De același autor
Acum mai bine de doi ani președintele României, Klaus Iohannis, se întâlnea pentru prima dată la Casa Albă cu președintele SUA, Donald Trump. Acea vizită a rămas în istorie pentru că a permis președintelui Trump să reînnoiască angajamentul SUA față de NATO. Anterior întâlnirii din iunie 2017, Donald Trump participase la Bruxelles la prima sa întâlnire cu liderii NATO, cu ocazia inaugurării noului sediu al Alianței, un eveniment unanim caracterizat drept un eșec diplomatic de proporții.
Contextul politic internațional în care se va desfășura întâlnirea dintre cei doi președinți este cu totul diferit față de cel din 2017. Tratatul INF a fost denunțat de SUA pentru o serie încălcări ale Rusiei, iar în august 2019, acordul bilateral a devenit caduc, ambele state optând să dezvolte sisteme balistice cu rază scurtă, medie și intermediară. În prezent, din cadrul politico-diplomatic de după Războiul Rece nu a mai rămas mare lucru, în afară de Actele de la Helsinki. Rusia și-a consolidat prezența în Marea Neagră și a reușit să manipuleze în favoarea sa conflictele diplomatice. Echilibrul strategic din regiune este favorabil Moscovei.
Între timp, relațiile SUA cu UE sunt foarte tensionate. Sprijinul american pentru Brexit, mai ales pentru o ieșire dezordonată a Marii Britanii din Uniune, retorica agresivă a președintelui Trump la adresa statelor europene – Germania este „favorita“ locatarului de la Casa Albă, precum și sprijinul american pentru mișcările eurosceptice și de extremă dreaptă au creat percepția pe continent că SUA subminează proiectul european, deoarece îl consideră un bloc economic și un model politic rival. Washingtonul și cancelariile europene nu împărtășesc aceeași viziune asupra dosarului nuclear iranian sau asupra activităților ilicite ale Chinei, ilustrate de afacerea Huawei. Gazoductul Nordstream II, care ar spori dependența energetică a Germaniei de Rusia, este un diferend diplomatic care a sporit tensiunile dintre Washington și Berlin. SUA este simultan în război comercial cu R.P. Chineză și cu aliații săi europeni.
Mai mult, echipa inițială de responsabili și consilieri pe probleme de politică externă a președintelui american nu mai este cea care a facilitat prima întâlnire cu președintele Iohannis. Personaje cheie precum Jim Mattis (Pentagon), Rex Tillerson (Departamentul de Stat), H.R. McMaster (consilier pe probleme de securitate națională) nu mai fac parte din echipa lui Trump. Aceștia cunoșteau cel mai bine importanța aliaților europeni pentru politica externă americană și mai atenuau impulsurile izolaționiste ale președintelui american. România, prin președintele său, riscă să găsească puțină înțelegere și expertiză în administrație față de problemele specifice ale regiunii Mării Negre și ale Flancului Estic.
Subiectele politice ale întâlnirii vor fi dificil de abordat. Trump nu apreciază relația transatlantică, pe care o consideră dezechilibrată în favoarea europenilor, iar administrația sa sprijină un Brexit dur, o temă pe care România are o poziție diametral opusă. Eterna problemă a vizelor nici nu se poate pune, deoarece România este o țară sursă de imigrație, iar președintele american detestă imigranții, vrând să ridice un zid la granița cu Mexicul. De curând, FBI și DIICOT au destructurat o rețea de traficanți de persoane și de clonat carduri bancare, condusă de un român, care acționa pe teritoriul mexican, iar cel mai tânăr imigrant reținut de autoritățile americane la granița cu Mexicul este un sugar român.
Mai mult succes președintele Iohannis s-ar putea să-l aibă pe teme militare și strategice. România dorește o prezență militară americană permanentă pe teritoriul său, dincolo de baza de la Deveselu și de trupele americane desfășurate pe bază rotațională în prezent. Bucureștiul se confruntă în acest caz nu numai cu reticența lui Trump de a desfășura trupe în Europa, cât și cu o competiție serioasă din partea Varșoviei, care a obținut deja sporirea prezenței americane pe teritoriul său cu 1.000 de militari. Va fi dificil, dar nu imposibil. Pe tema achizițiilor militare, România alocă într-adevăr 2% din PIB, dar se chinuie să-i cheltuiască, după cum o demonstrează lunga listă de programe de înzestrare blocate în diferite stadii ale proceselor de achiziție. Numai programele Foreign Military Sales ale SUA sunt în prezent în grafic (Patriot, HIMARS).
Temele economice ale întâlnirii cu Donald Trump vor fi aproape imposibil de abordat. În primul rând, din cauză că viziunea economică a lui Trump este mercantilistă, preferând aranjamentele de sumă nulă, și are un comportament economic prădător. Problema gazelor din Marea Neagră este de factură guvernamentală, cel puțin din perspectivă românească, iar guvernele care s-au perindat la putere în ultimii ani nu au fost în stare să articuleze o politică coerentă și consensuală în acest sens, preferând abordarea „ciupelii“ în raport cu investitorii.
La Washington, pe președintele Iohannis îl așteaptă o misiune dificilă. Șansele de a obține ceva, măcar mici victorii de palmares, sunt foarte mici. Președintele român este în căutarea unui succes diplomatic după eșecul de proporții suferit de statul român în Republica Moldova, dar vizita la Washington s-ar putea să fie un pod prea îndepărtat. //
