Institutul Cultural Român Sanitar-Veterinar

Şi tocmai când se părea că, după numirea admirabilului   vicepreşedinte al ICR, domnul Liviu Jicman, instituţia mutilată  de Andrei Marga şi anesteziată de Lilian Zamfiroiu avea să intre într-o epocă  de letargie prelungită, o ştire vine să confirme că, în era social-liberală, minunile pot fi produse în cantitate industrială, spre beneficiul  poporului entuziast. Un compatriot capabil, remarcat deja prin vasta sa experienţă la nivelul direcţiei sanitar-veterinare doljene, este propulsat în poziţia  de secretar general adjunct. Este aceasta o alegere ce contribuie la deja consolidata reputaţie de profesionalism a ICR în epoca guvernării actuale.

Noul titular de funcţie, Valentin Iovan, pare să urmeze acelaşi  tipar al carierei ca şi vicepreşedintele desemnat de Senat.  Nu  îl recomandă o iluzorie competenţă intelectuală, ci seriozitatea cu care  s-a devotat binelui public, activând în cadrul PSD şi lucrând  îndeaproape în domenii sensibile şi sofisticate. A fi  om de partid pare să fie, în acest moment,elementul miraculos ce poate legitima fără alte discuţii. Detaliul că saltul de la protecţia animalelor la conturarea politicilor culturale este unul uluitor, chiar  şi în România, este irelevant. Partidul este în toate,iar raţiunile  gesturilor sale nu pot fi puse în cauză.Prin  detaşarea domnului  Iovan, ICR dovedeşte, încă o dată, că timpurile întunecate ale politizării  băsiste au trecut şi că porţile culturii se deschid pentru cei deja experimentaţi  în arta managementului eficient.

De vreme ce criteriile  de selecţie  sunt adaptate spre a fi eficiente şi transparente, o modestă recomandare. S-ar putea imagina un proces de  refondare al ICR, pornind  de la acest imperativ al  înnoirii autentice. Căci nu doar direcţiile sanitar- veterinare pot fi bazinele din care să ivească vajnici administratori culturali. Fiecare entitate descentralizată din teritoriu îşi va avea un reprezentant. De la deratizare până la agricultură şi  protecţia socială, ICR poate fi îmbogăţit cu un inestimabil potenţial de cunoaştere, sub semnul interdisciplinarităţii.

Un institut cultural român sanitar-veterinar. Iată visul se împlineşte, sub ochii noştri. Toţi cei care, mobilizaţi de ură, chemau la exterminarea cuibului de trădători din jurul lui Horia-Roman Patapievici îşi văd strădaniile încununate de această serie de numiri reformatoare.  Tihna pajiştilor autohtone va putea fi regăsită şi pe culoarele ICR. În fine, poporul învinge.