Rechini metamorfozati in hamsii

Nu s-a zguduit Romania cand CNSAS-ul a inceput sa dezvaluie numele unor fosti ofiteri de Securitate care au facut politie politica. Bineinteles insa ca, pusi in fata evidentelor, acestia incearca sa se aseze intr-o lumina cat mai favorabila, pana la a spune, unii, ca aveau relatii prietenesti cu cei pe care ii anchetau. Povestea asta e adevarata, dar numai pana la un punct. Anchetatorul prietenos avea sarcina sa se comporte astfel. Toti cei ce au trecut prin beciurile Securitatii, oameni anchetati in perioade diferite, cu care am stat de vorba, isi amintesc de securistul cumsecade de la anchete. Chiar si la anchetele din anii '50 exista acest rol. O persoana care a fost incarcerata in seiful Bancii din Constanta in mai multe reprize, unde era tinuta pana se termina aerul dinauntru, imi povestea ca dupa aceea intra in scena securistul bun, venit sa il caineze. Acelasi lucru i s-a intamplat si la Brasov unde, in locul seifului, a fost torturat cu bataia. Niste batai crancene. Dupa ce-si mai revenea in celula, era luat la interogatoriu de ofiterul cumsecade. Prost distribuit in rol, un domn locotenent major l-a luat si el la bataie pe anchetat, cand a vazut ca n-o scoate la capat cu duhul blandetii.

Treizeci de ani mai tarziu, Mihai Creanga, redactorul Romaniei libere, mi-a povestit si el despre securistul blajin care il invita la discutii dupa ce il bateau altii. Dumitru Iuga mi-a spus insa ca el n-a fost niciodata batut. Asupra lui n-a fost intrebuintata decat tortura psihica si i-a fost folosita boala de stomac de care suferea, un ulcer. Nu i se dadeau medicamente. Cine sufera de ulcer duodenal stie ce dureri infioratoare provoaca aceasta boala si ce inseamna sa nu poti lua medicamente pentru potolirea durerii. Dumitru Iuga, om cu stofa de martir, imi spunea ce efect ingrozitor a avut asupra lui lipsa medicamentelor. Faimosul Ulcerotrat care i se refuza, in timp ce statea singur in celula. Prin comparatie, tortura bataii ar fi fost mai usor de suportat.

Asa ca domnii securisti "cumsecade" n-au moralmente nici un drept de a se lauda cu rolul in care au fost distribuiti. Iar unii dintre ei, nu stiu cati, au indeplinit la fel de zelos si rolul de tortionari.

Mircea Dinescu e de parerea ca fostii securisti cu care a avut de-a face CNSAS-ul pana acum ar fi niste hamsii, nu rechinii Securitatii. Ma tem ca intuitia lui Dinescu n-a functionat bine de aceasta data. Poetul satiric, autorul declaratiilor care scandalizeaza pe toata lumea, e in strafundurile sale un om care prefera sa descopere partea buna a semenilor sai. Cinicul Dinescu e mai aproape de Dostoievski decat de Céline. Si asta pentru simplul motiv ca Dinescu face pe cinicul. N-as vrea sa creada cineva ca il acuz printre randuri pe Dinescu ca ar avea o viziune voioasa asupra Securitatii. El crede insa in grauntele de omenie care se poate afla si in sufletul securistilor care au facut politie politica. Acesta cred ca e motivul pentru care le acorda beneficiul de hamsii unora dintre fostii securisti care par sa fi fost rechini ai Securitatii. Sa-l treci la categoria hamsii pe unul ca Goran, despre care Dumitru Iuga sustine ca a fost unul dintre capii rautatilor in Securitate si ca a mintit CNSAS-ul, e un semn ca Mircea Dinescu crede ca fostii securisti care au catadicsit sa se prezinte la audierile de la CNSAS s-au dus acolo ca sa se spovedeasca. Fostul disident Dinescu, care nu s-a dus sa se spovedeasca Securitatii, aflat in situatia de a-i evalua pe fostii securisti, probabil ca isi inchipuie ca aceia care se infiinteaza la CNSAS spun cinstit ce au facut, ca sa nu mai stea in tensiunea tacerii. Securistii de ieri nu sunt disidentii de azi. Sunt oameni bine insurubati in Romania tranzitiei si care isi inchipuiau pana de curand ca nu li se va cere niciodata socoteala, nici macar de dragul adevarului istoric, pentru ceea ce au facut. Ca persoana, securistul roman e iresponsabil. Si n-are mai multa constiinta a vinovatiei decat hingherii care alearga cu latul pe strazi dupa cainii fara stapan. Ca si hingherii, a actionat la ordin, fara nimic personal in indeplinirea misiunii. N-a avut nimic cu Dumitru Iuga, Mihai Creanga si persoana pe care a chinuit-o cu rafinata salbaticie in anii '50.

Securistul a omorat, a torturat, a schilodit destine, pentru ca asa erau ordinele si el urma orientarea politica a tarii. Asta e justificarea lui, cu ajutorul careia doarme linistit noaptea si care il face sa se simta si azi superior tuturor celorlalti romani. Nu i-a supravegheat el pe toti? Nu-i putea strivi el ca pe viermi? La Revolutie cine a pozat in regizorul ei din umbra? L-ati auzit declamand dupa aceea ca, daca n-ar fi vrut el, nu se facea nici o revolutie.

In realitate, securistul a facut in permanenta si propria lui politica, ahtiat de dorinta de a tine sub control intreaga societate. Visul lui, in mare masura realizat, era ca in tara asta sa nu mai existe decat trei categorii de oameni: el, informatorii lui si cei pe care ii urmarea.

Asa ca in ziua in care vreun fost securist va recunoaste, cu exemple, la CNSAS, ca e vinovat de fapte care l-ar aseza in categoria rechinilor, sunt convins ca va face asta ori fiindca a innebunit, ori fiindca se va fi anuntat vreun premiu fabulos pentru primul securist care isi va marturisi crimele. Pana atunci, dar si dupa aceea, rechinii care vor catadicsi sa se prezinte la CNSAS vor face pe hamsiile.

Si atunci? Chiar daca fostul securist se va incapatana sa spuna la CNSAS ca a fost o Maica Tereza imbracata in uniforma Securitatii, se vor gasi destui care sa-l contrazica. Chiar daca el va refuza sa calce pe acolo, s-a terminat cu prejudecata ca securistul are un Dumnezeu separat in tara asta.

Din clipa in care i se poate aplica, fie si pe turul pantalonilor, stampila probei ca a facut politie politica, securistul nu mai poate face pe superiorul nostru intangibil. Iar cand rechinul vrea sa treaca drept hamsie, se termina cu reputatia lui de rechin intangibil.