Informatie si divertisment

Sa nu cumva sa ne plictisim, sa motaim in fata televizorului, sau, doamne fereste!, sa apasam butonul telecomenzii, pentru a schimba programul! Deviza facatoare de minuni functioneaza din plin la anumite televiziuni si se numeste divertisment. Nu calitatea, promptitudinea si obiectivitatea informatiei (sociale, culturale, economice etc.) conteaza, ci modul de transmitere al ei, cat mai inedit si mai distractiv cu putinta. Se apeleaza, uneori, la un intreg repertoriu scenaristico-regizoral, chiar daca metoda frizeaza amatorismul si derapajul deontologic. De curand, Antena 1, pe post de prastie a micului David purist, azvarle cu pietricele in directia "uriasului" de la Cotroceni, sperand sa-i provoace adevarate contuzii politice. Fie ca e vorba de case procurate ilegal sau de "imixtiunea" in treburile interne ale partidului pe care l-a pastorit, incriminarea lui Traian Basescu nu pare a fi suficienta, el trebuie si ridiculizat, trebuie pus intr-o lumina cat mai acuzatoare si mai defavorabila. Stirea, comentata cel mai adesea de cuplul comic vestit de la Observator, Lucian si Alessandra, prin clatinari ale capului, zambete superior-ingaduitoare si priviri pline de subinteles, este insotita de prim-planuri ale presedintelui, desprinse din orice context si derulate au ralenti, a carui voce, distorsionat-grohaitoare, murmura cuvinte de neinteles, facand orice comunicare superflua si grotesca. Fara sa vrei, gandul te duce la procesele politice sovietice de trista amintire, cand poetului Osip Mandelstam i se confiscase cureaua de la pantaloni si depozitiile "acuzatului" erau intrerupte de tentativele sale disperate de recuperare a bracinarilor, ce amenintau sa-i alunece in vine. Desigur, conceptul de emisiune este elaborat in creuzetele savante ale redactiei, regizorul si producatorul isi impart in mod egal laurii comediei, cei doi prezentatori au alibiul ca sunt niste simpli "stiristi", niste "onesti" cititori de prompter, ei trebuie sa uite de masteratele si diplomele cu care, altminteri, se mandresc in varii ocazii private, ei doar intermediaza informatia si isi fac datoria intr-un mod agreabil si eficace. Pentru calitatile actoricesti, mimica adecvata si desprinderea gratioasa a formei saltarete de fondul grav si periculos al dezinformarii si al manipularii, cuplul comic merita cu prisosinta nota 6, iar redactia, responsabila cu practica (revoluta) a infierarii, primeste nota 4.
La antipodul stirilor vesele de la Antena 1 se gaseste emisiunea Sinteza zilei, de la Realitatea TV, de la ora 19.15, moderata de Razvan Dumitrescu. O emisiune consistenta, dinamica, profesionista, unde invitatii in studio, comentatori ai evenimentului in discutie, sunt completati de interventiile telefonice ale diversilor observatori sau actori ai scenei politice. Bine condusa de moderator, lipsita de excese si interpretari tendentioase, emisiunea captiveaza si trezeste interesul. Nota 9.
La B1 TV, Radu Moraru il invita la Nasul, din cand in cand, pe "omul cu laptop", al carui instrument magic joaca rolul principal, nu evenimentul (legat aproape in exclusivitate de faptele si vorbele presedintelui Traian Basescu). Capacul laptop-ului ascunde o adevarata cutie facatoare de minuni, care iradiaza nu atat informatie, cat intelepciune si "political correctness". Acest "stapan al inelelor" politice internationale, Valentin Stan, da de pamant, de fiecare data, cu neofitul de la Cotroceni, acuzand gafele, greselile catastrofale, lipsa de experienta si inabilitatea noului coordonator de politica externa a Romaniei. Privirile incruntate, hohotele pitigaiate si diatribele incantatorii ale "vraciului" high-tech trezesc compasiunea si invidia simplului telespectator, care intelege repede ca pasiunea devoratoare pentru politica externa si pentru dreapta exersare a acesteia ascund nu un plus de experienta si de cultura politica, ci, mai degraba, o frustrare si un neastampar nemultumit vis-a-vis de un personaj care indrazneste sa aiba pareri proprii, moduri de expresie originale si comportamente neortodoxe, in loc sa apeleze la stiinta si para-stiinta universale ale purtatorului de laptop. Agitatia si lamentatiile premonitorii ale incruntatului profesor reclama o solida recompensa: nota 6.
Ne-am obisnuit, de-a lungul timpului, cu acuzele de aservire politica, de lipsa de impartialitate si de obiectivitate, in campania electorala si nu numai, a televiziunii publice. TVR incearca, si uneori reuseste, mai ales dupa noua configuratie politica, sa-si corijeze greselile, care i-au fost reclamate, pe buna dreptate, periodic. Dar multe pacate i se spala, pentru motivul ca si-a facut un titlu de glorie din a nu intrerupe filmele din program pentru a transmite publicitate. Sa nu iti vina lehamitea, sa renunti la a-ti mai arunca televizorul la ghena de gunoi, sa nu mai simti cum lobotomizarea, practicata cu nerusinare crescanda, de posturile comerciale, devine deviza nationala, reprezinta un licar de normalitate si echilibru laudabile. Pentru tihna cu care poti viziona, uneori, un film feeric, tandru si de o cruzime poetica precum Shakespeare in Love, transmis in seara de 20 februarie 2005, fara a hacui mirajul povestirii cu pasta de dinti, detergenti miraculosi sau imprumuturi doar cu buletinul, nici un exces de generozitate nu poate fi deplasat. Nota 10.