Flancul Estic: o apărare de catifea

Putem vorbi despre o adaptare a reacțiilor NATO în fața unor noi amenințări de genul unui război hibrid și despre un nou model de descurajare? Sunt suficiente măsurile Alianței? Este Rusia descurajată? Nu prea.

Eliza Francu 16.02.2016

De același autor

 

La summit-ul NATO din Țara Galilor se sta­biliseră noi roluri pentru alianța mi­li­ta­ră și un nou mod de operare - mai ra­pid, mai adaptat noilor provocări. De atunci a trecut un an și jumătate, iar lucrurile par să fi rămas în bună parte înghețate. Cel puțin în ce privește ati­tudinea față de Rusia, prea puține s-au schimbat.

 

La reuniunea „de etapă“ de pe 10 și 11 februarie, mi­niștrii Apărării din statele NATO au pus la punct, teo­retic, acest nou model de descurajare, care va per­mi­te Alianței ca, pentru prima dată după Răz­boiul Rece, să-și poziționeze trupele la granițele sale. Ideea a fost lansată încă din septembrie 2014. Nici până acum însă, nu s-au decis elemente esențiale, precum di­mensiunea acestei forțe terestre și ma­ritime și nici cine va contribui exact la ea. Merită menționat că au existat totuși câ­teva promisiuni concrete. Prima, din par­tea Statelor Unite, care s-au angajat să con­tribuie cu încă 3.000 de militari la apă­rarea europeană și să sporească, de anul viitor, de patru ori banii alocați Inițiativei pentru Reasigurare Europeană (forțele ame­ricane din Europa), până la un total de 3,4 miliarde de dolari. Suplimentul de bu­get (încă neaprobat) cerut de preșe­din­te­le Barack Obama ar urma să fie folosit atât pentru exerciții și trupe suplimentare, cât și pentru a prepoziționa echipament greu care să fie folosit de trupe în cazul în ca­re acestea ar trebui suplimentate. Nu știm nici unde va fi poziționat acest echi­pa­ment greu. A doua promisiune a venit de la Marea Britanie: mai multe nave mi­li­tare la operațiunile Alianței din Marea Bal­tică.

 

E greu de estimat la această oră ce efect va avea promisiunea consistentă a Ame­ri­cii, dacă nu îi va face cumva pe ceilalți ali­ați să se considere deja la adăpost și să crea­dă că nu mai e nevoie de alte eforturi. În egală măsură, oferta consistentă a SUA poate fi o monedă de schimb pentru o im­plicare mai mare a Europei în zona din sud, contra organizației Stat Islamic. Mai multe se vor ști despre com­ponența forței estice la summit-ul NATO din iulie, de la Varșovia, au promis ofi­cialii.

 

Ce știm, așadar, până în acest moment este cine va purta greul misiunii și, tot­odată, că misiunea de pe Flancul Estic va fi una mul­tinațională. Ideea de forță multinațională e în acest punct mai mult un simbol, declarativ, pen­tru a trimite semnale Moscovei că un even­tual atac asupra unui aliat înseamnă un atac asupra întregii Alianțe, așa cum ex­plica după reu­niune chiar secretarul ge­ne­ral NATO, Jens Stoltenberg. Va fi, în egală măsură, o mi­siu­ne cvasipermanentă, în sen­sul că vor exista baze de operațiuni plus centre de comandă, vor exista forțe mi­litare și ar­ma­ment greu, dar va exista o ro­tație a tru­pelor.

 

La ultimul summit NATO, cel din septem­brie 2014, deci după anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, aliații aprobaseră deja crearea de mici centre de comandă și a unei forțe de reacție rapide. Cel mai pro­babil, așa cum decriptează experții mi­li­tari, forța de reacție rapidă ar însemna cir­ca 600 de militari pentru fiecare dintre sta­tele baltice și Polonia și, posibil, trupe adiționale pentru România și Bulgaria. Alte surse (diplomatice), citate de AFP, vor­besc despre o forță de 6.000 de mi­li­tari pentru Europa de Est.

 

Cert este că statele NATO au evitat cu gri­jă și la nivel de discurs, și pe hârtie orice ar fi putut trimite către ideea de bază mi­li­tară permanentă. Baletul diplomatico-mi­litar este menit, paradoxal, să protejeze sen­sibilitățile Rusiei și spiritul acordurilor cu Moscova, acorduri care spun că Alianța nu poate să staționeze forțe substanțiale și permanente la granițele cu Federația.

 

Tot pentru summit-ul din iulie a fost amâ­nat și anunțul privind operaționalizarea scu­­tului antirachetă al NATO - o altă de­cizie ca­re irită profund Moscova. Cât des­pre even­tuala aderare a Ucrainei și Geor­giei la blo­cul militar, refuzată clar de aliați la sum­mit-ul NATO de la București, nici mă­car acum, după opt ani, celor două nu le-a fost oferită o perspectivă clară a ade­rării.

 

Toate acestea, în condițiile în care Rusia a în­călcat toate acordurile internaționale prin anexarea Crimeei și invadarea teri­toriului ucrainean. Putem, așadar, vorbi despre o adaptare a reacțiilor NATO în fa­ța unor noi amenințări de genul unui răz­boi hibrid și despre un nou model de des­curajare? Sunt suficiente măsurile Ali­an­ței? Este Rusia descurajată? Nu prea.

 

Agresiunile din estul și sudul Ucrainei au continuat și în această iarnă – oficialii ucrai­neni vorbesc despre circa 70 de ata­curi pe zi. Mai mult, armamentul greu a fost readus pe linia frontului și fiecare par­te implicată se pregătește să organizeze ale­geri după propriile reguli în regiunea Don­­bassului. În aceste condiții, a mai vorbi despre „implementarea acordurilor de la Minsk“, așa cum a făcut-o secretarul general NATO, este pur și simplu cinic.

 

Deși slăbită economic (devenită însă între timp un actor indispensabil în Siria și lup­ta contra ISIS), Rusia consideră drept inac­ceptabile chiar și aceste minime decizii prin care NATO încearcă să își asigure pro­priii membri. Diplomația rusă a avertizat că „acțiunile NATO amenință nu doar Rusia, ci și securitatea și stabilitatea din spațiul european“. Premierul Dmitri Med­vedev acuză și el NATO că declanșează un nou Război Rece, ceea ce pune în pericol acordul pentru Siria. Un șantaj evident. Mai mult, Rusia refuză, jignită, reluarea fo­ru­mului de dialog cu Alianța – Consiliul Ru­sia-NATO. În acest context, pare mai degrabă că aliații își țin ochii și pumnii strânși, în speranța că Rusia va bate în re­tra­gere. Ceea ce nu se va întâmpla. //

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22