Nedreptăţi, promisiuni goale şi demagogie politică

După cum se ştie, regimul comunist din România, considerat pe drept ca fiind criminal şi ilegitim, a făcut multe victime şi a creat nedreptăţi nenumărate, dintre care, după 1989, numai o parte au fost tratate de Statul Român prin măsuri de îndreptare şi compensare parţială. De obicei însă, legile comuniste au fost anulate numai pentru viitor, lăsând trecutul nemodificat!

Dintre măsurile de anulare şi compensare, care ar fi fost necesare a fi luate în considerare, se află şi aceea, neglijată sau uitată, a suprimării dreptului la pensie al unei categorii de cetăţeni, şi anume a cetăţenilor români care ne-am stabilit în străinătate, în urmă cu mulţi ani, ca protest faţă de persecuţiile politice ale regimului totalitar din ţară. Dreptul la pensie al persoanelor stabilite în străinătate înainte de 1989 a fost suprimat în mod ilegitim, neconstituţional, această ilegalitate aplicându-se indiferent dacă persoanele în cauză părăsiseră ţara cu acte legale sau în mod ilegal.

După 1989, timp de cel puţin 2 ani reglementarea respectivă s-a menţinut.  Abia după aceea s-a anulat această măsură discriminatorie, dar numai pentru viitor, de trecut făcându-se tabula rasa. Or, pensia este un drept special imprescriptibil, deoarece acesta decurge din faptul că am depus sume lunare pentru fondul de pensii, atât noi ca salariaţi (pe perioada cât am lucrat în ţară), cât şi angajatorul. Este deci vorba de banii noştri proprii, depuşi ca asigurare de bătrâneţe, este deci vorba de un furt calificat în dauna celor care împotrivindu-se dictaturii comuniste s-au stabilit în străinătate!

Nouă celor care, în străinătate fiind, am îndeplinit condiţiile de pensionare (de vârstă şi vechime) înainte de 1989, autorităţile din ţară nu ne permiteau să solicităm acordarea pensiei, aşa cum permiteau oricărui alt cetăţean.

După regulile prevăzute în diferitele ediţii ale „Legii Pensiilor” în toată perioada de după 1989, inclusiv în prezent, orice cerere de acordarea pensiei făcută de persoanele care aveau acest drept, cu vechimea şi vârsta prevăzute de lege, s-a rezolvat prin emiterea „deciziei de pensionare”, dar numai pentru viitor, începând de la data la care cererea a fost depusă şi primită.

Casa Naţională de Pensii refuză, pe drept din punctul de vedere al textului „Legii Pensiilor,” să ne acorde pensia începând de la data la care aceste drepturi  ar  fi trebuit să decurgă şi nu de la data depunerii cererii, lipsindu-ne astfel de drepturile noastre pe o perioadă de câţiva ani, iar justiţia si-a însuşit acest punct de vedere, deoarece lipseşte din legislaţie o astfel de prevedere.

Această situaţie este o adevărată discriminare. Pe de o parte, cazul nostru nu ni s-a acceptat  în trecut acordarea pensiei, iar acum ni se impută nouă că n-am solicitat pensionarea atunci când ar fi trebuit, adică începând de la data când am îndeplinit condiţiile legale de pensionare (vârstă şi vechime), ca şi când aveam şi cui să ne adresăm cu succes. Non sens, caz de forţă majoră, impus neconstituţional!

Singura posibilitate de reparare a acestei nedreptăţi este completarea „Legii Pensiilor” printr-o ordonanţă sau lege de completare, care să prevadă că pentru pensionarii, care pe timpul fostului regim comunist se aflau stabilite în străinătate şi deci nu aveau dreptul să solicite pensionarea, dar au primit după 1989 decizie de pensionare, Casa Naţională de Pensii să achite acestora pensia actuală şi pe perioada cuprinsă între data de la care dreptul la pensie ar fi trebuit să decurgă şi data la care  a fost emisă decizia de pensionare. O propunere de text legislativ care să rezolve problema este prezentată mai jos, la finele acestui apel.

Menţionăm că datorită vârstei noastre înaintate nu mai suntem mulţi în viaţă care am putea beneficia de această dispoziţie reparatorie, având mai toţi peste 80 de ani, şi că deci această prevedere legislativă pe care o solicităm n-ar reprezenta o sarcină importantă pentru bugetul pensiilor. Pe de altă parte, cererea noastră se înscrie pe linia legitimităţii reparaţiilor morale şi materiale care s-au acordat după 1989 pentru cazuri de îndreptare a unor nedreptăţi specifice.

De-a lungul timpului, ne-am adresat preşedinţilor Iliescu şi Constantinescu, dar de fiecare data primeam un răspuns din partea unui funcţionar de la Ministerul Muncii, cum că solicitarea noastră ar fi ilegală. Dar noi solicitam o modificare a legii, şi nu aplicarea unei măsuri necuprinsă în lege, ceea ce n-a fost luat în considerare.

În urmă cu o jumătate de an, preşedintele Traian Băsescu a efectuat o vizită oficială la Paris, prilej cu care i-am înmânat un memoriu, privind situaţia nedreaptă a acestei categorii de pensionari, cum şi cererea de ajutor politic, pentru modificarea legii, în sensul textului de mai jos. Preşedintele a promis un studiu atent a tuturor cererilor care i-au fost prezentate cu acest prilej, ceea ce acasă s-a uitat.

In locul ajutorului politic solicitat şi promis, s-a utilizat din nou acelaşi procedeu birocratic, cu caracter de refuz : un consilier prezidenţial a trimis textul cererii noastre la Ministerul Muncii, care ne-a răspuns  că cererea nu poate fi luată în considerare, acest caz ne fiind prevăzut de lege. Ori noi nu solicitam o favoare oarecare din partea puterii executive, ci modificarea unui text de lege de către puterea legislativă. Deci : promisiune goală, demagogie şi conservarea unei nedreptăţi instituţionalizate de regimul comunist. Dar în schimb suntem ţară europeană democratică!

Mai mult, în ultima sa scrisoare, de altfel nesolicitată, funcţionarul din Ministerul Muncii a precizat că cererea nu poate fi luată în considerare, pe motiv de economii necesare. Ori, dacă este vorba de economii păstorite de acest minister, presa a arătat în mod repetat, cu indignare, că în timp ce unii cetăţeni primesc pensii de 100 de lei, alţii – privilegiaţi – au pensii de zeci de mii de lei ! Mai mult, foştii torţionari ai poporului nostru - activul salariat al PCR si ofiţerii de securitate - primesc pensii de cel puţin 10 ori mai mari decât orice pensie a unei victime a lor. Astfel, s-a dezvăluit că pensia fostului general de securitate – odiosul terorist Pleşiţă a fost de câteva zeci de mii de lei lunar, plătită până la recentul său deces.

Menţionez că pentru mai multă prevedere am trimis un memoriu pe această temă şi la Senat, ca şi la Camera Deputaţilor. Am primit răspunsuri personalizate, cu semnăturile d-lor Mircea Geoană şi Crin Antonescu, care ne-au promis sprijinul lor total, odată cu discutarea în curs a modificării Legii Pensiilor. Vom aştepta, vedea şi aprecia. Poate că se schimbă ceva în România, dacă se sancţionează un furt calificat anti-constituţional...

Este cazul, ca după 20 de ani de la „revoluţie”, să fie reparată orice nedreptate comisă de regimul comunist, condamnat numai declarativ. Dacă se vrea realmente, fără demagogie politică!

* Prof. dr. - Paris

Propunere privind modificarea textului art. 83 (1) din Legea Pensiilor, prin adăogarea frazelor următoare:
„Fac excepţie persoanele stabilite în străinătate în timpul regimului comunist, înainte de 1990, care îndeplinind în acea perioadă condiţiile de vechime în muncă în România şi vârstă pentru pensionare nu au putut depune cerere în acest sens la Casa de Pensii în momentul respectiv, acestea fiind împiedicate de a beneficia de drepturile de pensie. Decizia de pensionare a acestor persoane, în cazurile menţionate, se va acorda cu începere de la data la care ele îndeplineau condiţiile de vechime în muncă şi de vârstă şi nu cu începere de la data prezentării cererii de pensionare. Persoanelor din această categorie, care după 1990 au obţinut între timp pensionarea, li se va modifica decizia de pensionare, în sensul că plata drepturilor de pensie se va face cu începere de la data când acestea  îndeplineau condiţiile de pensionare .Pe perioada respectivă, cuprinsă între momentul îndeplinirii  drepturilor de pensie şi data depunerii cererii de pensionare, Casa Naţională de Pensii le va plăti acestor persoane pensia cuvenită, retroactiv, la nivelul cuantumului pensiei de care acestea beneficiază în prezent”.