De același autor
Puterea şi Opoziţia au convenit să lucreze împreună la elaborarea unei noi legi electorale care să elimine defectele sistemului de vot aplicat în 2008
Astăzi s-a petrecut pentru prima dată după multe luni de zile ceva raţional. Majoritatea politică din Camera Deputaţilor a acceptat solicitarea opoziţiei de a constitui un grup de lucru pentru modificarea legii electorale. Dar remarcabil este nu doar consimţământul PDL de a renunţa la stilul său unilateral de conducere, ci şi faptul că a admis o structură paritară: 6 reprezentanţi ai puterii şi 6 reprezentanţi ai opoziţiei la care se vor adăuga minorităţile. Faptul exprimă în sfârşit un compromis real şi pozitiv care va pune capăt în mod tacit şi boicotului parlamentar declanşat de opoziţie.
Rămâne în discuţie modul în care se vor lua deciziile în această comisie electorală: cu două treimi sau cu jumătate plus unu. Dar subiectul nu este atât de important pe cât pare. Ţinând seama de configuraţia politică actuală şi de opţiunile partidelor, fie cu două treimi, fie cu jumătate plus unu, se va ajunge la acelaşi rezultat. Dacă de pildă, USL şi PDL se vor înţelege să susţină votul majoritar în dauna UDMR, vor reuşi să o facă, căci au împreună cele două treimi necesare. Dar doreşte cineva adoptarea votului majoritar?
Preşedintele Traian Băsescu a spus că doreşte adoptarea sistemului „uninominal pur”. Este un fel impropriu de a vorbi, care pretinde o lămurire. Preşedintele a vrut să spună că legea actuală, deşi se bazează pe votul în circumscripţii uninominale, recurge în final la o distribuire proporţională a mandatelor, alterând ordinea candidaţilor aşa cum a reieşit ea în urma votului.
Aşadar preşedintele ar dori un sistem majoritar şi nu unul proporţional. Există multe temeiuri să credem că preşedintele nu este sincer, căci în sistemul majoritar partidul pentru care depune atâtea eforturi, abia dacă s-ar califica în Parlament. Preşedintele continuă să spună acest lucru doar pentru a da impresia de consecvenţă (înainte de 2008 majoritarismul convenea de minune PDL-ului), căci ştie oricum că propriul partid se va lupta în parlament pentru conservarea sistemului proporţional. Rezumând, numai USL ar avea astăzi curajul şi interesul de a adopta sistemul de vot majoritar după chipul celui britanic. Preşedintele PSD, Victor Ponta. pare fascinat de Tony Blair şi de politica laburiştilor care sunt prin excelenţă produse ale majoritarismului.
Niciunul dintre cei implicaţi în negocieri nu a făcut declaraţii cu privire la sistemul de vot pe care îl preferă. Liberalul Puiu Haşotti ,de pildă, a spus doar că speră „să se degaje cel puţin o majoritate de două treimi atunci când se va lua decizia finală”, ceea ce arată o înclinaţe către consens.
Am putea spune, chiar înainte ca această comisie să înceapă deliberările, că politica românească rămâne ataşată sistemului de proporţionalitate. El este mai convenabil pentur o societate cu mari diviziuni lăuntrice şi cu multe grupuri distincte ca interese şi perspective politice.
E greu să vorbim de idei şi viziuni în adevăratul sens al cuvântului, dar cu siguranţă că în societatea românească coexistă multe sensibilităţi diferite, care pot coopera, dar care refuză pur şi simplu să se dizolve într-o realitate mai largă.
Preşedintele, de pildă, a încercat să facă PNL-ul şi PD-ul să fuzioneze şi a eşuat într-un mod răsunător. Ecourile acestui eşec se fac simţite pe mai departe în politica de la Bucureşti, dar preşedintele refuză să tragă învăţămintele cuvenite. De aici vine şi marea sa neadecvare: el continuă să vorbească despre votul majoritar în timp ce propriul partid îşi pune speranţele în proporţionalitate.
.jpeg)
