De același autor
Imaginaţi-vă că aţi absolvit Conservatorul din Bucureşti. Sunteţi un tânăr interpret promiţător! Aţi mai studiat arta interpretativă in strainătate și chiar aţi fost distribuit în câteva spectacole, la opere prestigioase din lume. La un moment dat, reveniţi în România și aflaţi că Opera Română scoate la concurs un post de tenor. Vă pregătiţi și așteptaţi, ca înaintea termenului limită pentru înscrierea la concurs, să aflaţi componenţa comisiei de examinare și tematica – adică repertoriul pe baza căruia veţi fi examinat. Ei bine, ce ar fi dacă alături de arii clasice aflaţi că trebuie să ştiţi să interpretaţi romanţe și manele? Mai mult decât atât, ce-ar fi să descoperiţi că din comisia de evaluare face parte inclusiv Nicolae Guţă?!
E începutul unei poveşti insolite… dar am să întrerup fabulaţia pentru a trece la ceva din lumea în care trăim! Astăzi, 5 februarie 2013, este termenul limită pentru înscrierea la concursul pentru posturile didactice vacante la Universitatea din București.
Am să zăbovesc asupra unui post de Asistent Universitar la Facultatea de Istorie. Descrierea postului a fost publicată in Monitorul Oficial. Chiar dacă e vorba de un simplu Asistent, dacă citeşti Monitorul, atribuţiile în materie de cuprindere istorică par aproape supraomeneşti.
Astfel, la Departamentul de Istoria Românilor şi a Sud-Estului European se scoate la concurs postul de Asistent Universitar. Citez atribuţiile: „Ştiinţe auxiliare – Ştiinţe auxiliare specifice cercetării în cadrul Muzeului; Ştiinţe auxiliare – Ştiinţe auxiliare specifice cercetării în cadrul Arhivei şi Bibliotecii; Istorie contemporană – Politica externă a României în perioada interbelică; Istorie contemporană – Societate, ideologie şi cultură în România postbelică; Istorie contemporană – Societate, cultură şi ideologie în România interbelică; Istorie contemporană – România în relaţiile internaţionale postbelice; Istorie contemporană; Seminar Comunicare academică; Istorie şi civilizaţie; Paleografie chirilică.”
Sunt convins că şi Nicolae Iorga s-ar simţi stingherit să concureze pentru aşa ceva. Ei bine, lucrurile se mai limpezesc pentru că pe site-ul Universităţii sunt publicate comisia de concurs, tematica şi mai ales bibliografia!
Ȋn privinţa comisiei, totul pare perfect onorabil!
Despre tematică, pot spune numai că nu acoperă nici măcar o mică parte din descrierea postului scos la concurs. Ȋnsă lucrul cel mai halucinat este când citeşti bibliografia destinată postului didactic vacant. Titlurile sunt atât de aiuritoare că nici nu înţeleg cum să le interpretez…
Bibiografia este una naţional-comunistă altoită cu teoria conspiraţiei. Pe lângă istorici precum Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Corneliu M. Lungu, mai apare pseudo-istoricul Larry Watts cu a lui carte intitulată în stil pop-cult Fereşte-mă, Doamne de Prieteni…. S-a scris multe despre aiurelile acestui autor. Am să menţionez un articol excelent scris de Dumitru Lăcătuşu în Revista 22…
Ȋn bibliografie mai este trecut polonezul Jerzy Topolski cu Metodologia istoriei, o încercare onorabilă de combinare a marxismului cu filosofia analitică, dar totuşi o carte care nu are practic nimic de-a face cu postul vacant. Cireaşa de pe tort este lucrarea lui Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate – o istorie politică a comunismului românesc, Iaşi, Ed. Polirom, 2005. Sincer nu știu ce caută cartea asta pe listă! Să fie oare cheia care să-i ofere viitorului Asistent Universitar întelegerea că tot ce e în bibliografie e istorie naţional-comunistă? Zău că asta ar fi o sfidare a suprarealismului!
I-am povestit unui prieten istoric această situaţie din Universitate. Eu am spus că bibliografia e naţional-comunism ceauşist şi că din listă lipseşte istoricul Ilie Ceauşescu… El m-a corectat şi mi-a spus că este, mai degrabă, naţional-stalinism. Prietenul istoric are dreptate, dar sunt totodată convins că cei care au făcut lista nu s-au gândit atât de departe…
Ca să-l parafrazez pe Slavoj Žižek, aş putea spune că cei care au stabilit regulile se bucură din plin de propriile simptome… iar referinţa epistemologică cred că se rezumă exclusiv la experienţa lor de viaţă.
Nostalgia comunistă, naţional-comunismul se articulează acum în cărţi prezente în bibliografii destinate unor concursuri didactice, iar elitele universitare româneşti se reproduc fără nicio sfială. Ce poate fi mai reconfortant decât să-ţi împărtăşeşti nestingherit obsesiile naţionaliste și teama de conspiraţie unor tineri care vor să înveţe istorie într-o ţară europeană a anului 2013? Ce vină au studenţii cărora le va fi servit astazi naţional-comunism ceaușist la Unversitate? Pentru că studenţii nu au cunoscut pe pielea lor comunismul, genul asta de nostalgie indusă nu este decât o ersatz nostalgie cum ar spune Arjun Appadurai. Experienţa şi cunoaşterea nemijlocită e la profesori!
Articol publica si pe site-ul lapunkt.ro.
