De același autor
Președintele Traian Băsescu admite cu greu că administrația din România continuă să fie coruptă. Confruntat cu sondajele realizate printre investitorii străini, care au oferit administrației o notă foarte scăzută, președintele a dat o replică menită să dilueze la maximum responsabiliatea politică:
”Să ieșim din ipocrizie, a spus președintele. Dacă există corupție, singur statul nu poate fi corupt, are un partener. Statul nu poate fi singur neperformant. Are un partener și acesta este economia privată”.
Camera de Comerț Româno-Americană a lansat un studiu realizat printre investitorii care activează în România (Romania Competitiveness Report 2011) și care prezintă avantajele și dezavantajele mediului social și economic românesc pentru cine dorește să investească aici.
Imaginea nu este deoc măgulitoare pentru reprezentanții autorităților publice. Căci, dacă la capitolul legat de calitățile forței de muncă (nivel profesional, abilități de comunicare, formație științifică, experiență etc) notele se află pe la mijlocul scalei (între 1 și 10), la capitolul privind calitatea administrației imaginea este extrem de proastă: 15% au dat nota 1, 24,9% nota 2, 20,3% nota 3, 17% nota 4 șamd.
Dintre investitorii străini care au participat la acest studio, 77,2% au oferit cel mult nota 4. Ambasadorul SUA Mark Gitenstein, aflat la manifestarea dedicată lansării anuarului, a subliniat la rândul său că una din marile piedici în calea investițiilor este corupția administrației.
Cu alte cuvinte, în România prea mulți funcționari cer mită ca să aprobe ceea ce ar trebui să aprobe gratis. Dar note scăzute au primit și performanțele Guvernului privind diferite obiective legate de îmbunătățirea mediului de afaceri, cele mai multe opțiuni plasându-se în jurul notei 5 (pe aceeași scală de la 1 la 10).
Președintele a primit foare rău aceste aprecieri și a reacționat agresiv, dar de reținut este în primul rând natura argumentației sale. Administrația românească, a pretins Traian Băsescu, este coruptă deoarece există un corupător, și anume mediul privat de afaceri. Dacă mediul privat nu ar fi corupt, administrația românească ar fi sută la sută corectă.
Raționamentul acesta este viciat. Mediul privat de afaceri este societatea însăși, cu toată diversitatea sa greu de cuprins, și nu poate fi privită ca un partener instituțional, cu care administrația ar intra în relații contractuale de diferite tipuri. Iar a spune că mediul de afaceri privat este corupt este totuna cu a spune că societatea însăși este coruptă, ceea ce este, desigur, adevărat.Corupția, boală de stat?Corupția, boală de stat?
Dar adevărul acesta e atât de general, încât cu siguranță că nu poate fi utilizat ca argument într-un caz particular. În plus, dacă lumea este coruptă, ceea ce știm cu toții de la ”căderea” biblică, înseamnă că oricum nu se mai poate face nimic și mai ales înseamnă că președintele și Guvernul nu mai au nici o răspundere.
În realitate, atât societatea românească cât și investitorii străini ar fi așteptat tocmai ca în ”această lume coruptă” să fie creat un corp de funcționari publici exersați anume să limiteze ”corupția lumii” și să adopte practici corecte.
Funcționarii publici nu au nici o scuză, deoarece rolul lor nu este acela de a fi reprezentativi pentru gradul mai ridicat sau mai scăzut de moralitate a societății, ci de a aplica corect regulamentele propriilor instituții.
Președintele refuză însă să admită că în cei șase ani de mandat ”a fost învins de sistem”, căci nu doar investitorii privați, ci orice mărunt contribuabil are parte la Fisc de cele mai rele tratamente. Mita este mult prea adesea singura cale de supraviețuire, mai ales în cazul firmelor mici, pentru care penalizările abuzive pot duce la închiderea porților.
Dar ceea ce președintele ignoră este că mita este ”cerută” practic printr-un comportament abuziv, care îl transformă pe contribuabil în ostatic al statului.
Dacă înființarea DNA a provocat oarecare spaimă printre demnitarii de rang înalt, la nivelele de jos ale administrației corupția este, în schimb, înfloritoare.
.jpeg)
