De același autor
S-a dovedit un sacrificiu de pe urma căruia nici partidul, nici şeful statului n-au câştigat. Elena Băsescu a strâns în final 4,22%. Să zicem că a câştigat şi voturi pe merit, n-a luat chiar totul de la partid. Să zicem, cu generozitate, că a strâns pe propriile puteri 3%. Chiar dacă PD-L şi-a rupt de la gură numai 1, 2%, putem observa că ar fi fost suficient pentru o victorie clară în faţa partenerilor de coaliţie.
Deşi, procentul rupt de la partid e mult mai mare. HotNews.ro a dovedit că operaţiunea „zece voturi pe secţie de vot pentru EBA“ a fost o acţiune reală, pregătită chirurgical, astfel încât partidul să-i asigure cu maximă precizie numărul necesar intrării în Parlamentul European.
Acum, lucrurile s-au complicat teribil. Gheorghe Flutur a calculat şi adunat voturile PD-L cu ale Elenei Băsescu ca să proclame partidul învingător. De dimineaţă însă, la un post de televiziune, Cristian Preda de la PD-L felicitase PSD pentru victoria obţinută. Cine a fost, până la urmă, sincer? Cine a învins? Cred că e mai simplu de stabilit invers, anume cine a pierdut. Iar aici lucrurile par ceva mai clare: PD-L.
A pierdut în primul rând câteva procente – unul, două, trei, nu e clar cât – donate benevol mezinei preşedintelui. A risipit apoi alte câteva mii de voturi – iarăşi greu de stabilit cât – după ce Elena Băsescu şi-a anunţat intenţia de a reveni în PD-L. Farsa candidaturii independente, minciuna politică la care a aderat cu entuziasm un partid întreg, a alungat potenţiali simpatizanţi şi a dezamăgit nucleul dur.
Punând în balanţă potenţialul câştig şi pierderile evidente, se ridică întrebarea: ce sens a avut complicaţia EBA în ecuaţia alegerilor? Cum se explică votul-kamikaze? De ce s-a ajuns aici?
Am scris şi într-un comentariu publicat pe HotNews.ro: partidul preşedintelui a dovedit că are resurse nebănuite de slugărnicie şi poate fi profund iraţional. Slugărnicie faţă de şeful statului, care pare să fi cedat în faţa unor capricii absurde. Dacă s-ar fi opus cu adevărat candidaturii fiicei sale, Băsescu n-ar fi încurajat-o tacit. Nimeni din partid n-a avut curaj să denunţe impostura, să demaşte farsa, să arate pericolul căderii sub PSD.
Sprijinind-o pe EBA, PD-L şi-a pus în situaţii absolut ridicole cele câteva figuri solare de pe listă: Macovei, Preda, TRU. Mezina preşedintelului este opusul lor. Calităţile celor trei se împiedică fatal în defectele ei. Însă n-au avut curajul protestului public.
Şi încă ceva esenţial. Elena Băsescu a ştiut şi a consimţit ca partidul să-i regizeze succesul / urile? Că n-are nici un merit? Veţi spune că sună cam naiv, dar n-ar fi fost exclus să i se întreţină iluzia unei candidaturi reale. Adevărul e că EBA a ştiut şi a consimţit. Elena Băsescu a revenit în PD-L şi i-a certat pe câţiva lideri că nu s-au mobilizat suficient în sprijinul ei. Lideri care au petrecut noaptea de duminică spre luni alături de ea la sediul din Modrogan relatează scene halucinante cu EBA, nemulţumită că în „judeţul Ploieşti“ ar fi putut să ia mai mult. Ar fi repetat de câteva ori „judeţul Ploieşti“, iar reproşurile erau adresate celui de-al treilea om în stat: Robertei Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor.
În schimb, EBA ar fi dat contraexemplu judeţul Hunedoara, fieful ministrului Tineretului şi Sportului, Monica Iacob Ridzi. Aici, partidul i-a dăruit 8% din voturi, un sacrificiu cu atât mai lăudabil cu cât PD-L a obţinut 21%, iar PSD a luat 29%. Prin urmare, n-are nici scuza ingenuităţii. Cunoaşte falsul şi-l aprobă. EBA a devenit, în urma votului din 7 iunie, marea vulnerabilitate a PD-L şi piatra de moară atârnată de gâtul tatălui său. //
Cuvinte cheie: eba pdl sacrificiu nucleu preda voturi lideri
