De același autor
Multi se intreaba azi, dupa arestarea primarului Sorin Oprescu, de ce acum si cum a fost posibil. A fost posibil din cauza unui mod de operare pe cat de strident, pe atat de dificil de probat. Cum bine sublinia Laura Stefan, una e sa banuim cu totii ca X fura, alta e sa transformi suspiciunea intr-un probatoriu solid. S-a intamplat tocmai acum, sambata noaptea, dintr-un motiv care tine mai degraba de hazard. Tocmai in aceasta zi Oprescu a umilit pe cine nu trebuia. Omul care trebuia sa-i aduca spaga cerea o amanare pe motiv ca i-a murit bunicul. Primarul si-a exprimat durerea in cot fata de acest trist eveniment. Scos din minti, omul s-a dus direct la procurori, iar restul il stiti. Oprescu n-a realizat ce i s-a intamplat nici la DNA, cand si-a intrebat propriul denuntator daca banii erau marcati.
Dar ce merita cu adevarat subliniat in cazul Oprescu sunt cateva particularitati.
1. Tupeul nemarginit in furt. Oprescu si ceilalti din retea aveau toate motivele sa se teama de o ancheta din moment ce in acest an au fost ridicati alti trei oficiali din primarie, intre care si un consilier al primarului. Mai mult, banuiau cu totii ca sunt filati, urmariti si ca riscul de a fi prinsi este ridicat. Cu toate acestea, nimic nu i-a oprit sa aranjeze contracte, sa incaseze spagi si sa joace un fel de ruleta ruseasca. Sambata seara, Oprescu n-a mai nimerit cartusul gol. A fost prins in flagrant, cu banii marcati de procuror asupra lui.
2. Capacitatea fantastica de a juca inocenta. N-am mai vazut pe nimeni in stare sa-si infiereze cu atata manie acuzatorii din spatiul public, cu numai cateva ore inainte de a fi prins in flagrant: “Nu suntem toti neam de hoti si de derbedei. (…) S-a incetatenit ideea ca toti din administratia locala sunt hoti, toti iau 10%, 15% (…) E prezumtia de nevinovatie, ce sa fac, sa stau toata ziua sa afirm ca nu?”, a spus Oprescu. Vezi aici farsa inocentei jucata impecabil
3. Experienta in furt. Aceasta reala putere de disimulare era dublata de un comportament precaut. Potrivit ordonantei de retinere, primarul primea spagile acasa, unde avea un mic aparat de bruiaj. Soptea planurile la urechea complicilor sai, astfel ca pentru procurori si servicii nu pare chiar cel mai simplu caz de coruptie cu tantalai fara experienta in furt. Nu e usor sa construiesti un dosar cu probe pana cand nu prinzi mai mult decat simple indicii. Rolul denuntatorilor este, in astfel de cazuri, determinant pentru a crea o bresa. Asa se explica de institutia Denuntatorului este atat de urata de toti politicienii.
4. Prizonier in caruselul spagii. Va intrebati, firesc, cum e posibil sa se comporte atat de sigur de el, de sfidator, de inconstient. Cei mai multi, odata urcati in caruselul spagii nu se mai pot opri cand vor ei. Apoi, multi au ajuns la un standard atat de ridicat, cu proprietati si investitii in afara tarii, incat le trebuie tot mai multi bani. Acestia nu pot veni dintr-o leafa de primar sau mici afaceri. In cazul lui Oprescu, visul de a avea propriul spital in afara tarii se cam naruieste. Sa fie fericit daca nu=l va tari dupa el pe propriul sau copil, cum au reusit ceilalti. Vezi aici lunga lista de politicieni care si-au tras familia in dosare penale.
5. Reteaua de complicitati. Aici intra consilieri personali, directori din primarie, reteaua de prestatori de servicii selectati in functie de disponibilitatea de a plati comisioane la castigarea contractelor. Din cate aud, din spagile inacasate Oprescu platea lunar "spaga" sotiei unui consilier arestat intre timp cu scopul de a-i cumpara tacerea. In fine, in reteaua de complicitati gasim jurnalisti si televiziuni gata sa-i spele imaginea primarului contra unui mic comision.
6. Transpartinicul cinic. Oprescu a parasit oficial PSD, dar a pastrat relatii bune cu toate partidele si cu personajele cheie de pe scena politica. Din acest motiv, cu exceptia unor ONG-uri, Oprescu n-a avut parte de opozitie reala. In aceasta uriasa retea de complicitati intra si primarii de sector, la fel de corupti. Nici ei nu aveau vreun interes sa deranjeze afacerile primarului general. Cinismul extrem al primarului Oprescu s-a manifestat dupa moartea copilului sfasiat de caini intr-un parc bucurestean. Atunci primarul a varsat la propriu lacrimi de crocodil, pentru a capitaliza cumva si aceasta tragedie.
7. Dispretul maxim fata de servicul public. Oprescu, la fel ca alti primari, prioritiza lucrari, efectua plati sau aloca bugete in functie de cine plateste spaga. Cine nu, sta la coada, insa cei pagubiti cu adevarat sunt cetatenii. Ma ingrozesc la gandul ca asa lucra si ca medic.
8. Protejat pana la final de mandat? Daca asa a actionat in toti acesti sapte ani, cum de l-au prins abia acum, la sfarsitul celui de-al doilea mandat? A beneficiat de clementa unor institutii? Cel putin Curtea de Conturi, care avea capacitatea de audit pe valoarea contractelor si oportunitatea unor investitii poate spune daca a sesizat la timp alte institutii si ce s-a intamplat cu rapoartele lor daca nu cumva chiar fostul sau coleg de partid, Nicolae Vacaroiu, n-a inchis ochii.
Sunt unii care vad iarasi conspiratia serviciilor care scot candidati din cursa pentru a face loc altora. Nu dispunem pana acum de nici un indiciu credibil ca avem de-a face cu asa ceva.
Si ne intoarcem de unde am inceput. Oricat s-ar fi straduit sa-l prinda procurorii, fara largul concurs al primarului care lua spagi chiar daca stia ca exista 100% sanse sa fie prins, n-ar fi reusit sa-l inhate. Oprescu a pierit pe limba lui.
