL vor fi siliti sa faca si ei pasul spre populari; daca raman atasati identitatii liberale, membrii PNL vor fi, pe plan european, adversarii PD!
Reorientarea spre populari ne va aparea cu atat mai stranie cu cat tinem seama de urmatorul fapt: daca PNL si PD ar fi alcatuit o structura comuna cu identitate liberal-democrata si reformatoare, atunci cele doua partide ar fi avut o pozitie privilegiata in Parlamentul European! PNL si PD au neglijat, in strategiile lor de europenizare, un grup din Parlamentul European care are nu doar aceeasi titulatura, dar si acelasi tip de raportare critica la socialism. E vorba despre grupul Alianta Democratilor si a Liberalilor pentru Europa. Acest grup - al treilea ca marime in Parlamentul European - are 88 de deputati. Nucleul sau dur este alcatuit din 11 europarlamentari francezi proveniti din Union pour la Démocratie Française, din 12 italieni reprezentand Margherita, lista Emma Bonino si lista Di Pietro, din cei 12 britanici veniti de la Liberal Democrats si din cei 7 membri germani ai Freie Demockratische Partei - die Liberalen.
Daca liberalii si democratii romani ar obtine la viitoarele alegeri europene jumatate (16 sau 17) dintre mandatele care revin Romaniei, atunci, in ipoteza ratasarii lor la ADLE, ei ar fi obtinut o pozitie interesanta si pentru ei, si pentru Romania. Pentru ei - fiindca, dat fiind numarul eurodeputatilor romani, ei ar fi putut negocia functii de prima marime intr-un grup pe care l-ar fi dominat. Pentru Romania - fiindca, indiferent de ponderea popularilor si, respectiv, a socialistilor la viitoarele alegeri pentru PE, ADLE va continua sa joace un rol-cheie in configurarea majoritatii la nivel european.
Optand pentru PPE, democratii au zadarnicit o sansa.
