De același autor
Privit de la Chicago, din interiorul summit-ului NATO, micul razboi declansat de premierul Ponta si ministrul Marga impotriva presedintelui Basescu arata ca un atac nimicitor cu cornete de hartie in desertul din Afganistan. In McCormick Place, aliniati intr-un open space cat doua terenuri de fotbal, sute de jurnalisti au ratat breaking news-ul romanesc: s-au declansat ostilitatile intre guvern si presedinte in prima zi a summit-ului NATO! S-a deschis un nou front de lupta intre opozitia glorioasa de la Bucuresti si acest Mussolini din Estul Europei!
Nimic de zis, intr-o tara ca Romania, aflata continuu sub asediul televiziunilor, orice firicel de fum vesteste o noua apocalipsa. Insa conflictul fortat de USL cu seful statului, obsesia noului Guvern de a-l provoca pe teme de politica externa in cel mai nepotrivit moment posibil tradeaza o teribila ingustime politica, ceva imaturitate si multa iresponsabilitate.
Devine tot mai clar ca USL isi cauta pretexte pentru o eventuala actiune de suspendare. Fortand atacuri succesive, USL pariaza pe un raspuns agresiv din partea presedintelui, spera sa provoace o reactie umorala care sa le dea ocazia ulterior sa tipe ca Traian Basescu, eternul conflictual, a facut Romania de ras la Chicago cu apucaturile sale razboinice. Am mai vazut acest film ruland pe micile ecrane din Romania de zeci de ori sub guvernarea Tariceanu.
Afirmatia lui Victor Ponta ca Traian Basescu se reprezinta pe sine la Chicago este o capodopera de rea credinta condensata, un monument de obraznicie. Ponta a decredibilizat Romania cu aceste afirmatii tampe, nu pe marele sau adversar. Nu merita elaborat. Si-a pus tara pe care o conduce din calitate de premier intr-una din cele mai penibile situatii.
In schimb, dl. Marga are tot dreptul din lume sa puna in discutie conditiile coabitarii cu presedintele, sa revendice un rol mai important pentru Guvern. Dar cazul sau merita o atentie speciala. Avem de-a face cu alt caz clasic de delir sistematizat. Nu-l opreste nimeni sa fie usor incoerent, sa-i recunoasca presedintelui autoritatea in chestiuni externe iar peste cateva ore sa se razgandeasca.
Are toata libertatea sa gafeze anuntand public suma cu care intentioneaza Romania sa participe in Afganistan (500.000 de dolari) punand astfel in situatii jenante parteneri din NATO dispusi sa contribuie cu sume de zeci de ori mai mari. Dar corect ar fi ca, inainte sa pretinda mai multa autoritate, sa avem un ministru de externe ceva mai priceput, care nu face, de exemplu, confuzii elementare, confundand Consiliul Europei cu Consiliul European.
In ciuda nenumaratelor motive de revolta, Traian Basescu a reusit de aceasta data sa-si inghita limba ascutita. La prima conferinta de presa tinuta, duminica, la orele 17.30 ora locala (dupa miezul noptii in Romania) Traian Basescu a explicat ce inseamna decizia NATO de a declara capacitatea interimara a scutului antiracheta si implicatiile deciziei pentru Romania. A evitat escaladarea temei conflictuale. La a doua conferinta de presa tinuta cinci ore mai tarziu pe tema retragerii trupelor romanesti din Afganistan, a lasat iarasi garda jos. Desi avea toate motivele sa taxeze imprudenta ministrului Marga drept o eroare, n-a facut-o, desi tot a explicat de ce nu-i bine sa pronunti cifre mici cand alte state contribuie cu cifre mari.
In mod semnificativ, Traian Basescu si-a incheiat conferinta la fel de prudent, lamurind o fraza din care se putea intelege ca ataca statele care se retrag mai repede din Afganistan decat calendarul convenit din cauza ca unii politicieni vor sa-si salveze voturi. “Nu vreau sa vad titluri ca atac nu stiu ce stat. Nu vedeti ca nu atac nici macar puterea?”. Intrebarea este pur si simplu cat il va mai tine.
