De același autor
Nici Mahomed, e mort de aproape 1500 de ani, şi nici cel care chipurile l-a trimis pe Pămînt, Allah care va să zică, nu sînt de vină pentru atentatul de la Charlie Hebdo. De vină sînt acei decerebraţi care pun mîna pe o armă şi încep să tragă şi să ragă Allahu Akbar, un fel de nimic nu e mai presus de dumnezeul ăsta al lor. Cine nu e cu ei şi nu crede în islamul lor pervertit, trebuie să moară. Se bucură de privilegiile, democraţia şi poate uneori perfida corectitudine politică din Europa sau SUA( nu am auzit de atentate teroriste în Arabia Saudită) şi îşi scuipă doctrina ciuntită prin ţevile armelor.
Profită de slăbiciunea civilizaţiilor occidentale care nu sînt capabile să poarte discuţii serioase despre terorismul islamic, despre ofensiva islamului asupra lumii occidentale, dar se pierd în amănunte despre cum să nu ofenseseze această comunitate. Nu le spun terorişti, ci dezechilibraţi, nu sînt atentate, ci accidente. Iar lista poate continua în novlangue. Una e toleranţa religioasă şi alta e prostia camuflată în indolenţă.
Şi Franţa este un stat laic de mai bine de 100 de ani( din 1905). Sigur, cei mai mulţi dintre musulamanii care trăiesc în această ţară îşi văd de treaba lor, nu au probleme cu burqa şi nici nu caută disperaţi să vadă în ce parte e Mecca la metrou. Nu îşi scot pledul şi nici nu se dau cu capul de pămînt pe malurile Senei.
Dar în acelaşi timp mi-e greu să cred că mii sau zeci de mii de musulmani care îşi respectă ţara în care trăiesc vor ieşi acum în stradă şi vor striga împotriva coreligionarilor care omoară în numele unui ceva despre care ei cred că ar fi dumnezeu şi ca nimic nu e mai presus de el. Că vor ieşi şi vor striga că libertatea de expresie este nenegociabilă. Că vor accepta şi ei că manifestările de credinţă înseamnă ceva intim, nu e nevoie să te baţi cu pumnii în piept. Caricaturile cu Mahomed, Iisus, Moise( toţi trei sînt morţi demult, aşa ca nu are ce să-i lezeze) ar trebui să stîrnească zîmbete, nu ură şi moarte. Pesemne că simţul umorului le-a dispărut, dacă l-au avut vreodată. În schimb îl cultivă pe cel al omorului.
Cu fiecare om care este omorît în numele islamului, acest allah al lor e din ce în ce mai mic şi mai nesuferit. Şi culmea e ca nu e nici măcar vina lui.
PS Pe la inceputul anilor 2000 spunea: “Este dreptul meu să urăsc Islamul”( parca in Platforma).
In 2010 lua premiul Goncourt pentru Harta si teritoriul..
Astazi, 7 ianuarie, ii apare noul roman, Supunere( despre islamizarea Frantei).E vorba de Michel Houellebecq
Articol publicat de contributors.ro
