Pielea tigrului din pădure

Sau cum se îngrijesc animalele periculoase, prin împuşcare. Marţi, 13 decembrie,  Sibiul şi, împreună cu el, toată ţara au trăit o aventură de zile mari, ce i-a mai dezmorţit pe români, după oboseala provocată de comentariile pe seama „guvernanţei fiscale”. De obicei, oboseala asta apare din cauza comentatorilor, nu a documentării personale – un obicei burghez, abandonat demult. Ei bine, într-o dimineaţă luminoasă din această iarnă ciudată, Sibiul a dat headline - ul pentru mai toată suflarea jurnalistică românească: un tigru a evadat din grădina zoo şi se plimbă pe străzile Sibiului. Acesta era (aproximativ) titlul care circula, la orele amiezii, pe internetul presei româneşti. On line-uri aflate, de regulă, de veghe în lanul de secară / de dimineaţă până-n seară, au întors ştirea pe toate feţele şi au dumicat-o din oră-n oră, poate şi mai des, în variante scrise şi adăugite. La început, mulţi au rămas indiferenţi. Apoi, au dat-o pe glumă.

După câteva update-uri, s-a aflat de plimbarea tigrului prin Sibiu. Bomba explodase. Îndată alarma fu dată. Administratorii grădinii, poliţişti şi alţi profesionişti şi-au dat cu toţii întâlnire în pădurea din Dumbravă. Să prindă animalul evadat, cum s-a scris. Tigrul, de fapt, tigroaică, a profitat de-o uşă deschisă şi s-a pierdut, ca o pisică mare şi obraznică, prin Dumbravă. Norocul administratorilor grădinii, că nu s-a suit în copaci. Poate, tigroaica avea chef de joacă  doar pe covorul de frunze arse de seceta asta cumplită. Dacă nu cumva era prea flămândă şi n-avea destulă putere să se urce în bătrânii stejari. Urmăritorii săi, însă, nu. Nu s-au lăsat păcăliţi. Ei s-au gândit profund, până şi-au dat seama că planul de evadare fusese bine ales şi au plecat în activitatea de capturare a obiectivului urmărit. Din presă, am aflat filmul evadării: „Animalul s-a repezit către intrarea în cuşcă, îngrijitorul s-a speriat, a luat-o la fugă şi a lăsat poarta deschisă”. Carevasăzică, tigroaica era afară? Căci numai de-afară putea să se repeadă către intrarea în cuşcă. Nu, mai mult ca sigur, a fost o întrerupere de semnal şi corespondentul n-a înţeles bine ce-i spunea sursa aflată la faţa locului. Atunci, cum? Îngrijitorul a introdus mâncarea pe-acolo pe unde animalul intră în cuşcă? Să nu ne pierdem însă în amănunte. Activitatea, urmărită cu sufletul la gură prin intermediul relatărilor de presă, a fost extrem de captivantă şi a atras o mulţime de internauţi. Ploaie de mesaje pe forumuri. Lumea a comentat pătimaş evenimentul zilei. Mă rog, la un moment dat, neînţelegând bine cum s-a petrecut evadarea, cine a fost în cuşcă şi cine afară, mă gândeam la o ipoteză de lucru, conform căreia tigroaica şi-a dat singură drumul, pentru o nevinovată plimbare prin pădure.

Din motive legate de comportamentul animalelor crescute în captivitate şi ajunse în libertate, urmăritorii au luat în considerare mai degrabă folosirea tran-kilizantelor. De fapt, cu ocazia evadării tigroaicei, am aflat că ferma de animale sălbatice din Dumbrava Sibiului nu dispune de mijloace de „îmblânzire” a animalelor. Pentru urmăritori, însă, nu era o joacă, ci o misiune pe viaţă şi moarte. Evadarea animalului din lagăr i-a luat prin surprindere pe stăpânii lui. În primul rând, pe bunul îngrijitor. Săracu’ om o fi fost începător, de nu s-a gândit că un animal mai inteligent va profita de uşa lăsată deschisă. Mai mult ca sigur aşa a fost. N-o mai lungesc cu vorba, pentru că finalul e tragic: animalul evadat a fost împuşcat mortal. Şi-atunci – semn că gluma nu-şi mai avea rostul - a început marea bătălie a comentariilor pe forumurile presei electronice:

„Civilizaţia n-a ajuns în România. Tigrul nu atacase pe nimeni. Oamenii au atacat tigrul, şi tot ei au dat vina pe el că e periculos. Nişte laşi şi mincinoşi, şi leneşi au ales soluţia cea mai comodă. De ce să se obosească să gândească?”; „Şi până la urmă care e numele criminalului care a ucis această femelă extrem de rară de tigru siberian?”; „Nu cumva a fost vorba de un braconaj mascat de evadarea animalului? Blana tigrului e foarte scumpă şi foarte căutată!”; „La Sibiu a avut loc o adevărată tragedie. Un biet tigru a scăpat în libertate dintr-un lagăr de concentrare. Îndată s-a mobilizat o hoardă de sceleraţi, care s-au pornit să urmărească cu puştile pisica sălbatică. Toate televiziunile s-au solidarizat cu ticăloşii şi i-au susţinut, în loc să susţină libertatea bietului animal”.

Concluzii preliminarii. Aşteptăm cu interes rezultatul anchetei. Moartea tigrului este dovada slăbiciunilor omeneşti, nu a sălbăticiei lui. Poate, unii vor să vândă blana tigrului din pădure, ne spun că totul e în regulă, şi noi ne lăsăm amăgiţi. Dar ne putem pomeni şi cu alte carnivore sălbatice printre noi. După uciderea unui animal din cauza oamenilor care n-au ştiut să se poarte frumos şi profesionist cu el, ar fi cazul cel puţin să aflăm: 1. evident, cum a fost posibil ca tigrul să scape din cuşcă şi să ajungă în pădure?; 2. există proceduri şi mijloace de sedare rapidă a animalelor periculoase, la zoo Sibiu?; 3. există un sistem de protecţie al grădinii, astfel încât unui animal scăpat din cuşcă să-i fie imposibil să pună în pericol viaţa oamenilor din afara ei? În aşteptarea răspunsurilor şi pentru că n-am iubit-o destul, o rugăm pe Mihaela să ne ierte pentru păcatul de-a o fi ucis speriaţi, dar cu sânge rece.