De același autor
Aflăm din mass-media că, recent, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a afirmat că Uniunea Europeană are nevoie de o armată proprie pentru a face față cu succes provocărilor... etc. etc. etc.
Așadar, iar vor ăștia să facă o Armată Unică Europeană. Fac ce fac și gata, nu se mai poate, până aici: facem o armată, unică, europeană. Ceva super-tare, afirmative-action și peace-building, reconstruction and humanitarian, ce nu s-a văzut. Ultima dată voiau s-o facă împotriva americanului, această adevărată nenorocire globală care sufoca, strivea, emascula, cu așa-numita sa hegemonie, aspirațiile noastre comune, pacifiste, europene. Acum, cu mai puțin avânt - că nu e chiar așa presant - o fac să se apere de ruși. Probabil. Că nu e clar niciodată ce e în capul lor, dacă e ceva.
Când îi vezi așa hotărâți, de fiecare dată, îți zici: băi, fii atent aici, că ăștia o fac. Acum o fac. Gata. E groasă, să știi. De data asta e ca și făcută. Nu se termină Eurovisionul și e gata aliniată, pregătită pentru organizarea următorului concurs.
Ceea ce ne aduce aminte de ce românii sunt un fel de europeni și de ce și europenii sunt - la rândul lor - tot un fel de români. Vezi Rădulescu-Motru: „Se apucă românul cu greu de câte ceva, dar de lăsat se lasă ușor, zice proverbul. Mai exact ar fi însă să se zică: sub influența mulțimii, românul se apucă de orice, dar când este să execute prin faptă individuală lucrul de care s-a apucat, atunci se lasă de el foarte ușor. Nu este inițiativă pe care să nu o ia românul în grup! Să facem o școală? Să facem și două. Să facem o societate cu scopul acesta și acesta? Să facem și mai multe! Să contribuim pentru a asigura mersul acestei și acestei instituții? De ce nu? Să contribuim.
Dar când vine rândul fiecăruia să puna în execuție hotărârea luată în grup, atunci fiecare amână pe mâine sau se face nevăzut. Când se adună din nou grupul, atunci încep recriminările și noile hotărâri. Este rușine, domnilor, trebuie să începem o dată! Patria își are ochii îndreptați asupra noastră! Ne privesc străinii, râd străinii. Să ne punem pe lucru. A doua zi, aceeași indiferență. În grup și ca grup, fiecare se judecă sever, foarte sever; în parte, individual, fiecare se judecă foarte indulgent. Lasă să înceapă ceilalți, ca să nu rămân eu singurul păcălit! Apoi, ce sunt eu ca să îndrept lumea! Iată ultima ratio care împiedică activitatea fiecăruia“.
De ce are nevoie acum Europa mai mult și mai mult? De un Rădulescu-Motru.
Să facem o Armată Unică Europeană? Să facem și două.
Să facem o forță de intervenție unică cu scopul acesta și acesta? Să facem și mai multe!
Acum, sigur, am văzut că sunt oameni serioși care iau chestiunea în serios și fac analize serioase: ce și cum, oportunități și provocări, probleme și scenarii. Ei sunt bine intenționați, dar ce uită este că deja suntem de mult trecuți în registrul comic. Dar poate că ne înșelăm noi. Să revenim, așadar, la sentimentul serios și să contribuim și noi la zestrea analitică europeană pe această temă. Că nu vrem să rămânem între intelectualii șovăielnici și neconstructivi, când se va trage linie și se vor acorda Premiile Europene pentru Contribuții Europene la Politica de Apărare Socială Comună Europeană.
Așadar: ce avantaje ar avea o Armată Unică Europeană? Multe avantaje, nici nu știu de ce mai întrebăm asta. Dar acum, că am întrebat, nu mai puteam da înapoi: lăsăm cine știe ce impresii greșite, antieuropene, antisociale.
În primul rând, va fi o forță masivă care va ajuta la organizarea Eurovision, principalul eveniment european al anului, punctul culminant al politicii comune europene într-o Europă nouă, unită, modernă, socială.
Doi: va fi o armată socială. Să ne gândim: politica de coeziune – fiecare stat va fi reprezentat în mod egal și va avea un vot în Marele Stat Major (Franța va avea două, că se pune aici și francofonia – nu întrebați cum, nimeni nu poate să explice rațional, dar așa va fi). În plus, aceste masive noi forțe armate europene vor crea noi locuri de muncă: vor fi o forță a progresului în lupta cu șomajul, acest fenomen total antieuropean și antisocial, un flagel, ce mai. De la soldat la general va exista un nomenclator european – toate pozițiile ocupabile pe bază de concurs -, plus un Comitet de Audit Economic, un Comitet de Audit Social și un Comitet de Audit Antidiscriminare. Plus Comitelul European de Audit al comitetelor de audit. (Care nu trebuie confundat cu Comitetul de Audit European, care e altceva, ăla e la Strasbourg, să nu amestecăm lucrurile.) În fine, ideea e asta: noi locuri de muncă. Lupta împotriva austerității prin crearea de noi locuri de muncă și stimularea cererii agregate prin creșteri salariale (care vor urma imediat după prima grevă a angajaților din sectorul public al Marii Armate Europene).
Apoi: fiecare minoritate, fiecare grup discriminat, fiecare nedreptățit social va fi reprezentat în Noua Armată. Fiecare corp de armată va avea un grup de ofițeri reprezentativi: vârsta, sex, gen, sexualitate, genealogie, naționalitate, etnicitate, fără deosebire și discriminare de sex, gen, origine socială, religie, sex, gen, mă rog, toate atributele relevante: sex, gen etc. Cultural: Corul Armatei Unice Europene. Câte festivaluri, câte concursuri, câte premii, transmisiuni în direct: îți stă imaginația în loc când te gândesti câte posibilități sunt aici. Îi și vezi: Marea Finală, Corul Marii Armate Europene întâlnește Corul Armatei Ruse, după ce în semifinală a dispus după prelungiri de Corul Armatei Americane. Transmisiune directă de la Geneva. În pauză: Tombola Socială Europeană cu Premii Sociale.
Plus politica de vecinătate: să zicem că se întâmplă ceva în Ucraina. Sau Georgia. Ceva inimaginabil de rău. De exemplu: inundații. Presupunând că există o Politică de Bună Vecinatate Europeană (PBVE), atunci, pe baza unui master plan susținut de conceptul de convergență instituțională europeană, Marea Armată Europeană va putea interveni, conform unei strategii comune de intervenție socială, aprobată la Summitul din August 20, la care s-a semnat Declarația Acord pentru intervenții în Spațiul European de Bună Vecinătate Europeană (SEBVE). Deci: pături, apă potabilă, gustări pentru sinistrați (fără grăsimi și E-uri, în conformitate cu directivele europene – mă rog, colesterolul e cel mai rău, dar nu are rost să intrăm aici în această discuție, acolo e deja altă politică europeană, nu aceasta, militară, pe care o analizăm noi acum). Să notăm la acest punct și intervenția Unității Unice de Reacție Rapidă ca să salveze ce mai e de salvat din corpul Armatei a Treia Europene, izolat undeva în sudul Ucrainei de viituri, pe un dâmb într-o pădure, fără pături, apă potabilă, gustări calde... De asta - așa cum discutam mai sus - e bine să avem mai multe forțe unice de intervenție europeană specială, pentru astfel de cazuri.
Dacă tot au fost inundații, atunci este vorba, desigur, și de Încălzirea Globală (sau Schimbare de Climă). Deci, lupta împotriva ei: cea mai dură și crudă și urgentă luptă. Război Total pentru Salvarea Planetei, pe scurt, și ca să nu o mai lungim: nu se iau prizonieri, capitulare necondiționată. Marea Armată Europeană va putea interveni și pe acest front. Nici nu mai contează cum, ideea e că va interveni decisiv: carbon, gaze, poluanți, schimbări climaterice, numai asta să nu fie în calea Marii Armate Europene, echipată cu un master plan aprobat de ONU (fiindcă, să nu uităm, Schimbarea de Climă e un fenomen negativ global și fenomenele negative globale țin de ONU, altă jurisdicție, altă mâncare de pește).
Ce altceva? Paris. Să zicem că „tinerii“ din Paris dau iar foc la mașini și suburbii, așa cum au ei obiceiul. Tradiția locală. Atunci va fi nevoie de o intervenție. Cineva trebuie să ajute administrația publică pariziană la curățirea străzilor de mașini incendiate, măturat, stropit cu furtunul, reamenajat spații verzi etc. Se activează imediat Directiva a Patra a Pactului European pentru Situații Interne de Criză și sub coordonarea Marelui Stat Major Social de la Primărie - sub autoritateta primarului Parisului, învestit cu puteri militare speciale -, Marea Armată Europeană va putea contribui și la rezolvarea acestei probleme.
Nu are rost să continuăm lista. Deja ne-am format o idee. Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, are în mod indubitabil dreptate: Uniunea Europeană are nevoie de o armată proprie pentru a face față cu succes provocărilor.
