De același autor
Imi plac oamenii care tin la onoarea lor. Acei, tot mai rari, barbati hotarati care nu rabda nici sa le calci pe umbra, ca nu cumva sa le-o sifonezi. Ei sunt osul patriei, cum s-ar zice. Caci ce e mandria nationala, daca nu suma orgoliilor noastre particulare vadite in momente de cumpana? Daca suntem blegi luati in parte, tara trage ponoasele, fiindca NATO ne apara, dar nu ne si pazeste. Fruntariile noastre morale sunt vegheate de acei bravi de ambele sexe care nu permit sa fie luati peste picior. 
Daca orgoliul tarii ar fi, Doamne, fereste, la pamant, de-acolo l-ar ridica de urgenta binecuvantatul clan Becali. Acesti armani inimosi isi apara familia mica fara preget, fara crutare, incat, in contul lor, familia mare, care e tara, poate sta linistita. Fratii si verii Becali acorda asistenta patriei si pe necerute, de fapt, mai ales astfel.
Te impinge ceasul rau sa-l superi pe vreunul dintre Becali, intri in conflict cu Dumnezeu, potrivit lui Gigi, patronul echipei Steaua.
Prin comparatie cu el, varul Giovani parea, pana de curand, un placid lipsit de viteza de reactie. Nu tu o amenintare cu bataia la adresa ziaristilor, nu tu un pumn in gura unui negru obraznic si nici acuzatii de comunism la adresa “zdrentelor” care isi permit sa-si bage nasul in afacerile lui Gigi. Abonat la cateva posturi de televiziune, seful Stelei face rating cu istericalele si cu fixatia lui ca e agentul de influenta al lui Dumnezeu in Romania. Personajul poate parea benefic, cu toate promisiunile lui de danii, unele si realizate. Dar cand laudarosul binefacator recunoaste fara jena ca nu-si plateste impozitele, actiunile lui caritabile nu sunt decat un fel de haiducie fiscala.
Chiar daca par ca nu se suporta, Gigi si Giovani lasa deoparte orice inamicitie cand interesele de clan devin presante, iar onoarea trebuie aparata.
Fostul valutist de pe vremea lui Ceausescu, Giovani, a devenit marele samsar de jucatori de fotbal romani. Nu stiu cat de bogat e Giovani, dar pana de curand mi-a fost simpatic. Nu din cauza averii sale, ci pentru ca imi plac oamenii care izbutesc. Ar fi trebuit totusi sa ma intreb de unde i s-a tras libertatea de valutist lui Giovani Becali pe vremea lui Ceausescu, cand in Romania Securitatea statea cu ochii pe toti strainii care intrau in tara si le obliga sa colaboreze patriotic pana si pe prostituatele de ocazie.
Giovani Becali, care de cateva saptamani incoace a ajuns mai-mare peste clubul de fotbal Dinamo, probabil pe principiul contrariilor care se atrag, si-a vazut orgoliul pus la incercare de niste parliti de profesori universitari carora le-a spus ca e tatal lui Pamela. Din, probabil, deformare profesionala, unul dintre ei si-a permis sa-l corecteze pe marele Giovani. Nu se spune “lui Pamela, ci Pamelei”. Pe Giovani il iau frisoanele orgoliului. Un semn pentru insotitorii sai ca ar fi cazul sa-l puna la respect pe nenorocitul de profesor universitar care si-a permis sa-l agreseze verbal pe mandrul Becali. Aceasta e versiunea universitarului. In joc intervine insa Victor Becali, cel care are o reputatie de om rezonabil. Victor precizeaza ca n-a fost vorba de nici un fel de agresare si ca haidamacii care l-au insotit pe Giovani nu erau garzile sale de corp, ci soferul si inca o persoana care doar s-au rastit nitel la universitarii care au incercat sa-l umileasca pe Giovani.
Cu alte cuvinte, cine isi permite sa-l corecteze pe Giovani Becali, aducandu-l la limba romana normata, isi permite o obraznicie impardonabila fata de Giovani. Totusi parintele lui Pamela n-a reactionat cum i-ar fi dictat onoarea si n-a sarit la beregata imprudentului universitar care si-a ingaduit sa-l corijeze. Si, de la inaltimea lui de purtator de cuvant al clanului, chiar daca n-a fost de fata, Victor Becali a explicat pentru opinia publica cum au stat lucrurile, in realitate. Nici un fel de agresiune si nici un fel de amenintare. Universitarii, niste parliti fara greutate in fata familiei de patrioti, n-au decat sa se adreseze Justitiei, daca au chef. Ce conteaza niste nenorociti de universitari in comparatie cu onoarea clanului Becali? Iar daca nu v-ati dat seama pana acum, onoarea tarii depinde de capacitatea noastra de accepta ca tatal lui Pamela, studenta, isi poate impune orgoliul si asupra limbii romane, si asupra onoarei profesorilor universitari.
