De același autor
Imi ingadui sa cred ca, daca presa si d-l Octav Cozmanca n-ar fi zgandarit subiectul dincolo de punctul critic, Sfantul Sinod n-ar fi intervenit in aceasta chestiune. Presa a inceput sa numere popii care fac politica militanta, iar Octav Cozmanca a comis gafa de a-i invita pe fata pe preoti in PSD, mai dand si peste nas ierarhilor care nu vad cu ochi buni implicarea preotimii in politica. Daca nu ar fi izbucnit un scandal in presa, din cauza ca am intrat intr-un an electoral, ma indoiesc ca Sfantul Sinod ar fi luat o asemenea hotarare.
Sa ne amintim ca in perioada anterioara Biserica i-a sfatuit de vreo doua ori pe clerici sa nu se bage in politica. Sfat ignorat fara grija de unii dintre ei.
Cu mult inainte de aparitia acestui ucaz al Sfantului Sinod, un preot dintr-o comuna giurgiuveana mi-a reprosat ca nu inteleg de ce fac popii politica. Pentru a-i ajuta pe enoriasi! mi-a explicat. Preotul pune o vorba la partid si mai vine un sprijin - se mai pietruieste un drum, se trage lumina pe o ulita mai dosnica, se repara scoala. Mai are si biserica nevoile ei, ca la tara sunt saraci enoriasii. Daca nu te bagi in politica, nu te asculta nimeni. Unde vezi o biserica mai saracuta, poti fi sigur ca preotul ei nu face politica. Sau ca e din opozitie. Precizarea asta m-a scutit sa-l intreb in ce partid combate, fiindca tocmai ce-i laudasem biserica si il fericisem pentru casa lui din comuna. Dar, l-am intrebat, Dumnezeu vede El cu ochi buni preotii care fac politica militanta? El cantareste! m-a asigurat preotul, sugerandu-mi parca sa-l intreb pe Cel de Sus cum evalueaza aceasta situatie. Cum n-am reusit sa aflu, am intrebat si niste preoti din Bucuresti cum le merge cu politica. Aici, slujitorii bisericii se feresc sa-si afiseze convingerile politice. Enoriasii au simpatii diferite. Ii multumesti pe unii, dar ii superi pe altii si te trezesti ca se duc la alta biserica. Oricum credinciosii de la oras nu par a fi de acord ca preotimea sa faca politica. Admitand ca ar accepta si ar alege biserica in functie de partidul in care e inscris popa, cum ar fi daca am avea in Capitala biserici pesediste, liberale, pediste ori peremiste?
Pentru prestigiul si, de ce nu?, pentru unitatea Bisericii, decizia Sfantului Sinod e, in principiu, binevenita. De ce a intarziat insa atatia ani? Explicatia ca nu s-a stiut "sus" ce preocupari au clericii ortodocsi nu sta in picioare nici sprijinita. PRM-ul a bagat un popa in Parlament in aceasta legislatura. Sinodul nu stia de asta? Nu cred nici in ruptul capului. Teodosie Tomitanul se afiseaza fara probleme cu liderii partidului de guvernamant si toata lumea din Constanta spune ca el e eminenta cenusie a PSD-ului din judet. Nici despre asta n-a auzit Sfantul Sinod?! Sau despre tot felul de popi care fac politica pe fata in orase mai mici, dar totusi orase, unde slujitorii lui Dumnezeu numai ca nu bat matanii inaintea baronilor locali?
Pasiunea pentru politica a popimii ortodoxe nu e insa o noutate in Scrisoarea pierduta, un anume popa Pripici e bagat, alaturi de mofluji si dascalime, in gruparea condusa de Catavencu. Ion Creanga s-a ales cu porecla de popa Smantana de pe urma activitatii sale politice entuziaste. Ca sa nu mai amintim ca intre cele doua razboaie mondiale au existat preoti care si-au pus diagonala legionara peste patrafir sau, in vremuri mai apropiate, popii care au fost informatorii Securitatii.
Dar mai e si reversul medaliei - cum ramane cu preotii ortodocsi care au fost bagati in puscarie fiindca erau adversarii regimului comunist? Cum ramane cu faptul istoric ca inceputul Revolutiei din Romania a fost solidarizarea credinciosilor de toate confesiunile cu pastorul Laszlo Tökes? Si sa nu uitam ca, daca blocul comunist european s-a prabusit mai repede, asta s-a intamplat si datorita unui cleric - Papa Paul al II-lea. Nu reamintesc toate astea ca sa justific pretentiile popimii autohtone ca n-ar trebui impiedicata sa intre in politica.
Slujitorii Domnului nu numai ca nu trebuie impiedicati sa aiba o constiinta politica, dar chiar ar trebui incurajati in aceasta privinta. Nu sa se bage insa in politica de partid. De ce nu s-a trezit, totusi, mai devreme Sfantul Sinod? Probabil ca au fost luate in calcul si argumentele pe care mi le-a oferit preotul giurgiuvean. Dar cu siguranta pentru a astampara ambitiile de putere ale unui anumit ierarh care, daca ar ajunge patriarh, ar da, prin exemplu personal, semnalul metamorfozarii BOR in biserica de partid.
