De același autor
Problema fostului presedinte nu este azi cartea Adrianei Saftoiu, ci propria insistenta de a arata un alt Traian Basescu decat cel cunoscut. Cartea fostului consilier prezidential poate sa placa sau nu, sa starneasca indignare in randul sustinatorilor neconditionati sau satisfactia demitizarii in tabara criticilor, dar nu poate sa-i faca un rau mai mare decat Traian Basescu si-l face siesi de la iesirea din mandat incoace. Incoerenta sa a ajuns greu de urmarit si de inteles, schimbarea in rau evidenta pentru orice om de buna credinta.
Cand ataca direct sau prin interpusi oameni cheie din sistem, cand spune ca i-ar numi din nou fara sa clipeasca. Cel considerat a fi cel mai pro american presedinte s-a remarcat prin cateva iesiri antiamericane greu de explicat. Cel considerat a fi reformatorul justitiei s-a transformat in demolatorul si detractorul ei la mare concurenta cu inamicii clasici ai procurorilor si judecatorilor. Apara toti penalii cu un elan demn de Antena 3. Au intrat la reevaluare pana si cei care alergau sa-l demita in 2012.
Mai nou aflam din gura sa ca nu atat Dragnea, cat nemernicii din sectiile de vot poarta vina pentru ce s-a intamplat atunci. Culmea cinismului, basistii injurati de moguli ani de zile au ajuns batjocoriti chiar de Traian Basescu pe motiv l-au sustinut fara sa le-o fi cerut cineva. Pe scurt, se dezice treptat de tot ceea ce l-a consacrat ca presedinte.
Nici cel mai mare inamic al sau nu va putea sa-l decupleze de imaginea presedintelui in plina glorie mai bine decat reuseste de unul singur. Prin tot comportamentul sau din ultimele luni, fostul presedinte ni-l arata pe celalalt Traian Basescu, cel despre care stiam cu totii ca exista dar speram sa-l vedem cat mai rar la fata, in rest sa incurajam capacitatea unui politician de mare forta de a schimba sisteme si institutii in bine. Pe scurt, interesul nostru este sa ne folosim de Basescu cel bun si sa-l tinem pe cat posibil la distanta pe Basescu cel rau. De pilda, Basescu ne-ar fi fost extrem de util in opozitie, mai ales acum, cand adversarii puterii sunt atat de slabi si de debusolati. Din pacate insa, un Traian Basescu atarnat de gatul Elenei Udrea nu foloseste la mare lucru.
Celalat Basescu loveste insa cu barosul propria statuie pana cand, intr-o buna zi, nu mai ramane mare lucru din ea. Plus ca din urma il prind, la fel ca pe multi alti politicieni, demonii trecutului despre care credea ca i-a ingropat definitiv. Aici nimeni nu va putea sa-l apare, decat avocatii, platiti cu ora, tocmiti de la barou sau din presa.
Totusi, cei zece ani petrecuti la Cotroceni nu vor putea fi redusi prea usor la nimic, la cateva scene frivole (doar atat a retinut presa dintr-o carte infinit mai complexa) sau anulati de un fost presedinte hotarat sa se sinucida politic. Ce ramane din mandatul lui Traian Basescu? In nici un caz un lung sir de orori, pentru ca a lasat institutional destule lucruri bune in urma sa. Acestea din urma risca sa le compromita de unul singur, nu prin gura altora.
Poate ca publicul nu crede chiar tot ce spun altii despre el, dar cu siguranta crede ce vede cu ochii lui.
Apoi, Traian Basescu se iluzioneaza crezand ca-si apara mandatele prin intermediul unor scribi de cea mai proasta calitate umana. Acestia l-au torpilat cand era presedinte avand exact credibilitatea de care se bucura azi, cand il apara. Adica minuscula. Istoria are un filtru ciudat in a retine doar faptele cu adevarat importante, de a stabili cu precizie marimea statuii. Iar aceasta nu prea depinde nici de scribii zilei, dar poate tine cont de dorinta candidatului la un loc intre paginile ei de a-si arunca in aer edificiul.
