Mai putina emotie si mai mult pragmatism

Gheorghe Flutur, Ministrul Agriculturii 20.07.2005

De același autor

D-le ministru, sa refacem tabloul inundatiilor care s-au petrecut saptamana trecuta in Moldova.
Cred ca sunt unul dintre oamenii politici in masura sa va vorbesc chiar despre debutul lor, de la Voronet, in 9 iulie, pentru ca eram acolo la parinti. Am fost, poate, unul dintre oamenii care au actionat si am putut sa salvam chiar si pe unii dintre colegii dvs., oameni de presa, pentru ca a venit o viitura ingrozitoare. Mi-am dat seama ca va fi ceva in neregula, am fugit spre munte cu doua tractoare forestiere si am putut, dupa o ora si ceva de lupta cu apele, sa salvam pe primii oameni si dupa aceea sa ajungem sa-i punem in siguranta pe cei din tabara de copii care erau peste paraul Voronet. Atunci la Suceava a fost o rupere de nori, in timpul careia au fost afectate cateva localitati - Voronet, Capul Campului si Slatina.
Ce inseamna “rupere de nori”?
O ploaie torentiala care a durat o ora si jumatate, impartita pe trei versanti. Pe fiecare versant s-a acumulat apa si raul care curge prin satele respective a creat dezastre: case inundate, animale inecate. Acolo au fost si doi oameni - va aduc aminte ca am fost printre cei care, din fericire, am putut sa-i gasim -, se tineau, saracii, de masina lor noua. I-am gasit la miezul noptii, i-am dus la spital, i-am salvat, ma bucur ca traiesc. Deci, n-au fost victime. Din pacate, dezastrul nu s-a oprit aici - au venit celelalte ploi care au creat aceste inundatii fara precedent. Bazinul Trotusului a facut ravagii, ca si al Siretului, care s-a infuriat in aval si a distrus, apoi, ce a gasit in cale: judetul Bacau, Vrancea, Galati si Braila. Debitul pe Siret a fost la un moment dat un pic mai mult decat jumatatea Dunarii, un debit fara precedent. Unii imi spuneau ca asemenea debite crescute e probabil sa apara o data la cateva sute de ani. In acest moment, e clar ca asistam la un fenomen atipic de incalzire a planetei, ceea ce ne creeaza surprize neplacute mereu, asa incat noi, prin comportamentul nostru, prin actiunile noastre, trebuie sa ne pregatim pentru acest gen de evenimente, incepand de la autorizarea constructiilor, care nu mai trebuie facute in albia minora sau majora a unui rau sau pe un versant, unde trece torentul pe la poarta, pana la organizarea societatii civile, care trebuie sa stie ce are de facut in caz de dezastre: mobilizarea generala, impartirea pe obiective sensibile etc.

Vile din banii pentru diguri

Cu atat mai mult cu cat inundatii au fost, practic, in fiecare an, sigur, nu de amploarea celor de acum. In Moldova casele sunt luate mereu la vale, dar se construieste in acelasi loc. Care este situatia autorizatiilor de constructie, a balastierelor?
Da, sunt mai multe lucruri de luat in seama. Aveti dreptate ca trebuie sa facem ordine si eu cred ca trebuie modificata legislatia si cred ca trebuie sa fim mult mai severi cu respectarea normelor privind amplasarea locuintelor. Va amintesc ca erau la un moment dat situatii cand se construia unde voia fiecare si, printr-o simpla amenda, legalizai constructia si ramaneai cu casa construita pe islaz sau in albia minora. Se legaliza un abuz, o inconstienta. Acesta este un aspect. Al doilea aspect: in mod categoric, cred ca trebuie sa intocmim un program national de urgenta, in care sa identificam punctele vulnerabile si sa alocam resursa financiara urgent. Dar trebuie sa umble la cauza, la obarsie. De ce inunda Trotusul? Sa vedem: sunt facute lucrari hidrotehnice, praguri, corectari de torenti, impaduriri? Ei bine, pe Valea Trotusului s-a defrisat o buna parte din padure in ultimii ani, nu s-a pus nimic in loc si, atunci cand vine ploaia, viteza de scurgere a apei nu este diminuata de nimic. S-au creat adevarate cascade, adevarate “Niagare” acolo, care au rupt totul, inclusiv calea ferata pe dedesubt. Stancile dizlocate s-au dus in casele oamenilor, iar uneori cu tot cu case, in Trotus. Toate aceste lucruri au cauze. Evident ca nu te poti opune furiei apelor, daca vin ploi extraordinare. Dar ca sa diminuam efectele, noi trebuie sa facem un program national care sa insemne o strategie unitara, cu corectari de torenti, incepand de la obarsie spre vale, cu zone de refugiu, cu porti de deschidere in diguri prin care sa dirijezi apa, cu anumite terenuri destinate sa fie sacrificate pentru a salva localitati etc. Acest lucru eu sunt convins ca trebuie facut de urgenta in perioada urmatoare si trebuie sa nu mai fim zgarciti la punga cand e vorba de alocare de resurse in astfel de domenii. Evident ca trebuie verificat sa nu se construiasca vile din banii pentru diguri si din corectari de torenti.
Ati gasit asemenea situatii?
Presa a tot scris despre acest lucru.
Va intreb pe dvs. daca, mergand la fata locului, ati gasit asa ceva.
Va dau un exemplu foarte cald, recent: am mers la Bacau, unde un paraias mic a rupt un dig si intrat in oras. M-au inconjurat niste oameni disperati si mi-au spus, altii au scris chiar: “d-le ministru, acum cativa ani, in 2003, acest dig s-a reparat, dar s-a reparat mai mult pe hartie. A fost o organizare de santier cu niste masini, utilaje care mai mult s-au facut ca lucreaza”. Si oamenii aceia reclamau ca din banii de acolo, cu utilajele de acolo s-au facut si niste vile. E un exemplu.
Veti cerceta lucrurile acestea?
Neaparat. Trebuie sa le cercetam si sa luam masurile care se cuvin. Va reamintesc ca la noi, pentru cheltuirea banilor, in imbunatatiri funciare, de exemplu, unde aceasta institutie si-a construit niste cabane, noi i-am luat la cercetari, i-am dat afara si i-am trimis la Parchetul General pentru verificari cu toate cheltuirile de fonduri aiurea. Cred ca trebuie sa mergem pe toate obiectivele. Cum vine o viitura, se creeaza o paguba, vin autoritatile, aduc un excavator, lucreaza cateva saptamani si pleaca. Daca mai vine o apa, le ia tot si nimeni nu poate verifica cat s-a lucrat. Deci ne trebuie mai multa consecventa in cheltuirea banului public.
Am aflat cu prilejul acestor inundatii ca amenajarile bazinelor hidrografice sunt la pamant.
Intr-adevar, Romania n-a investit nimic in acest domeniu. Joia trecuta am mers in Timis, de unde am luat o parte din pompe si am putut sa vad zona eliberata de ape. Salariatii mei de la imbunatatiri funciare au lucrat pana in ultimul minut cu pompele acolo, iar zona este libera de ape, dupa 85 de zile de batalie pe acea “delta” de la Timis. Am luat pompele si le-am trimis in Vrancea si in Braila, iar in momentul de fata lucram cu ele acolo. Sunt 19 utilaje care lucreaza la decolmatarea si eliberarea albiilor pentru a putea capta apa din precipitatii. Cei de la Ministerul Mediului au si inceput lucrari de consolidare si de reconstructie a digurilor.
Dar nu e o carpeala, daca se face acum?
Acum, e de facut cu maxima responsabilitate, pentru ca nu trebuie sa asteptam a doua viitura. De multe ori, din lipsa de fonduri, dintr-o dotare precara, autoritatile au fost prinse, in buna masura, pe picior gresit. Va dau un exemplu: am avut pompe care au fost prinse in apa, pompe electrice, care n-au mai functionat. A trebuit sa fie scoase si duse la uscat motoarele, rebobinate... dureaza pana le pui inapoi sa functioneze. Am dat acum o hotarare de guvern, ca, de 95 de miliarde de lei, sa cumparam pompe noi, submersibile, care pot lucra sub apa. Am dat bani pentru a face decolmatari. In zona exista dotari de 20-30 de ani, s-au alocat foarte putini bani pe asa ceva. Cat priveste autoritatile locale, ele au bugetele foarte subtiri, dar cred ca trebuie dotate pana la ultimul catun cu minimum pentru interventii: saci, nisip, lopeti si o foarte buna organizare in caz de dezastre.

Sa invatam sa ne organizam

Cine controleaza primariile ca se organizeaza?
Modificarile climatice ne obliga sa ne schimbam atitudinea si sa intram mult mai in amanunt, sa fim mult mai exigenti. Acele comisii de prevenire a dezastrelor si de interventie in caz de dezastre, la nivel de judet, au obligatia sa verifice, sa instruiasca, sa faca aplicatii cu acesti oameni. Am avut ocazia sa traiesc cateva evenimente din acestea in Germania si sa vad cum actioneaza ei. Unitatile de voluntari din fiecare localitate sunt foarte bine organizate si stiu ce au de facut. Din scoala trebuie inceput. Nu se poate sa stea 300 de oameni sa jeleasca pe malul unui pod care cade si 10 soldati sa care saci cu nisip.
Am inteles ca si dvs. ati carat.
Da, am carat si azi ma duc sa car din nou.
Dar oamenii de acolo nu pun mana sa care?
I-am indemnat. Era si disperare. Trebuie mai multa organizare. Eu cred ca autoritatile locale, primarii, consilierii, care umbla dupa voturi prin catune si prin cartiere, trebuie sa fie mai bine organizati, cu saci, salopete, cizme, sape.
Dar daca oamenii din locul respectiv nu pun mana?
Dupa parerea mea, in astfel de momente - sigur ca-i usor sa dai sfaturi -, trebuie sa devii lucid, sa gandesti la rece si sa spui tot timpul “bine ca-i doar atat, ca se putea si mai rau”. Si atunci, e de dorit sa fie mai putin jelit si mai mult la treaba, ca sa mergem inainte si sa salvam ce se poate salva. Eu cred ca o asemenea abordare trebuie sa o avem in perioada urmatoare, mai pragmatica.
Carand chiar dvs. saci, ati reusit sa-i mobilizati?
Sigur ca da, i-am mobilizat. Dar erau oameni care n-aveau incredere in autoritati, suparati ca era vinovat guvernul. Si le-am spus: “maine dimineata, va trimit pompe sa scoata apa”, in localitatea Rastoacele. A doua zi au venit pompele si acum zona este libera de apa. Au inceput sa capete curaj si incredere in noi. Si nu numai acolo, pentru ca am oameni trimisi in toate zonele. Cred ca ce ne lipseste noua este organizarea. Aici, Comandamentul trebuie sa lucreze brici, sa stie fiecare ce are de facut, sa nu se calce pe picioare cu celalalt. Si cred ca in aceasta actiune trebuie implicata mass-media. Dupa parerea mea, trebuie renuntat la sentimentalism in aceasta perioada si sa fim mai pragmatici. Sa dam solutii si sa dam si exemple pozitive: uite ce s-a intamplat ca unul a dirijat torentul si a facut rigole si n-a venit apa sa-i ia terenul si casa, dar uite ce s-a intamplat la altul care a fost indolent si n-a facut-o. Daca mergem doar dupa senzational si lacrimi, astea nu rezolva nimic.

Am stat in apa pana la brau

Mass-media au acuzat constant guvernul ca nu a facut suficient de mult.
As putea sa fiu subiectiv, sa incep sa ma disculp. Vreau sa va spun ca eu personal am fost in apa pana la brau din primul minut, as putea spune. Si la Bacau, am plecat atunci imediat si am organizat lucrurile ca sa mearga. Sigur ca, pana la urma, guvernul devine un paratrasnet, toata lumea vrea sa se racoreasca. Am gasit si zone unde oamenii n-au spus asta, au iesit si au spus “asta a fost voia Domnului”, uneori au recunoscut ca au gresit si au defrisat padurile, ca nu si-au luat masuri - pe Valea Trotusului, pentru ca si anul trecut au avut inundatii. Dar in momentele acelea trebuie sa-i imbarbatam pe oameni, sa fim alaturi de ei, nu trebuie sa-i certam. Cred ca ar trebui sa-i ajutam, sa le punem o lopata in mana si sa le spunem: “haideti mai departe ca nu va lasam, suntem alaturi de voi”. Si nu trebuie sa bocim, pentru ca plansul nu construieste. Eu raman la aceasta parere.
Ati putea face o diferenta intre Moldova de nord si cea dinspre Galati, care este o zona mai saraca?
Din pacate, in zona de campie, foarte multe case, de exemplu, in municipiul Braila, unde am fost, majoritatea caselor sunt din chirpici. In zona de munte, casele sunt mai solide, intr-adevar, dar si viitura a fost mai puternica acolo. Parca e o lege a compensatiei: daca la campie a venit mai lina, pentru ca acolo viteza a fost alta, la munte torentul a fost napraznic, intr-o perioada scurta, cu o viteza foarte mare. Ministerul Agriculturii, prin Regia Nationala a Padurilor, a pregatit acum in jur de 4.000 metri cubi de lemn subtire pe care sa-l folosim pentru stalpi de sustinere si elemente de sarpanta, pentru ca ne trebuie de urgenta. Au inceput deja sa transporte TIR-uri de materiale de constructie, la Braila, unde dorim sa sprijinim pe cei cu casele care stau sa se prabusesca, dar daca-i punem cativa popi, omul poate sa o salveze si sa-si refaca ce are de refacut in ea. Este o solidaritate, care trebuie insa bine organizata - intre munte si campie, intre judetele neafectate si cele afectate. Sunt convins ca vom depasi si acest moment. Nu este o fericire pentru guvernul actual. Am avut un an extraordinar din punct de vedere al inundatiilor. Eu imi doresc un singur lucru: ca opozitia sa nu transforme in subiect de campanie electorala aceasta nenorocire a oamenilor, pentru ca aceasta se putea intampla oricand si am putea si noi sa vorbim de indolenta din acesti 15 ani, majoritar condusi de PSD. Nu s-au alocat resurse corespunzatoare, s-au dat suprafete de paduri care s-au defrisat, s-au dat autorizatii de constructii in locuri periculoase.

Raman la Agricultura pentru a face reforma

Astazi (nota red.: luni, 18 iulie), premierul Tariceanu a plecat la Bruxelles, pentru discutii inainte de redactarea Raportului de tara, si se spune ca dupa ce se intoarce demisioneaza. Numele dvs. este foarte vehiculat ca premier interimar. Preluati interimatul?
Vreau sa va spun ca sunt un om responsabil si mi-am asumat niste proiecte foarte curajoase la Ministerul Agriculturii. Aici este locul meu ca sa realizez aceste proiecte si sa respectam calendarul de aderare, pentru ca am o complexitate foarte mare de probleme in domeniul agriculturii, care sunt poate mai grele decat in oricare alt minister. Am inceput reforme curajoase si eu sunt un om responsabil, care vreau sa-mi duc acest proiect la bun sfarsit. Din acest punct de vedere, am spus ca eu cred ca locul meu e aici, si nu in alta parte. Sper ca vom gasi o solutie. Calin Popescu Tariceanu este un om puternic, PNL il sprijina, este presedintele PNL si noi dorim o solutie ca interimatul sa fie asigurat tot de Calin Popescu Tariceanu. Eu imi vad de patratica mea, unde m-am acomodat, oamenii s-au acomodat cu mine si cred ca in aceasta perioada locul meu este aici.
Pregatiti alegeri anticipate. Cum vor vota oamenii din zonele afectate, pentru ca ei vor fi foarte nefericiti in perioada urmatoare?
As vrea sa separam lucrurile. Cred ca guvernul, fie el si interimar, trebuie sa se ocupe cu prioritate de grad zero, 24 din 24 de ore, de rezolvarea problemelor acestor oameni, si de capitolul integrare. Iar politica sa se faca nu foarte mult, o ora pe zi, sa scurtam perioada de asteptare si de campanie electorala la 15 zile, asa am propus noi, iar aceste lucruri sa se consume fara sa afectam celelalte prioritati - inundatiile si integrarea. Asta dorim noi. Mai mult de atat. As vrea sa aduc mai mult in atentie de ce s-a ajuns politic aici si sa fac o recomandare: sa nu se ascunda PSD dupa inundatii si sa foloseasca acest joc, ca vezi-Doamne, alegerile anticipate nu sunt potrivite si sunt provocate de putere si nu era momentul. Da, domnilor de la PSD, dar nici nu cred ca era momentul sa mai lungim reforma in justitie, unde butoanele inca sunt la ei. Noi degeaba am inceput alte reforme, reforma fiscala, pensii, proprietate, atata timp cat ne-am poticnit la justitie, pentru ca nucleul dur al PSD nu doreste acest lucru. Sigur ca e jale acum in Romania, dar 9 romani din 10, daca te duci si stai cu ei de vorba sunt nemultumiti de sistemul judiciar deficitar al Romaniei. Deci, daca cineva, acum, ca sa scape de anticipate, aduce lucrurile in zona inundatiilor, nu poate sa abordeze decat intr-un mod imoral lucrurile. Si sa nu uitam ca premierul Tariceanu e un om de cuvant, care a spus de la inceput: daca nu va trece pachetul proprietate-justitie, pot sa merg pana acolo incat sa-mi dau demisia, pentru ca eu sunt un om responsabil.
Plecati acum la Comanesti. Ce faceti acolo?
Plec cu cateva motopompe Honda, pentru a scoate apa din case si fantani. Iau cu mine un proiectant pentru a stabili masuri de urgenta pentru deblocarea unor drumuri de munte, pentru ca sunt cateva localitati izolate.

Interviu realizat de Rodica Palade

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22