Economia: ce a fost si ce va fi

La sfarsit de an, revista 22 si-a propus sa faca bilantul anului economic 2005, dar si sa anticipeze, prin vocea unor importante personalitati in domeniu, ce va aduce anul 2006.

1. Care au fost, in opinia dumneavoastra, cele mai importante evenimente economice ale anului 2005?

2. Ce pasi a facut Romania in 2005, in perspectiva integrarii in UE?

3. Cum credeti ca va fi anul economic 2006 pentru ?

 
BOGDAN BALTAZAR*

Atingerea masei critice a preponderentei sectorului privat in economie

 1. Desi in primul rand politica, semnarea la 25 aprilie 2005 a Tratatului de Aderare a Romaniei la UE este deosebit de importanta si pe plan economic si, in timp, valentele sale economice vor deveni tot mai evidente si precumpanitoare.

A urmat, in octombrie a.c., Raportul Comisiei Europene de monitorizare a stadiului de pregatire a Romaniei in vederea aderarii la UE, in ianuarie 2007, care reprezinta, in opinia generala, cel mai pozitiv raport intocmit de Comisie despre noi, ceea ce scade sansele sa fie invocata impotriva noastra clauza de salvgardare. Era si timpul, dar ne raman multe de facut!

Personal, ma bucur ca in 2005 acordul cu FMI a deraiat („off-track“), ceea ce a incurajat, desigur, revendicari salariale si demagogie sindicala, dar ne-a dezlegat de unele cerinte dogmatice ale FMI si ne pune in situatia de a raspunde direct in fata pietelor de capital si a agentiilor de rating, de modul cum gestionam economia si pietele si, in primul rand, pe cele monetara si valutara.

Si, in ciuda numerosilor detractori, consider ca introducerea cotei unice de impozitare pe venituri si profit a fost o masura care deja si-a dovedit valentele pozitive, ce se vor amplifica in anii ce vin, mai ales daca se vor reduce si contributiile de asigurari sociale.

Mai multa coerenta, pe orizontala tuturor impozitelor, n-ar fi fost rea!

2. Pasii facuti in 2005 au fost numerosi. S-a pus la punct si functioneaza, pe placul UE, mecanismul de supraveghere a concurentei si de iesire din dezmatul anterior privind ajutoarele de stat.

S-a deschis piata de comunicatii (integral) si cea energetica (circa 1/3 din ea), dar pe plan practic mai este de lucru. S-a lamurit, avantajos pentru noi, contractul cu EADS privind securizarea frontierelor, ceea ce ne va permite sa progresam, sper eu decisiv, spre a evita „tragaciul“ invocarii de catre UE a clauzei de salvgardare.

Privatizarile BCR si CEC - test important al vointei noastre de reforma autentica - au progresat decisiv, prima fiind chiar incheiata in 2005. In esenta, anul 2005 a insemnat atingerea masei critice a preponderentei sectorului privat in economie. Statul trebuie, in aceste conditii, sa devina tot mai mult, ceea ce tot visez eu, un arbitru al pietelor si al alocarii eficiente a resurselor nationale. Ii mai ramane un rol decisiv in modernizarea infrastructurii si in stimularea intrarii capitalismului in agricultura.

3. Anul 2006 va fi un an greu pentru a nu rata intrarea in UE la 1 ianuarie 2007. Pe plan politic, fara probe elocvente de abordare serioasa a marii coruptii si a securizarii frontierelor, putem claca.

In plan strict economic - care nu este decisiv pentru tinta 1 ianuarie 2007, dar ramane, mai ales pe termen mediu si lung, cel mai important - lista dezideratelor pentru 2006 este lunga: incadrarea, destul de problematica, in tinta de inflatie; incetinirea cresterii economice dependente de consum; controlarea deficitului de cont curent (desi, cat timp este finantat autonom, nu trebuie sa fortam lucrurile); coerenta si predictibilitatea politicii  fiscale si a celei monetare (inclusiv a politicii - desi BNR ii neaga existenta - a cursului de schimb); flexibilizarea pietei muncii, deschiderea spre capitalism a agriculturii, perfectarea deschiderii pietelor amorsate in 2005, debirocratizarea aparatului de autorizare si inspectie a firmelor (incepand cu reducerea drastica a acestui aparat) si multe, multe altele.

Poate, prin toate acestea si mai ales prin intrarea in UE, vom dezlega in fine intrarea masiva in Romania a capitalului extern de calitate, fara de care o adevarata decolare a Romaniei, inclusiv a capitalului romanesc, nu este de conceput.

 *consultant financiar

 
 DANIEL DAIANU*

Tinta de inflatie este extrem de ambitioasa

 1. Le-as clasifica in trei categorii: una care include modificari programate ale functionarii economiei romanesti, unele dintre ele fiind impuse de aderarea la Uniune, si care, partial, au avut caracter de „socuri“; o alta categorie se refera la performanta efectiva a economiei; in fine, o categorie de ordin politico-diplomatic, cu implicatii economice majore. In prima categorie sunt de semnalat: reforma fiscala radicala, cu plusurile si minusurile ei; pasul nou de liberalizare a contului de capital; introducerea leului greu si trecerea la tintirea directa a inflatiei; aducerea tarifelor la energie la un nivel apropiat de cel din UE. La acest manunchi, as adauga socurile neprogramate: inundatiile care au lovit sever productia agricola si cresterea puternica a pretului titeiului. A doua categorie de evenimente priveste mersul economiei. Economia romaneasca a ramas in matricea care justifica investment grade-ul (BBB-) acordat de agentiile de risc Fitch si S&P’s: rezervele valutare ale sistemului bancar s-au consolidat, pietele financiare se adancesc; este mai multa disciplina financiara; economia este mai deschisa. Dar s-au inregistrat derapaje semnificative de la tintele de crestere economica, de inflatie si deficite externe. Este probabil sa terminam anul cu un PIB mai mare cu ceva sub 4% (fata de 6% programat); inflatia va fi, probabil, de 8,8-8,9% (fata de 7%); iar deficitul de cont curent va fi, probabil, in jur de 9%. In opinia mea, derapaje importante erau inevitabile in 2005, avand in vedere socurile subliniate. Este adevarat insa ca unele masuri de politica economica (de exemplu, reducerea impozitelor directe; scaderea dobanzilor la lei) le-au accentuat. Economia a amortizat cu mare dificultate aprecierea leului si cresterea tarifelor la energie, ceea ce explica reculul dinamicii productiei industriale (care, la 9 luni, a crescut cu numai 2%). Derapajul de la tinta de inflatie este rezultatul noilor tarife la energie, al dinamicii salariale, al cresterii puternice a consumului, care nu a fost intampinat de o oferta interna adecvata. Si deficitele externe sunt de explicat, prin neputinta ofertei interne de a satisface cererea interna. Trebuie mentionat insa ca dezinflatia nu a fost stopata in 2005, ca si cresterea economica de altfel. Ultima categorie de evenimente, de ordin politico-diplomatic, include semnarea Tratatului de Aderare, care a intarit convingerea ca aderarea va avea loc - aceasta fiind o ancora extraordinara pentru reforme economice si institutionale. As adauga aici convenirea bugetului Uniunii pentru 2007-2013, care aloca Romaniei circa 29 miliarde de euro ca asistenta pentru dezvoltare. Trecerea controlului BCR in mainile Erste Bank este de inclus printre evenimentele majore ale anului.

2. Am evocat semnarea Tratatului. are o economie mai deschisa, dar aceasta inseamna si vulnerabilitati sporite in anumite domenii. S-au redus ajutoarele de stat si Consiliul Concurentei isi face treaba mai bine. Aducerea tarifelor la energie aproape de nivelurile din UE asaza pietele din la parametrii de cost comparabili pentru intreprinderi, desi aici este dezirabil ca autoritatile de reglementare sa nu permita abuzuri ale pozitiei de piata. In pofida incertitudinilor fiscalitatii si a unei defectuoase gestionari a introducerii cotei unice, mediul de afaceri a fost mai compatibil cu regulile si procedurile din Uniune; ma refer la stoparea practicii incredintarilor directe de contracte din partea statului. Exista insa si neimpliniri. De pilda, pasii firavi facuti in cresterea capacitatii de absorbtie a fondurilor europene. Nu reusim inca sa practicam o programare bugetara multianuala, care se explica si prin neformularea clara (rigoare tehnica si bugetare temeinica) a proiectelor de interes national. Avem de imbunatatit practica achizitiilor publice. Administratia publica se misca aproximativ in acelasi mod, adica defectuos.

3. Am un mare semn de intrebare: daca productia industriala a atins un prag de jos in amortizarea socurilor mentionate mai sus. Daca asa este, PIB-ul ar putea fi mai inalt in 2006, suind peste 5% (admitand ca si productia agricola va fi mai buna). Dar sa vedem ce vor arata trimestrul 4 din acest an si primul din 2006. Cifrele privind dinamica productivitatii in 2005 nu sunt insa suficient de incurajatoare in acest sens. Cat priveste inflatia, tinta de 5% asumata de BNR si guvern o consider extrem de ambitioasa; eu vad inflatia intre 6,5 si 7% in 2006. Deficitul de cont curent depinde de eficacitatea masurilor de a modera creditul de consum, de politica salariala si evolutia cursului de schimb. Tintirea directa a inflatiei, ca nou regim de politica monetara, va fi testata mai bine in 2006. Anul ce vine ramane foarte complicat privind administrarea cererii interne astfel incat sa fie evitate derapaje excesive. Dupa cum arata ultimii ani, nu bugetul public este principalul responsabil de cresterea deficitului de cont curent, iar politica monetara (in conditiile liberalizarii contului de capital si a dualitatii sistemului monetar intern - cu jumatate din masa monetara denominata in euro si dolari) are eficacitate limitata in restrictionarea creditului. Este esential ca politica fiscala/bugetara sa reuseasca o largire a bazei de impozitare, pentru a evita un soc bugetar in anul aderarii, cand va trebui sa platim cotizatia la bugetul UE si sa cofinantam fonduri europene (ambele solicitari inseamna 2-2,5% din PIB). Trebuie sa ne mobilizam la maximum pentru a creste capacitatea de absorbtie a fondurilor europene. Si trebuie sa gasim mai mult loc in bugetul public pentru finantarea infrastructurii si educatiei. Firmele autohtone trebuie sa intre intr-o rutina a obsesiei castigurilor de productivitate; trebuie sa investeasca mai mult, sa-si controleze costurile mai bine, sa fie preocupate de pregatirea constanta a personalului.

 *profesor de economie si fost ministru al Finantelor Publice

 
BOGDAN OPRESCU*

Va continua cresterea economica

 1. 2005 a adus schimbari majore în politica economica; atat în politica fiscala, cat si în cea monetara. Politica fiscala a anului 2005 a fost marcata de introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor, de 16%. Efectele acestei masuri sunt controversate înca. Desi încasarile la bugetul consolidat pe primele 10 luni ale acestui an au crescut în termeni reali cu 5,8%, încasarile din impozitele pe profit, pe de o parte, si venituri si salarii, pe de alta parte, au scazut în termeni reali cu 3,9% si, respectiv, 13,1%. Cert este ca venitul disponibil al populatiei per ansamblu a crescut si o parte din aceasta s-a transpus în consum, ceea ce s-a reflectat si în volumul impozitelor din taxa pe valoarea adaugata, care, pe primele 10 luni ale anului, a crescut cu 24,4% în termeni reali. Din pacate, oferta autohtona nu a raspuns la fel de prompt relaxarii fiscale si o parte considerabila a absorbtiei interne a fost acoperita din import.

Politica monetara a suferit schimbari atat din punct de vedere al strategiei, cat si al contextului macroeconomic. In prima parte a anului, s-a trecut la o penultima etapa a liberalizarii contului de capital prin permiterea accesului nerezidentilor la depozite bancare în si a rezidentilor la conturi curente si depozite în strainatate. Aceasta masura a exacerbat intrarea unor fluxuri de capital, datorita diferentialului de dobanda, si a determinat aprecierea cursului de schimb. Pentru a limita intrarea capitalurilor, Banca Nationala a Romaniei (BNR) a accelerat reducerea dobanzii de interventie, de la 17% pe an, în ianuarie, la 7,5% pe an în prezent, prin aplicarea unei sterilizari partiale a lichiditatii din sistem. Din august, BNR a trecut la tintirea directa a inflatiei, asumandu-si neunivoc angajamentul fata de stabilitatea preturilor. Scaderea prea rapida a dobanzilor din sistem din prima parte a anului a devenit un pericol pentru mentinerea stabilitatii preturilor. Primele masuri de sporire a restrictivitatii politicii monetare a BNR au fost cele de limitare a creditarii, din septembrie si octombrie, urmate de intensificarea sterilizarii lichiditatii din sistem, din noiembrie, si o flotare mai libera a cursului de schimb.

2. Pasul major ce a marcat drumul catre integrarea Romaniei în Uniunea Europeana a fost semnarea Tratatului de Aderare în aprilie 2005. Acest pas a declansat doua procese interdependente, a caror finalizare va conditiona momentul integrarii. Primul proces consta în ratificarea Tratatului de Aderare de catre statele membre. In prezent, tratatul a fost ratificat de 8 state membre (Slovacia, Ungaria, , Cipru, Grecia, , Cehia si Spania) din cele 25. Al doilea proces consta în monitorizarea progreselor facute de catre Romania pentru integrarea în Uniunea Europeana, care s-a concretizat pana în prezent în doua rapoarte, cel al Comisiei Europene, din octombrie, si cel al Parlamentului European, din decembrie. Conform acestor rapoarte, în ciuda progreselor facute, exista probleme persistente legate de coruptie, reforma administratiei publice, securizarea frontierelor, dreptul minoritatilor si securitatea alimentara.

3. Anul 2006 va fi un alt pas catre convergenta reala si nominala cu economiile din Uniunea Europeana. Va continua cresterea economica si se va consolida procesul dezinflationist, ambele beneficiind de consecventa politicii fiscale si monetare. Politica fiscala va urmari cresterea veniturilor bugetare prin îmbunatatirea colectarii, în asa fel încat sa fie posibila absorbtia fondurilor structurale de la Uniunea Europeana (ce pot ajunge la 4% din produsul intern brut anual). Politica monetara va urmari stabilitatea preturilor recurgand la masuri administrative alaturi de utilizarea dobanzii de interventie si a cursului de schimb, în conditiile încheierii procesului de liberalizare a contului de capital, prin eliminarea ultimelor restrictii privind operatiunile cu instrumente de piata monetara pana la 1 septembrie 2006. Contextul international va fi favorabil. Pentru 2006 se prevede o crestere economica globala comparabila cu cea din anul 2005, ceva mai ridicata pentru Uniunea Europeana, principalul partener comercial al Romaniei. Vor exista însa presiuni inflationiste din partea cresterii pretului petrolului, care vor fi cel mai probabil contracarate de cresterea dobanzilor.

In anul 2006 se va stabili momentul de jure al aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, dupa 11 ani de la înaintarea cererii de integrare, în iunie 1994. Va fi recunoasterea capacitatii Romaniei de a-si asuma obligatiile ce-i revin din calitatea de membru al Uniunii Europene. Si, în sfarsit, în decembrie 2006, leul greu va intra în deplinatatea drepturilor sale, pana la adoptarea monedei euro, leii vechi pierzandu-si puterea circulatorie în 31 decembrie, marcand sfarsitul unei lungi perioade cu inflatie de doua cifre si începutul consolidarii încrederii în leu.

 
*vicepresedinte executiv, Alpha Bank

 
LIVIU VOINEA*

Riscul unei crize financiare si valutare

 
1. As împarti aceste evenimente importante în functie de impactul lor asupra economiei nationale. Astfel, între evenimentele importante, dar cu consecinte nefaste, mentionez în primul rand cota unica, care a stimulat consumul într-un moment în care acesta deja cunostea o crestere accelerata. Rezultatul direct al cresterii consumului a fost stagnarea procesului de dezinflatie si cresterea rapida a deficitului comercial. Tot la evenimente cu consecinte nefericite as încadra ruperea acordului cu FMI. Un alt eveniment cu consecinta nefavorabila a fost evolutia cursului de schimb al leului, care a fortat restructurarea, în directia adaptarii defensive (reducerea profitului si reducerea angajatilor), pentru multi exportatori. De asemenea, un eveniment colateral, care a avut însa consecinte nefavorabile asupra economiei, a fost valul de inundatii care a afectat .

De cealalta parte, între evenimentele importante cu consecinte favorabile, as include, la nivelul economiei nationale, privatizarea BCR, iar la nivelul economiei europene, dar cu consecinte asupra Romaniei, compromisul realizat în privinta bugetului UE pentru perioada 2007-2013.

2. Din punctul de vedere al convergentei institutionale, a semnat Tratatul de Aderare si a facut progrese spre îndeplinirea unor conditionalitati economice, inclusiv reducerea ajutoarelor de stat si continuarea privatizarii în sectorul bancar si energetic.

Din punctul de vedere al convergentei nominale, Romania nu a facut foarte mari progrese: cresterea economica a depasit doar cu putin cresterea din UE, inflatia a ramas la un nivel destul de ridicat, bugetul continua sa nu fie realizat pe baza de programare multianuala.

Din punctul de vedere al convergentei reale, salariile reale au crescut (din pacate, într-un ritm mai rapid decat productivitatea), iar structura productiei industriale începe sa sufere modificari, sub presiunea unor factori conjuncturali, în sensul scaderii ponderii sectoarelor intensive în forta de munca ieftina.

3. Anul 2006 sper sa fie ultimul an dinaintea aderarii la UE. Este esential sa avem aceasta ancora, pentru ca fara ea dezechilibrele din economie se vor accentua aproape instantaneu. Vorbind de dezechilibre, cred ca exista riscul ca acestea sa derapeze într-o criza financiara si valutara, în conditiile în care deficitul contului curent probabil va fi depasit 9% din PIB deja din 2005. Probabil ca tintele macroeconomice propuse de guvern sunt mult prea ambitioase si nu vor putea fi atinse (crestere economica 6%, inflatie sub 6%, deficit de cont curent sub 7%, deficit bugetar 0,5%). Sper ca derapajul sa fie unul controlat, fapt pentru care este esential sa avem în 2006 certitudinea intrarii în UE.

*conf.univ.dr. SNSPA, director de cercetare, Grupul de Economie Aplicata

Pagini realizate de Razvan Braileanu