De același autor
Criza actuală a devenit un bun prilej pentru mai mulţi tineri intelectuali din România, autodeclaraţi de stînga, de a-l reciti şi interpreta pe Marx.
Tinerii respectivi sînt cultivaţi, unii dintre ei au absolvit universităţi occidentale şi încearcă de cîţiva ani să fie cît mai vizibili în spaţiul public "atacînd" în presa culturală intelectualii cei mai consacraţi, împărtăşind valorile liberalismului. Moartea capitalismului, postulată de Marx, pare să le vină în contextul actual mondial ca o mănuşă. Pare doar.
În apărarea lui Marx, ei susţin că regimurile comuniste au întruchipat de fapt un "capitalism de stat", că nu au avut nimic de-a face cu marxismul şi comunismul, ba mai mult, că au întinat aceste ideologii. Ca o paranteză, să ne aducem aminte că şi Ion Iliescu declama în primele zile după ce a preluat puterea că Ceauşescu "a întinat valorile comunismului." L-am auzit recent, într-un documentar prezentat de televiziunea publică.
Postulatul comunismului este utopia conform căreia, în virtutea unui colectivism egalitarist, avuţia naţională se împarte în mod egal pe cap de locuitor, indiferent de ce şi cît produce fiecare membru al societăţii. Să creadă oare tinerii intelectuali de stînga în această fantasmă? Un citat al unuia dintre ei, publicat într-un cotidian central în urmă cu vreo patru ani, ar trebui să ne pună pe gînduri: "Atît în cultură, cît şi în sfera civilă, proiectele de stînga şi-au dovedit cu vîrf şi îndesat utilitatea, creînd valori dincolo de distrugerile produse în cadrul liberal al politicii reprezentative oficiale."
Dar şi literatura şi, în general, arta proletcultistă au fost "proiecte de stînga". Şi odele scrise, cîntate, jucate pentru "marele conducător" au fost "proiecte de stînga." Utilitatea acestora s-a revărsat, într-adevăr, în buzunarele artiştilor, dacă ţinem seama că de pe urma unui roman care înfăţişa "realismul socialist" autorul cîştiga bani cît să-şi cumpere o maşină Dacia şi se bucura în plus şi de alte privilegii . Da, este adevărat, artiştii obedienţi regimului comunist au trăit – şi au trăit bine – din scris, muzică, pictură, teatru şi film etc. Acum, pe piaţa liberă a culturii, puţini artişti mai pot trăi doar de pe urma operelor lor. Dar sînt exemple că se poate, şi sîntem abia la început.
Tinerii intelectuali de stînga susţin că doresc o reevaluare, o reconsiderare teoretică a socialismului şi a marxismului. Ei spun că "trăiesc" teoria marxistă, dar resping regimurile totalitare care au avut ca bază teoretică tocmai marxism-leninismul. Trăirea aceasta marxistă mă tem că nu poate fi despărţită de istoria reală a regimurilor comuniste: de tragediile deţinuţilor politici, de reeducare, de sutele de mii de destine frînte, de minciuna oficială, de minciuna personală, de umilirea individului, de frig, de foame, de frică.
Cu toate acestea, stîngismul acestor tineri intelectuali nu poate fi acuzat atîta timp cît ideile lor nu vor îmbrăca forme radicale. El se poate explica şi prin faptul că noi românii sîntem în general mimetici, iar o influenţă semnificativă o are şi o parte din noua generaţie de profesori universitari care au adus din Occident perspectiva marxistă în domeniul umanistic.
La noi însă, în chip obligatoriu, perspectiva marxistă pe care o "trăiesc" unii dintre tinerii intelectuali nu poate să ignore ororile unei jumătăţi de secol de comunism.
