9 Decembrie 2012- Vot decisiv intre Vest si Est

În timpul celor opt ani în care președinte al Republicii a fost Traian Băsescu, statul român a rămas fidel câtorva principii de bază: adeziunea politică, economică și militară la blocul occidental (Uniunea Europeană și NATO), parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii, relația specială cu Republica Moldova și întărirea statului de drept în fața rețelelor infracționale cu origini în regimul comunist. Această consecvență s-a putut realiza numai cu prețul unor sacrificii politice și economice care nu de puține ori ne-au lăsat un gust amar. Alegerile parlamentare din această iarnă riscă să anuleze toate aceste realizări.

Până acum, de bine sau de rău, direcția statului român a rămas aceeași. Indiscutabil, meritul îi aparține președintelui Băsescu, politicianul care în acești ani a dus greul luptei, adesea lipsit de sprijinul real al propriului său partid. Condamnarea regimului comunist ca ilegitim și criminal, în baza raportului alcătuit de comisia Tismăneanu, a marcat despărțirea României de trecutul comunist și alegerea Vestului ca destinație definitivă. Din păcate, perioada de respiro pe care ne-a câștigat-o Traian Băsescu dă semne că se va încheia în curând, pe 9 decembrie.

Ajunși în acest punct, se cuvine să ne întrebăm ce trebuie să facem în această duminică, dacă mai are sens sau nu să votăm împotriva USL și cum. Înainte de a lua în calcul alternativele ce se află la dispoziția noastră, trebuie să îi privim cu atenție pe cei cu care avem de a face.

Uniunea Social-Liberală nu mai reprezintă o enigmă pentru nimeni. Liberal-socialiștii au preluat puterea prin trădare și traseism. Întăriți la nivel parlamentar, au inițiat o veritabilă lovitură de stat care urma să culmineze cu demiterea președintelui României și să se încheie cu aservirea Justiției. Forțați să respecte măcar o parte din legile statului, au eșuat în tentativa lor de a scăpa de Traian Băsescu, deși au orchestrat o fraudă masivă ce nu s-a mai văzut pe aceste meleaguri din 1946.

Nereușita lor de a scăpa de Traian Băsescu nu a modificat însă variabilele de bază ale ecuației. USL se află în continuare pe poziții de forță, deținând instituții cheie în statul român. Camera Deputaților, Senatul și Avocatul Poporului au în frunte oameni din Uniunea Social-Liberală. Curtea Constituțională abia a scăpat de intimidările liberal-socialiste ca urmare a intervențiilor făcute de aliații noștri occidentali, americani și europeni. Consiliul Suprem al Magistraturii, Agenția Națională pentru Integritate și Direcția Națională Anticorupție se află în continuare în cătarea Uniunii Social-Liberale pentru că amenințarea pușcăriei nu poate fi ignorată de către nici un infractor.

Prin excluderea oricăror voci independente, USL și-a atins visul de a-și subordona televiziunea națională și radioul public, controlând de facto întreg spațiul mediatic românesc. Consiliului Național al Audiovizualului i-au fost impuse limite pentru a i se bloca activitatea și a permite astfel nenumăratelor posturi TV ale Uniunii Social-Liberale să își desfășoare propaganda fără teama de a mai fi penalizate. Circul tentativei de privatizare a Oltchim Râmnicu Vâlcea, blocarea prin moratoriu a explorării și exploatării gazelor de șist aflate pe teritoriul României, transformarea Institului Cultural Român într-un ridicol oficiu de propagandă ceaușistă, decapitarea unor instituţii care deranjau sistemul de privilegii şi complicităţi (precum IICCMER, Arhivele Naționale, Consiliulul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare) – toate acestea sunt avertismente asupra a ceea ce ne așteaptă dacă USL se va trezi în urma alegerilor din 9 decembrie cu o majoritate absolută, capabilă să exercite o dictatură parlamentară cum nu s-a mai văzut de pe vremea FSN-ului. Această super-majoritate va putea apoi să adopte o Constituție pentru o republică uselistă, realizând trecerea de la „democrația originală” a lui Iliescu la cea penală a lui Antonescu și Ponta, marcând procesul politic pentru generații de acum înainte.

Cele aproape șapte luni de guvernare USL stau mărturie pentru incompetența și reaua voință a liderilor PNL și PSD. Degradarea imaginii externe a României este doar preambulul izolării noastre de lumea civilizată și al reorientării politice externe spre Rusia și China. Incapacitatea socialiștilor și liberalilor de a administra economia națională nu va face altceva decât să acutizeze problemele structurale ale României. Introducerea așa-zisei cote regresive va fi oficializarea de facto a sistemului socialist de impozitare, cu consecințe ușor de estimat pentru economia națională. Descurajarea investițiilor străine, blocarea creării locurilor de muncă și îndepărtarea actualilor investitori vor avea urmări catastrofale pe care nu le va putea anula nici un discurs demagogic.

Asta înseamnă că pentru 9 decembrie, opțiunile sunt, aparent, trei la număr: PPDD, UDMR și ARD. Neparticiparea la vot nu poate fi luată în calcul, pentru că situația în care ne aflăm este atât de gravă, încât nu ne permite luxul de a sta pe margine și a refuza implicarea. Trecem printr-o gravă criză morală și suntem obligați să luăm atitudine.

Din capul locului trebuie spus că PPDD nu este o alternativă demnă de luat în calcul. Diaconescu și-a strâns alături o mulțime de mercenari veniți din toate partidele, uniți doar de dorința a se pune la adăpost cu ajutorul imunității parlamentare și a participa la alte „afaceri”. Pitorescul Dan Diaconescu este el însuși un mare maestru demagog ce a preluat discursul lui Vadim Tudor și l-a făcut mai ușor de vândut unui public ahtiat după luptă de clasă și comunism. El se va duce cu nonșalanță alături de cei care îi oferă mai mult, putându-se înțelege la fel de ușor și cu ARD, și cu USL.

Votul de protest acordat UDMR este un alt vot irosit. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România este eternul partid-balama din politica românească. În lipsă de alternativă va susține orice coaliție care îi permite să participe la guvernare. Bazându-se pe electoratul pe care îl ține captiv de atâția ani, UDMR nu va ezita să facă înțelegeri surprinzătoare. Să ne aducem aminte că UDMR a guvernat cu Convenția Democrată, dar imediat după alegerile din 2000 a semnat un protocol de colaborare cu PDSR, deși oamenii lui Ion Iliescu se specializaseră în anii ’90 în campanii cu accente strident anti-maghiare. Situația se poate repeta la fel de bine și astăzi. Discursul anti-unguresc al liderilor USL Antonescu și Ponta nu constituie o piedică reală în colaborarea UDMR cu Uniunea Social-Liberală, mai ales că la referendumul din această vară liderii maghiari au preferat să adopte o atitudine de neutralitate vag pro-USL, respinsă de electoratul maghiar prin neparticiparea la referendum. Pentru ca UDMR să aibe un motiv întemeiat de a refuza oferta liberal-socialiștilor, este nevoie de o alternativă la USL care să întrunească un număr important de voturi.

ARD a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a-i demotiva și scârbi pe susținătorii dreptei, ai statului de drept și ai președintelui Traian Băsescu. Din luna iulie încoace, liderii Alianței România Dreaptă continuă să surprindă neplăcut. Atât Vasile Blaga, cât și Mihai Răzvan Ungureanu au ieșit în evidență numai prin slăbiciune, împăciuitorism, incoerență, ridicol, duplicitate și lipsă de idei. De la simbolurile și culorile alianței până la rugămințile fierbinți adresate grupului de trădători condus de Călin Popescu Tăriceanu, nu putem găsi nici un pic de viziune sau forță în relație cu USL, măcar un dram de inteligență politică.

Platforma ARD este prin excelență irelevantă. Nu interesează pe nimeni pentru că, asemenea manifestului ARD, nu spune nimic. Credința, patriotismul și lustrația au fost abandonate în favoarea USL pentru a simula un europenism ce ar putea avea succes numai printre birocrații de la Bruxelles. Pentru că ARD a refuzat să își asume valorile Dreptei, cel mai bun creștin este Becali, cei mai mari patrioți sunt demagogul Antonescu și mitomanul Ponta, cei mai iluștri anticomuniști au rămas intelectualii lui Voiculescu în frunte cu Marius Oprea și Zoe Petre. Mai mult, o serie de propuneri de natură economică și financiară din platformă, dincolo de limbajul dorit savant, dar în fapt ridicol, sunt de natură să creeze un hățiș și mai abscons al microadministrării economiei de către stat.

Nu există nici un motiv pentru a ignora realitatea: Uniunea Social-Liberală a întrecut toate așteptările în materie de prostie, nerușinare și ilegalități, dar ARD nu a fost în stare să se folosească de ocaziile ce i-au fost oferite pe tavă, corpul național fiind lăsat captiv propagandei grosolane a socialiștilor și liberalilor. Pentru această stare de fapt, Alianța este principalul vinovat, nu trusturile media ale USL.

Liderii Alianței România Dreaptă s-au criticat reciproc pentru tot soiul de nimicuri, de la apartenența la SIE la recitarea de poezii, dar bilanțul lor în materie de apărare a principiilor fundamentale și a instituțiilor statului român nu îi recomandă pentru vot. Pe listele lor și-au făcut loc și personaje deloc onorabile, traseiști de carieră și persoane suspecte de fapte de corupție. Sub conducerea Monicăi Macovei, ARD a instituit o comisie de integritate ale cărei decizii le-a sabotat la vot, ulterior refuzând să aplice până și hotărârile adoptate de forul chiar de ea înființat.

Și, totuși, altă cale nu există, votul trebuie acordat Alianței. Contrar sloganului ARD, nu votăm cu inima, votăm cu mintea, iar mintea ne spune că USL este otravă pentru viitorul României, al nostru și al copiilor noștri. Ne va duce înapoi cu prea mulți ani și nu ne putem permite așa ceva. Ne va falimenta economic, izola de Occident, arunca în mâinile Estului, rus sau chinez, și va consolida oligarhia securisto-mafiotă la rang de regim politic. Lista de corupți, securiști și infractori ai USL-ului o face pe cea a ARD să pară de-a dreptul ridicolă, atât este de mare pericolul care ne pândește la aceste alegeri.

Deplângem că nu există un adevărat partid de dreapta în România, dar trebuie să fim realiști. Tragedia noastră ca popor este aceea că elitele națiunii au fost măcelărite de comuniști și înlocuite cu pegra societății. Legătura cu trecutul a fost fracturată și încă nu a reușit să se sudeze la loc. Vor mai trece ani până vom putea dovedi selecția negativă din comunism. Dacă vrem o alternativă la ce există în prezent, va trebui să o forțăm.

Va fi nevoie de poziții și pretenții formulate cât mai clar de un electorat care să creadă în ele și să le apere în fața oricărei opoziții. Câta vreme națiunea noastră nu va înțelege că ideile au consecințe, nu vom putea să votăm vreodată altceva decât ARD-uri și vom fi nevoiți mereu să ne mulțumim cu acești înlocuitori de slabă calitate. În anii care vin trebuie să facem un efort real pentru a înțelege importanța ideilor și a principiilor. În lipsa acestui demers, nu vom putea ieși vreodată din cercul vicios în care ne aflăm și vom fi condamnați la repetarea acelorași greșeli.

Alianța România Dreaptă nu s-a dovedit capabilă să ne câștige respectul, dar sprijinul din afară este incert. Nu putem să nu fim îngrijorați de asigurările transmise de Barack Hussein Obama lui Vladimir Putin în privința flexibilității pe care președintele SUA intenționa să o manifeste în al doilea mandat față de pretențiile Rusiei în Europa de Est. În ceea ce privește Uniunea Europeană, este adevărat că relația Germaniei cu Rusia s-a răcit în ultima vreme, dar nu e sigur că cele două puteri nu vor reveni la apropierea de altă dată. Nimeni nu poate garanta că următorul asalt ne va găsi în aceeași postură de favoriți ai Occidentului. Avem nevoie și de o forță politică internă și, din păcate, una mai bună nu există.

Voturile pe care le va primi ARD pe 9 decembrie nu vor fi altceva decât o expresie a îngrijorării noastre pentru viitorul României, a răspunderii pe care o simțim pentru urmași și a recunoștinței pentru cei care s-au sacrificat ca noi să avem o viață mai bună decât a lor. Ne vom socoti și cu ARD, dar mai întâi trebuie să împiedicăm, pe cât se poate, totalitarismul garantat USL și recăderea în sfera de influență a Estului.

Articol publicat de In Linie Dreapta