Crinul otrăvit

Crinul otrăvit de la Cotroceni a înnebunit o ţară întreagă. Se vede ameninţat şi proroceşte că numai mort va înceta „lupta”. Ura şi setea lui de răzbunare au dus ţara la marginea prăpastiei. Norocul, până acum, este că, la Bruxelles, sunt oameni care, din când în când, trimit semnale de corecţii. Crinul otrăvit însă nu pare a le băga în seama. El ţine România sub „cod portocaliu” de rebeliune antidemocratică şi anticonstituţională, antinaţională şi antieuropeană. El vrea cu tot dinadinsul să falsifice rezultatul referendumului din 29 iulie. El doreşte să fie validat, peste trei săptămâni, ceea ce, conform acelui rezultat, trebuia invalidat de mult. Crinul otrăvit nu-şi mai dă seama însă cât de penibili am ajuns în faţa copiilor noştri şi în faţa Uniunii Europene. Ne jucăm cu „ţara’n bumbi”, din cauza unui om ajuns prea sus pentru nervii lui. Acolo unde aerul este prea rarefiat pentru o minte înfierbântată şi nu mai poate funcţiona normal. Oare ce trebuie să se mai întâmple pentru ca societatea noastră, în majoritatea ei tăcută şi responsabilă, să-şi pună la treabă anticorpii, în faţa atacului antinaţional otrăvit şi întreţinut de Crin?

N-a fost de-ajuns cu demolarea prestigiului parlamentar prin trădările care au dus la căderea guvernului Ungureanu? N-a fost de-ajuns nici cu atacul anticonstituţional din 3-6 iulie? Chiar nu ne-au folosit la nimic atenţionările liderilor europeni că am ajuns la marginea prăpastiei? Nu este de-ajuns că agricultura este pârjolită de o secetă cu recorduri intrate deja în istorie? Cum de-am ajuns să ne numărăm, după referendum, punând sub semnul întrebării tocmai numărătoarea care a stat la baza organizării lui? România noastră n-a auzit de reguli, de principii şi de respectarea lor? Sunt doar câteva întrebări ce te pot înnebuni de-a binelea. Dacă eşti cetăţean român. Şi? Ce facem mai departe? Pentru că, acum, cei mai mulţi (care nu se „bagă în politică”), se mulţumesc doar cu vorbe de televizor. Şi sunt destui şi cei care îşi văd, bine mersi, de concedii. Cum este persoana (importantă, nu-i spui numele) care, înainte de-a pleca spre Mediterana, a crezut că mă impresionează cu grija faţă de soarta preşedintelui Traian Băsescu: „Dom’ne, după declaraţiile interimarului, ăştia ar putea ajunge la concluzia să-l omoare pe Băse!”  Orice comentariu e de prisos. Şi nu cred că de luat în seamă este doar lunga vară fierbinte…

Eu, unul, ştiu una şi buna: Crinul otrăvit de la Cotroceni nu trebuie să dea în pârg. Pentru asta discuţiile televizate nu sunt de-ajuns. Ne trebuie mai mult şi decât curajul opiniei şi al atitudinii responsabile, în discuţiile acelea mărunte de pe stradă sau, ca la ţară, pe poliţă, în faţa casei. Ne trebuie conştiinţa gravităţii situaţiei în care am ajuns, dincolo de orice interes sau simpatie politică. Cu democraţia nu-i de glumit! Ea pare floare la ureche doar pentru cei care cred în „las’ că merge şi-aşa!”. În situaţia în care Crinul cu nervii obosiţi, ajuns la conducerea acestei ţări, nu va fi oprit la timp, să nu ne fie de mirare dacă borfaşii vor face dreptate, iar hoţii vor vinde indulgenţe. Şi să nu mai îndrăznească cineva, atunci, să ceară ajutor de la Bruxelles…