De același autor
Premierul Victor Ponta si presedintele PNL, Crin Antonescu, si-au aratat, la sfarsit de saptamana, multiplele fatete ale personalitatii lor politice. Ne-am obisnuit cu politicieni care una spun si alta gandesc, una promit si alta fac sau care vorbesc mult si nu spun nimic. N-am prea avut parte de politicieni aflati intr-o eterna lupta cu propriul sine, capabili sa nege in secunda doi cam tot ce afirma. De pilda, Victor Ponta spune ca va vota impotriva proiectului Rosia Montana ca deputat. Ca premier, votase proiectul cu o zi inainte. Avem inca o dovada ca sunt cel putin doi Ponta.
Unul coabiteaza, altul e in conflict cu presedintele Basescu; unul sustine candidatura lui Antonescu, celalalt o submineaza tenace; unul e la putere, altul inca rezista in transeele opozitiei; unul chiar se crede doctor in drept, celalalt stie ca a plagiat etc, etc.
Mai lipsea ca Victor Ponta sa participe la mitingul de duminica, sa strige jos guvernul, iar sotia Daciana sa se lege cu lanturi de gardurile Palatului Victoria. Daca l-ati fi intrebat ce cauta la miting din moment ce si-a dat acordul pentru Rosia Montana, celalalt Ponta v-ar fi raspuns aratand cu degetul catre Palatul Victoria: vorbiti va rog cu prim-ministrul. Si n-ar fi exclus ca in secunda doi sa strige iarasi jos Guvernul.
Colegul sau de alianta pare sa traiasca, pe langa un sentiment tot mai sacaitor de nesiguranta politica, o criza de gen. La sfarsit de saptamana s-a confesat tinerilor liberali ca detesta feminismul, dar a adaugat imediat ca regreta deseori ca nu e femeie. Afirmatia ca detesta feminismul i-a ridicat in cap cateva organizatii de femei, iar regretul de a nu fi femeie suna cel putin suspect in urechile unui public obisnuit cu lideri macho.
In aparenta pare doar o mica gafa, numai buna de aruncat in cosul cu prostii debitate de-a lungul carierei. In realitate, aceasta scena hilara ilustreaza perfect un mod de a fi ca om politic. Luati la intamplare orice discurs al liderului PNL. Antonescu detine, la fel ca Ponta, puterea de a se dedubla cu usurinta in unul, doi, trei crinantonesti, in functie de necesitati.
Veti spune, poate, ca abilitatea de a zapaci publicul se cheama iscusinta politica, arta, talent oratoric. Pana la un punct, da. Pentru a-si vedea infaptuit un plan, aplicata o idee, un bun politician face uz de toate armele retoricii pentru a convinge publicul. A nu se confunda insa stiinta aburelii cu bla-bla-ul absurd, cu nonsensul, cu latratul fara noima. Duplicitatea extrema tradeaza, pana la urma, nesiguranta, fuga de rspundere, incapacitatea de a lua decizii in chestiuni delictate, lipsa de seriozitate si predictibilitate. Cine-si doreste astfel de conducatori?
Un public care practica la randul sau dublul discurs, de exemplu condamna hotia, dar voteaza politicieni corupti. Ponta si Antonescu au invatat ca, in Romania, politicienii de succes sunt cei capabili sa spuna fiecaruia ce doreste sa auda. Insusirea lor de a se schimba dupa cum bate vantul, de a fi azi intr-un fel si maine in altul nu-i face neaparat mari, doar mici, multi si periculosi.
Din pacate, am vazut ca nu publicul va sanctiona acest comportament schizoid. In cel mai fericit caz, se vor ucide intre ei. Personalitatea multipla a lui premierului Victor Ponta si baronii PSD nu vor accepta prea usor ca presedinte va fi Crin Antonescu, care nu se mai vede candidat, ci se proclama deja sef de stat. Exista, desigur, si varianta ca toti acesti victorponti si crinantonesti sa imparta puterea ani buni pana cand poporul va accepta totusi ca sunt cam multi pentru o tara atat de mica.
Articol publicatr si pe site-ul hotnews.ro.
