De același autor
Realtiv la demisia lui Cristian Preda din ISP: Sunt intrebat insistent ce am de gand sa fac, dat fiind faptul ca sunt unul dintre fondatorii ISP. Raspuns: N-am de gand sa fac nimic. Am demisionat acum aprope trei ani din ISP. Deci ce se intampla la ISP nu cade in sfera mea de responsabilitate morala sau decizionala.
Acum daca tot veni vorba, sa spun si de ce am demisionat. Pur si simplu din frustrare.
Reusisem sa generam la ISP premisele un instrument institutional unic in Romania si indraznesc sa spun, in Estul Europei. Un potential imens. Excelent ancorat la varful retelei internationale transatlantice de centru-dreapta, contacte directe deschise la Bruxelles si Washington, finantare din surse private si externe, un inceput de retea nationala, un program de atragere de experti, un program de publicatii, un program de training pentru tineri, un program de dezvoltare de capacitati in politici publice samd….
Era fundatia partidului. Vorbim de PDL. N-au vrut sa ajute, nu i-a interesat. Nu ca nu i-a interesat dar toate de mai sus si altele au fost facute in pofida potentatilor zilei de la partid. In contra la sabotari, la strambe, la piedici.
N-au vrut sa construiasa nimic. Aveau sansa sa ia ce s-a facut acolo si sa transforme totul intr-o super-institutie care acum, in opozitie, ar fi fost o platforma organizationala formidabila. Aveau atunci resursele si puterea sa o faca. Nu. Nu i-a interesat. Din contra. Ii deranja.
Am zis sa dau un semnal cu demisia etc. Vax. S-au sensibilizat fix in cot toti…
Uitati-va bine la ei. In urma trecerii lor pe la putere nu ramane nimic construit public. Nimic. Zero. Nu ramane nimic public in urma lor. Nu vorbesc de exercitiile lor ministeriale. Acolo e alta discutie, separata. Vorbesc de constructia publica: partid, fundatii, organizatii, retele de comunicare, mass media. Practic ceea ce inseamna substanta publica a unei miscari politice.
Ani de zile au fost rugati, implorati sa treaca o lege finantarii fundatilor de partid. Ceva pe model german, olandez… Ceva care sa sustina legal -daca prin pura initiativa individuala a oamenilor politici nu se putea ajunge la rezultate- institutionalizarea partidelor. Era o sansa ca in partide sa se creeze baze institutionale pentru profesionalizare, competente, resuse umane etc. La cati bani se arunca pe prostii patente de la buget, in cazul de fata, cu resurse minime, se putea incerca. Daca cheia reformei e in partide, asta era o incercare de a dezlega blocajul din partide.
Nu s-a putut. Pur si simplu PDL nu a putut pune ani de zile pe agenda legea care avea, din cate am inteles, aprobarea tacita a PSD si PNL. Ani de zile.
De ce? Nu stiu. Sa spuna ei de ce. Poate ca le era frica. Ce s-ar intampla daca in fiecare partid ar exista o platforma organizationala pe care se pot grupa experti, profesionisti, intelectuali plus un aparat administrativ propriu si o retea de sustinatori nationala?Ar fi un pericol pentru baronii si stabii politici de la varful partidului, nu? Oamenii care sunt politiceni fara sa aiba o competenta profesionala dovedita sau cariera, oameni care exista public doar prin pozitia ocupata.
E o ipoteza, nu? Nu stiu. Altfel ce explicatie am avea pentru aceasta bizara situatie in care o chestie de interes public si totodata de interes de partid este sabotata cu atata vigoare ani de zile, sistematic?
Ministrii, potentati, senatori, deputati, oameni cu influenta si putere. Ar fi putut sa construiasca ceva, sa ramana insitutional ceva in urma trecerii lor pe la putere. Nu neparat ISP-ul. Altceva. Orice. Uitati-va bine. Vedeti ceva? Nimic. Zero.
La PNL, cand a fost povestea similara cu ISL (Institutul de Studii Liberale) a fost si mai frumos. Ca Tariceanu si ai lui au luat sediul si l-au facut cabinet de avocatura pentru unul dintre finii sau cumnatii sai, nu mai retin relatia de rudenie.
Toata povestea asta cu ISP ce e in atentia publica azi, are macar acest avantaj: Ne da ocazia sa vedem mai clar o chestiune nu lipsita de importanta.
Ajuns aici cu lectura cineva poate sa spuna: Ce ne miram? Pana la ISP si think-tankuri si fundatii si experti etc., marii politiceni PDL nu au fost in stare sa-si vada si apere interesul imediat si sa-si creeze o defenisiva mediatica minimala. Adversarul se organizeaza si vine mediatic cu echivalentul unei bombe nucleare. Tu ce faci? In loc sa raspunzi la fel, cu un contra-instrument pe masura, ce faci? Nu au fost in stare sa-si construiasca ani de zile un instrument mass media. Unul singur. Negociau pe sub masa protectie individuala.
Deci, ce sa ne mai miram…
Ce sa raspunzi? Asa e: Si azi se duc sa faca opozitie si “sa dea mesaje” in studiourile adversarilor politici. Mari politiceni, cersesc audienta si cauta influenta publica pe platformele create, organizate si gestionate de adversari. Asta dupa ce au fost ani de zile la putere cu toate mijloacele sa-si creeze propria platforma. Ei fac, in mintea lor, Marea Politica…
Astia sunt oamenii.
In fine, e o lectie in toate astea. Nu e mare lucru. Dar e bine sa o reamintim. Politca este organizare. Este despre minoritati organizate. Este organizarea unei minoritati pentru lupta cu alte minoritati organizate. Atat. Cine intelege asta, bine. Cine nu, asta e….
