De același autor
In disperarea de a face fata macar unor minime sarcini bugetare fara majorarea TVA sau a nivelului cotei unice - ceea ce ar parafa un esec al abordarii fiscale alese de cand a preluat carma -, actuala guvernare cauta si iar cauta impozite si taxe de rangul doi din punctul de vedere al impactului pentru buget, prin a caror majorare sau prin a caror noua introducere sa poata conta pe incasari suplimentare.
Unele majorari sunt justificate, precum aplicarea cotei de 16% asupra castigurilor din tranzactii bursiere, impozitarea tot cu 16% a castigurilor din transferul proprietatilor imobiliare dobandite prin mostenire sau la schimb, restrangerea categoriilor de cheltuieli deductibile in calculul profitului impozabil si chiar reducerea de la 300 de litri la 50 de litri a cantitatii de tuica si rachiuri, scutite de taxe, produsa in gospodarii individuale.
Alte majorari sunt binevenite, precum taxele pe lux, respectiv marirea progresiva a impozitelor pe cladirile a caror suprafata depaseste 100 mp, suplimentarea impozitelor pe autoturisme pe grupe de 2000 cmc (cu o valoare minima de 150 lei noi la cele peste 3.000 cmc), precum si majorarea taxei pe yacht-uri de la 1.800 lei la 5.000 de lei noi pe an. In masura in care si acest guvern, ca si cele anterioare, nu pare decis sa faca ceva impotriva hotiilor care au avut loc din banul public, confiscand din averile realizate din banul si avutul public, macar sa se impoziteze mai sever bunurile de lux, in covarsitoare majoritate parte a unor averi ilicite.
Alte impozite, ce ar urma sa fie nou introduse, sunt insa pur si simplu taxe pe fumarit, inventii ale unei autoritati aflate la ananghie, precum “taxa pe scaune” pentru restaurante, indiferent de forma si titulatura sub care va fi instituita o asemenea taxa. Pretextul pare a fi evaziunea fiscala din restaurante. Daca este asa, atunci este vorba de o confuzie. Evaziunea fiscala trebuie combatuta cu mijloacele, contraventionale sau penale, impotriva evaziunii fiscale, dar nu cu introducerea unei noi taxe, care dimpotriva va mari evaziunea fiscala, dincolo de efectul majorarii preturilor.
Extrem de controversata este impunerea dividendelor cu 16%, chipurile in numele generalizarii cotei unice! Automatismul cotei unice de 16% este o prostie! De ce atunci nu si TVA sa fie de 16%, si nu de 19%? Dupa o asemenea gandire mecanica, si cota contributiilor la sistemul de sanatate ar trebui marita la 16%, iar cea a contributiilor pentru pensii ar trebui, pentru a ajunge la 16%, micsorata de peste doua ori! Cineva delireaza in Romania, dar se pare ca este vorba de mai multi! De ce, in motivarea unei asemenea majorari a impozitului pe dividende, nu se invoca o alta justificare, ce ar avea chiar un temei: schimbarea accentului in impozitarea globala a veniturilor din afaceri pe profitul distribuit pentru consum, in favoarea profitului pentru investitii, ceea ce ar rezolva indirect si controversata problema a (ne)impozitarii profitului reinvestit. Oricum, daca impozitul pe dividende va fi marit la 16%, actuala guvernare va reusi, la numai un an dupa ce s-a laudat ca relaxeaza impunerea veniturilor realizate din afaceri, s-o readuca la absolut acelasi nivel. Venitul din afaceri ce putea ajunge la actionarul firmei a fost pana la sfarsitul anului 2004 de 71%, impozitul cumulat fiind de 29% (25% impozitul pe profit si apoi inca 5% impozitul pe dividend). Prin marirea impozitului pe dividend la 16% din 2006 - dar, din nefericire, pentru dividendele obtinute inca din 2005 - impozitarea cumulata va fi tot de 29% (16% impozitul pe profit si alti 16% apoi impozitul pe dividend)!
Cu totul si cu totul nepotrivita este accizarea gazelor naturale si electricitatii. Accizele se introduc la produse de lux sau la produse al caror consum trebuie descurajat din motive economice sau sociale precise: de pilda, produse care dauneaza sanatatii (bauturi alcoolice, tigari) sau produse provenind din resurse ce trebuie conservate (carburanti, energie electrica, energie termica). Din ambele puncte de vedere, accizarea gazelor si electricitatii in consumul casnic in Romania actuala nu este nimerita. In consumul acestora nu poate fi vorba de vreun lux, iar, la stadiul la care sa gaseste economia si mai ales in situatia in care se afla productia si distributia acestor utilitati, nu prin scumpiri care sa-i descurajeze pe beneficiarii casnici sa consume se rezolva problemele, cand acestea depind de lipsa de eficienta a instalatiilor, care permit doar randamente deosebit de slabe in productie, transport si utilizare. Accizarea nu va face decat sa complice problemele si asa grave pentru populatie, generate de scumpirea masiva a gazelor naturale si electricitatii.
Deloc binevenita ar fi si reimpozitarea salariilor softistilor. Este drept ca masura de slaba impozitare a salariilor softistilor nu a avut impactul scontat in expansiunea pietei interne in domeniu si tot o realitate este si ca multe companii din informatica au folosit facilitatea pentru a plati mai bine anumiti specialisti care nu erau tocmai softisti, dar, fara indoiala, masura a mai oprit din exodul ruinator din domeniu, pentru ca a permis sa se plateasca salarii onorabile softistilor si in tara. Facilitatea ar trebui nu revocata, ci pastrata cel putin pana la intrarea in UE.
