De același autor
Nevoia acestei Constitutii era indiscutabila. Relatiile de munca in Romania erau reglementate de un Cod al Muncii adoptat la inceputul anilor ‘70 - oricum in plina economie de comanda - si adaptarea la principiile si regulile unei economii de piata era obligatorie.
Pe fond, textul plateste insa un foarte mare tribut trecutului. Tribut cu care impovareaza viitorul prin faptul ca este in prea putina legatura cu economia de piata, despre care se spune ca ar fi promovata si ar constitui viitorul in Romania.
In esenta, se reglementeaza - altfel probabil destul de nimerit! - relatiile de munca din institutii de stat sau societati proprietate de stat si reglementarile sunt extrapolate in sistemul privat. Ca si in alte multe domenii, reglementarea legislativa se ancoreaza in prezentul imediat - in care sectorul de stat este predominant si face jocurile -, uitandu-se ca Romania ar urma sa se indrepte spre o economie cu un sector privat precumpanitor. Oricum, potrivit acestui text, sectorul privat nu este promovat, ci mai degraba inabusit, piata fortei de munca nu este incurajata, ci mai degraba ingradita sa se formeze si sa se dezvolte si, dupa cativa ani, se va constata ca acest text a fost un obstacol in calea asezarii economiei de piata in Romania.
In discutie se afla indeosebi procedurile extrem de rigide in cazul disponibilizarilor de personal. Si nu este vorba aici de disponibilizarile din ratiuni disciplinare sau legate de nerespectarea, reala sau presupusa, a obligatiilor angajatilor, cazuri in care se justifica anchetele, rapoartele, avizele sindicale si altele asemenea. Este vorba, insa, de disponibilizarile din ratiuni economice, caz in care, potrivit noului Cod al Muncii, pe langa procedurile mentionate, mai este nevoie si de planuri de masuri, propuneri de recalificare etc. Asemenea reglementari, care poate se justifica in sectorul de stat, anuleaza practic principalul atu al sectorului privat: flexibilitatea, adaptarea rapida, inclusiv prin disponibilizari daca este nevoie, la situatie. Daca sectorului privat nu ii este facilitata adaptarea la competitie, acesta falimenteaza si genereaza un somaj care este mult mai rau decat cel decurgand din adaptare. De aceea, transferarea in sectorul privat a reglementarilor de disponibilizare din sectorul de stat - unde nu se prea da faliment - constituie un factor nu de promovare a concurentei si competitivitatii, ci, in ultima instanta, de descurajare a acestora, a dezvoltarii sectorului privat.
Ministrul Muncii aprecia ca noul Cod al Muncii este in favoarea angajatilor. Nu stim daca, prin aceasta formulare, domnia sa a gasit un alt mod de a spune ca noul Cod al Muncii este in defavoarea patronilor. Realitatea este mai nuantata. In favoarea patronilor nu este in nici un caz, dar aceasta nu inseamna cumva ca ar fi in favoarea angajatilor. Noul Cod al Muncii nu ii protejeaza pe acestia cu nimic fata de actualele disfunctii care apar in legatura cu problemele financiare ale relatiilor de munca.
Autoritatile se plang de munca la negru si se declara hotarate sa o combata. Desi, daca vor continua sa urmareasca a o face cum prevad, adica cu mijloace administrative si nu economice, vor esua ca si pana acum. Autoritatile se arata, de asemenea, deranjate de greve. Le-au reglementat strict pe cele legale si bine au facut, iar celor spontane le-au ridicat, prin noul Cod al Muncii, o binevenita bariera, cea a raspunderii nominale in legatura cu declansarea.
Dar disfunctia majora in relatiile de munca din Romania este in legatura cu faptul ca, in sute de mii de cazuri, angajatii se trezesc ca angajatorii nu le-au achitat contributiile pe care acestia din urma le aveau, potrivit legii, de suportat in contul lor la sistemele publice de asigurari de pensii, de sanatate si de ajutor de somaj, unele chiar ce le fusesera retinute din salariu.
La un transfer, atatia si atatia constata ca nu pot beneficia de servicii de sanatate, intrucat contributia pentru sanatate nu a fost varsata si ca, oficial, le revine pentru pensie, in conformitate cu contributia realmente efectuata, un punctaj net inferior celui convenit!
Angajatii la stat nu prea au asemenea probleme, caci la stat nu trebuie sa se faca diferite giumbuslucuri in hartii, intrucat pur si simplu intreprinderilor de stat li se permite, fara consecinte, sa nu-si onoreze obligatiile catre bugetele publice. Fara consecinte, adica fara sa dea faliment si fara vreo repercusiune pentru angajati.
Iata pe cine, de fapt, favorizeaza comparativ noul Cod al Muncii: pe angajatul la stat. Nici pe angajatul din sectorul privat si, cu atat mai putin, pe patronul privat! Asa ca noul Cod al Muncii este o invitatie de a se lucra la stat si o incurajare, daca se va putea, sa se dezvolte sectorul de stat!
