Sah cu Dumnezeu

PSD are toate motivele sa jubileze ca premierul Tariceanu vrea sa ramana la Palatul Victoria. Inundatiile au scazut, cum era si de asteptat, popularitatea guvernului. Jocul lui Tariceanu de-a demisia a micsorat-o si mai mult. Premierul motociclist a adus PSD-ul in situatia de a acuza guvernul si de a-l bombarda si pe Basescu pentru gafele Executivului. Fostul partid de guvernamant avea nevoie de o criza, oricare ar fi fost ea, pentru a abate atentia de la afacerile de coruptie in care sunt implicati unii dintre membrii sai de vaza. La inundatii PSD a speculat fiecare miscare gresita sau ezitare a Cabinetului Tariceanu. Dar, in acelasi timp, partidul lui Mircea Geoana l-a elogiat pe premier ori de cate ori el s-a pus de-a curmezisul ideii alegerilor anticipate, admirandu-i barbatia politica. Acest joc nu e descoperirea PSD-ului. Te dai cu cel slab ca sa-l poti invinge pe cel puternic. Toate cursurile elementare de strategie politica pomenesc acest principiu. PSD n-a facut decat sa-l aplice.
Inundatiile, de care se foloseste Mircea Geoana, ar fi putut fi pentru Tariceanu un motiv in plus de a cere alegeri anticipate. Fiindca, dupa cum a dovedit presa in ultimele zile, cele mai lovite judete sunt acelea in care padurile au fost rase de oamenii PSD-ului, in timpul guvernarii Adrian Nastase. Sau si inainte. Iarasi e de neinteles strategia Cabinetului Tariceanu, cand ar fi putut spune, sus si tare, ca nu poate fi acuzat de amploarea pe care au capatat-o inundatiile, fiindca n-a luat masuri dupa o jumatate de an de guvernare, dupa ce Romania s-a aflat, cu o intrerupere de patru ani, pe mana partidului condus azi de Mircea Geoana. S-au prabusit poduri, s-au rupt diguri, pamantul a venit la vale, iar planuri de evacuare in caz de calamitati nu s-au facut de 15 ani incoace, cu toate ca fostul de doua ori si jumatate presedinte al Romaniei a lucrat la Ape, pe vremea lui Ceausescu. Masurile impotriva inundatiilor nu se iau batand din palme.
Dar, mai preocupat cu mineriadele, cu spaimele sale ca vin mosierii si cu soarta chiriasilor de lux din casele nationalizate, Ion Iliescu n-a avut timp si de asemenea fleacuri, desi avea la dispozitie parghia CSAT-ului. Poate ca Tariceanu a vrut sa respecte convalescenta lui Ion Iliescu si i s-a parut ca n-ar suna bine daca se plangea de “greaua mostenire“. Dar cand tara e luata de ape, cu tine la putere, nu te faci ca ploua si in privinta greselilor celor care au condus Romania inaintea ta. Premierul Tariceanu s-a repezit cu gura asupra unor arendasi de iazuri care au blocat gurile de scurgere a apei, ca sa nu-si piarda pestele. De acord, nici astia nu trebuie iertati. Dar cine sunt ei si cand au obtinut autorizatii de exploatare a iazurilor, asta ar fi trebuit sa-i intereseze pe Calin Popescu Tariceanu.
In ceea ce-l priveste, ministrul de Interne, Blaga, ar fi trebuit sa-i caute si in gaura de sarpe pe cei care despaduresc Romania, fara sa le pese de efectele crimelor ecologice pe care le comit.
De ce sa platim de la buget, ca de obicei, nota de plata a ticalosiilor facute de oameni care s-au imbogatit din defrisarea dementa a padurilor Romaniei?
Mi se pare ridicol ca presa sa scrie unde trebuie cautati vinovatii pentru cele intamplate, iar guvernul sa se scuze ca n-a putut anticipa vointa lui Dumnezeu in privinta ploilor. De ani de zile, presa arata spre vinovatii de alunecarile de teren si de casele luate de ape, la inundatii mai mici decat cele din acest an, iar premierul Tariceanu nu-i pune sub acuzare. El doar reactioneaza cand acuzatiile venite din partea PSD-ului sunt prea de tot. Fireste ca fostul partid de guvernamant iese la atac si joaca comedia grijii fata de tara, in loc sa-i elimine din randurile sale pe cei care au stricat echilibrul ecologic din Romania. Sau sa-si puna cenusa in cap ca n-a luat la timp masuri pentru prevenirea inundatiilor.
Politic, PSD-ul si-a jucat foarte bine cartea, dar daca Justitia si Internele ar cauta adevaratii vinovati pentru ceea ce s-a intamplat s-ar putea ca victoria de moment a PSD sa fie inceputul unei mari infrangeri. Dar asta cu conditia ca ambele partide ale Aliantei D.A. sa uite si de relatiile de amicitie, si de cele de filiatie cu fostul partid de guvernamant si cu presedintele Apelor Romane.