De același autor
Nimic important din punctul de vedere al vorbăriilor fără cap și coadă, despre orice și oricând, al celebrului duet Ponta-Antonescu. Și totuși! Am găsit ceva de anvergură în spusele premierului, ceva ce ar trebui apărat, susținut și strigat tare de toți oamenii cinstiți din această țară multiplu-jefuită.
Premierul a comis-o de dragul audienței? Din dorința de a-l imita pe președinte? Din visul ce visează de a fi asemenea Monicăi Macovei? Din pornirile secrete și din admirația profesională bine ascunsă pe care i-o poartă lui Daniel Morar? Să fie astea motivele? Să fie altele? Nu știm, și probabil nu vom știi, mai ales că va fi înfrânt în aspirația sa de întreaga clasă politică. De toți! Fără culoare și ideologie, pentru că aici, în această CHESTIUNE A CONFISCĂRII AVERILOR NEJUSTIFICATE, toți sunt otova. Fie ei udemeriști, pesediști, pedeliști, peneliști!
Așadar, premierul captiv baronilor, corupților, captivul lui Fenechiu și al lui Gâdea sau Dan Voiculescu, are, din când în când, reverii politice de om liber. Nenorocul premierului este că imediat sau repezit asupra visului ce au îndrăznit domnia sa, toate tombaterele hoțiilor împlinite, ale jafurilor albite, ale abuzurilor comisionate la fapt de seară,au sărit cu toții într-un glas și au rotunjit vocalele, și cu accente grave tip Bogdan Chireac au sărit în numele democrației întru apărarea proprietății. Care e musai sacră și dincolo de orice îndoieli!
Vezi, Doamne, de aceea au murit tinerii la revoluție ca ei să nu-și justifice averile, să nu-i întrebe nimeni de unde au banii și, mai ales, să nu fie obligați să producă probe ale acumulărilor cinstite de capital. Au devenitără revoluția, democrația și dreptul de proprietate alibiuri ale posibilelor hoții, la fel cum a ajuns libertatea presei alibi al manipulării, al dezinformării, al minciunilor zâmbitoare și al sudălmilor groase: obligatoriu la adresa lui Băsescu – dictatorul alcoolic, și al Monicăi Macovei – procuroarea comunistă și alcoolică.
Libertatea presei, dragi telespectatori rinocerizați seară de seară, exact asta înseamnă pentru domniile voastre, libertatea de a-i sudui pe dictator și procuroare de către slujbașii celui mai frumos produs moral al revoluției române: domnul Dan Voiculescu!
Ascultați, dragi telespectatori rinoceri, discursurile avântate ale domnilor Blaga și Antonescu despre sfințenia proprietății. Dacă întrebi pe un baștan al politicii, de unde a avut bani să-și tragă vile și averi peste măsură, când nu pare să aibă alt venit decât cel de bugetar, încalci sfințenia și devii drac comunist. Dreapta trebuie musai să apere proprietatea de întrebări impudice. Adicătelea de ce vrei tu să știi mai mult, măi nenorocit de ziarist, măi prăpăditule și fomistule, te macină frustrarea și te bagi unde nu-ți fierbe oala! Libertatea întrebării este doar aceea zisă de domnii propagandiști ai lui Voiculescu, și ea trebuie musai să fie agrementată de libertatea de a o sudui pe Monica Macovei și pe Traian Băsescu, eventual pe judecătorii și procurorii obraznici, mai nou pe cei de la Înalta Curte. Aceea este libertatea presei și a întrebărilor ei: restul sunt comenzi politice. Spre exemplu, dacă întrebi de unde a plătit atâta amar de sute de mii de euro în două zile primul bugetar al țării, domnul Adrian Năstase, faci politică. Sudălmile apărătorilor domniei sale nu au de-a face cu politica, eventual cu sfânta nevoință care apără sacralitatea proprietății de demonismul întrebării.
Iată, dragi rinoceri din fața televizoarelor, de ce sfințenia acumulărilor baștanilor Timișoarei nu e pusă de nimeni la îndoială! Să ne înțelegem, nu practicăm rasismul, departe de noi! Baștanii sunt numele unor hoți transetnici și transnaționali, baștan este și domnul Cătălin Voicu, și Adrian Năstase, și Cârpaci, și Vântu, și Butoane, și, azi-mâine, Copos, ori Becali. Toți au de răspuns la întrebarea care tulbură sfințenia proprietăților, sfințenie pe care o apără cu mânie capitalistă și democratică domnii Antonescu și Blaga, cei care oblojesc jaful dinspre dreapta, laolaltă cu cei de pe stânga, care-i poartă de grijă în numele celor mulți. Așadar, domnule premier, fii bărbat, eu unul te susțin, dacă vrei să mai pui vreodată întrebarea aceea nerușinată.