Tragicomedia reabilitarii bordurilor

O strada linistita si laturalnica din Bucuresti - ii putem da si numele, Barierei -, ce pleaca din Calea Plevnei si cade in spatele fabricii de bere "Grivita", traieste febra reabilitarii. O reabilitare tragicomica! Se scot de zor vechile borduri si se pun altele noi. Se scot unele de granit, din acelea care dureaza secole, foarte multe in perfecta stare, doar pozitia lor in pamant se cam deteriorase! Si se pun unele din praf de ciment sau din cine stie ce resturi aglomerate, suficient de slabe pentru a putea fi inlocuite peste un an, doi. Minunatele, marile si adancile gropi din carosabil, ca si trotuarele scofalcite raman neatinse. Nu le ataca nimeni. Dar se schimba bordurile! Din cauza gropilor, strada este evitata de automobilisti, folosindu-se o strada paralela, intr-o stare ceva mai buna. Dar pe strada cu pricina se schimba bordurile! Va fi o strada cu gropi, una mai mare decat cealalta, cu trotuare la fel de insalubre, dar cu borduri noi! Frumos, nu?! E semn ca primarul, primarii, consilierii locali, partidele din care fac parte vor sa mai scoata un ban, un ban bun din banul public! Spilul este clar: reabilitarea carosabilului sau a trotuarelor ar costa si rata de castig ar fi mica. Oricat s-ar fura, oricat de mult s-ar umfla nota, mai trebuie bagat totusi ceva si in patul drumului, si in stratul de asfalt. Pe cand cu bordurile este altceva: castigul este sigur si fabulos! O bordura se achizitioneaza cu 7-8 dolari (euro), dar de costat nu costa decat vreo 50 de centi. Castigul ce apare in contul celui ce a primit contractul de a reabilita bordurile este imens. Se imparte cu cel ce a aprobat atribuirea contractului. Unde se duc banii este de presupus!

Oricum, pentru acuratetea si simplitatea operatiunii, reabilitarea bordurilor a devenit emblematica pentru devalizarea banului public. Mai ales ca operatiunea se desfasoara la greu pe strazi pe care reabilitarea carosabilului sau a trotuarelor nu va ajunge niciodata!

Evident, insa, operatiunea borduri este doar varful aisbergului. Perioada postdecembrista - caracterizata prin decaderea autoritatii, si in sensul capacitatii de actiune, dar mai ales in plan moral (reprezentanti ai autoritatii fiind complice cu infractorii sau chiar capi ai infractiunii) - a pus in evidenta un intreg arsenal de metode si forme de devalizare a banului si avutului public, unele rudimentare si brutale, altele mai sofisticate si rafinate, dar la fel, daca nu chiar mai nocive.

In mare, s-au putut consemna doua principale categorii de devalizari ale banului si avutului public. Ambele - trebuie foarte clar subliniat - comporta complicitatea administratorilor si aparatorilor banului si avutului public (primari, consilieri administrativi, conducatori de intreprinderi si institutii de stat, functionari publici, demnitari, politisti, procurori, judecatori etc.), daca nu chiar printre acestia se afla organizatori ai operatiunilor de devalizare.

Una dintre cele doua categorii a constituit-o si o constituie subevaluarea activelor publice la instrainarea acestora, ceea ce a si reprezentat formula-standard a privatizarilor din Romania. Directori de stat, care n-au avut a raspunde de nimic si in fata nimanui in perioada postdecembrista pentru gestiunea unitatilor economice pe care le-au condus, au falimentat, din incompetenta sau cel mai adesea cu rea-credinta, intreprinderi si afaceri de stat, pentru ca acestea sa poata fi instrainate pe te miri ce acolitilor lor, daca nu cumva in spate se aflau ei insisi. Nemaivorbind de faptul ca un comision serios a coborat si mai mult pretul obtinut de statul-proprietar la instrainare. Pentru un cumparator nu este de ici, de colo sa dobandeasca o intreprindere de cateva ori mai ieftin decat face, doar dand o spaga celui ce este imputernicit sa aprobe tranzactia.

 A doua categorie o reprezinta supraevaluarea achizitiilor facute de intreprinderi si institutii de stat, achizitii platite, evident, din bani publici. Bordurile achizitionate de primarii la preturi piperate fata de costuri sunt doar unul din miile de exemple. Controale ale Curtii de Conturi au evidentiat sute de cazuri in care, pe seama banului public, s-au facut achizitii la preturi imense. De pilda, la CFR - o institutie altfel falimentara financiar -, preturile de achizitie au fost, in unele cazuri, de peste o suta de ori mai mari decat nivelurile uzuale din piata. Supraevaluarea este si hiba multora din contractele de valori mari. Specialistii spun ca retehnologizarea grupurilor electrogene de la Hidrocentrala Portile de Fier s-a facut la preturi duble fata de cele ale pietei mondiale. Contractele pentru tronsoane de sosele sau autostrazi apar, aproape toate, umflate prin comparatie cu normele internationale. O adevarata tesatura, mai mult sau mai putin maiastra, de proceduri pentru licitatii montate sau trucate s-a dezvoltat. Si cei implicati nu pot scapa, in aceste conditii, de suspiciuni de comisioane ilegale, mai ales cand firmele, inclusiv straine, castigatoare ale licitatiilor nu se dau in laturi de a folosi spaga, desi se plang prin rapoarte confidentiale de coruptia generalizata. Si nu se dau in laturi pentru ca incaseaza mai mult din astfel de contracte supraevaluate decat din contracte la preturile pietei, chiar daca trebuie sa cedeze din castig o parte oficialilor romani care le inlesnesc asemenea incasari. Singurul pierzator este contribuabilul roman, fraierul de contribuabil roman!

 Avand in vedere ca activele de stat s-au cam terminat si ca axa majora a economiei a fost externalizata, aflandu-se acum in maini straine, ca oamenilor de afaceri romani le ramane a se zbate in sectoare de rangul doi ca importanta si profitabilitate, iar achizitiile publice vor trebui facute dupa norme europene mai transparente, este o mare intrebare ce vor face hotii romani. Acestia nu prea sunt obisnuiti cu munca si investitiile, mai ales dupa ce le-a mers totul din plin in intreaga perioada postdecembrista. Este de presupus ca se vor repezi, dupa cum au si inceput, pe terenuri! Va fi o presiune imensa asupra primariilor de a trece terenuri din domeniul public in cel privat al statului, pentru a putea fi instrainate apoi catre diferiti clienti politici si platitori de comisioane grase. Terenul predilect al bataliei va fi terenul insusi! Mai ales pentru diverse aranjamente si malversatiuni financiare!