De același autor
Haosul politic din Romania - remarcabil prin desavarsire - nu constituie catusi de putin o exceptie in actuala perioada in Europa Centrala si de Est. Dimpotriva - daca aceasta este cumva o consolare -, reprezinta chiar regula in regiune. Aceasta este aproape in intregime devastata de o brambureala politica greu de descris si de interpretat. Tari cu staif - fostii elevi buni ai clasei, dati mereu de exemplu - sunt confruntate cu un iarmaroc politic de invidiat chiar si pentru politicienii romani. Interesant, desi este greu si probabil fortat sa se faca asemenea legaturi, tocmai tarile ce au intrat recent in UE si cele ce o vor face in curand sunt cele mai afectate de instabilitate si balci politic.
In mod evident, ceva se intampla dincolo de diferitele cauze, conjuncturi si coloraturi locale. Cercetari mai amanuntite sunt necesare pentru a depista si creiona acest ceva. Deocamdata, sunt de formulat ipoteze.
Cu exceptia notabila a Ungariei, unde s-a cristalizat si s-a reusit sa se mentina o structura politico-parlamentara cvasi-bipartinica, in restul tarilor a intervenit o re-pulverizare a spectrului politic. Re-pulverizare, pentru ca o pulverizare politica a caracterizat perioada imediat urmatoare caderii comunismului, dupa care, cu specificitati de la caz la caz, a intervenit o asezare destul de coagulata a partidelor pe esichierele stangii si dreptei.
Noua pulverizare impune majoritati parlamentare de coalitie. Ceea ce, indeosebi in democratiile tinere, face aranjamentele guvernamentale si gestiunile guvernamentale extrem de dificile, daca nu chiar uneori imposibile. Sunt atatea partide mici, incat pe scena politica ajung sa fie mai multi arbitri decat jucatori.
In Cehia, desi pare ca vantul a batut de la stanga la dreapta, guvernul format abia ca se va putea mentine, cu dependente serioase fata de stanga.
In Slovacia, a fost nevoie pentru a se forma un guvern sa se uneasca "extrema dreapta" cu "extrema stanga" si cu nationalistii!
In Polonia, unde dupa o relativ fructuoasa administratie de stanga au venit la putere partidele dreptei, acestea nu s-au prea inteles asupra principiilor guvernarii si portofoliilor guvernamentale, iesind pana la urma o formula controversata si cu nu se stie ce durabilitate, tinand cont de pretentiile celor implicati. Oricum, Polonia, dincolo de problemele de fond ale guvernarii, lanseaza si o bizarerie greu comestibila pentru polito-logi: o democratie condusa de doi frati gemeni, din care unul este presedinte si altul prim-ministru, altfel doua personaje pe cat de incrancenate, pe atat de pitoresti. Atat de incrancenate si de pitoresti, incat de-acum legendarul Lech Walesa a anuntat ca va reintra in politica numai pentru a le veni de hac.
In cele doua tari care urmeaza sa intre in UE la 1 ianuarie 2007 - Romania si Bulgaria -, coalitiile la guvernare stau deopotriva pe un butoi de pulbere. Doar termenul aderarii la UE le mai tine in viata si ambele il asteapta sa treaca pentru a se destrama si a incerca noi formule politice.
Toate acestea referindu-ne la "arealul UE"! In afara acestuia insa, lucrurile stau poate si mai acut. Este de ajuns a ne gandi la situatia din Ucraina, unde partidele "portocalii" n-au putut gasi o convietuire comuna si guvernarea probabil va reveni partidului "rosu", tocmai pentru a carui infrangere se unisera cele "portocalii". Nu este de neglijat ca una dintre posibilele consecinte ar putea fi un clivaj "oficial" intre vestul ucrainean, relativ prooccidental, si estul ucrainean, trup si suflet cu Rusia.
De ce a revenit pulverizarea politica in Europa Centrala si de Est este marea intrebare. Evident, doar in urma unor analize profunde s-ar putea raspunde. Este insa posibil ca un rol crucial sa fi fost si sa fie jucat de prioritatea absoluta acordata de mediul politic imbogatirilor personale pe baza grupurilor de interese, totul desigur pe articulatia obiectiva a unor slabe decantari doctrinare. Ceea ce a condus la disidente, fractionari sau, dimpotriva, la recoagulari conjuncturale. Probabil, si revenirea din tensiunea examenului dupa consumarea acestuia - este vorba de aderarea la UE - sa produca o relaxare, care este resimtita inainte de toate pe scena politica, faptul petrecandu-se in cazul tarilor postcomuniste care au aderat deja si se va repeta in mod sigur si in cazul Romaniei si Bulgariei.
Nu este exclus insa ca analize aprofundate sa duca la constatarea ca fragmentarea scenei politice si lipsa decantarilor doctrinare, chiar haosul in acest ultim domeniu, sa fie intr-un anumit fel inevitabile dupa decenii de unipartitism si totalitarism comunist, chiar daca unele tari au beneficiat de un Havel sau de un Walesa, ceea ce le-a permis pentru o perioada abordari politice clar orientate, pe care adversarii, chiar daca existenti, n-au indraznit sa le conteste.
Vremea aceea insa a trecut, lideri puternici, de certa legitimitate, nu mai exista pe nicaieri in regiune si razboaiele tuturor impotriva tuturor se pot declansa. Mai ales ca miza imbogatirii este teribila.
(Partea a doua a articolului in numarul viitor)
