Politica, religie si Constitutie

Dupa ce un profesor de filosofie din Buzau a cerut  "retragerea simbolurilor religioase din institutiile de invatamant public din Romania", Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a recomandat Ministerului Educatiei ca afisarea simbolurilor religioase sa se faca "doar in cursul orelor de religie sau in spatiile destinate exclusiv  invatamântului religios" .

 Inflamarea ocazionata de decizia  Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, ca si maniera in care interventiile mediatice au reflectat cazul in sine traduc, in egala masura, un deficit de maturitate intelectuala si tendinta de a substitui analiza lucida prin recursul la clisee vidate de semnificatie. Derapajul verbal este un simptom al incapacitatii de raportare critica la provocarea legata de Constitutie, lege si de pozitia religiei in spatiul public. Sentinta data de autoritatea evocata poate fi punctul de plecare al unei reflectii articulate avand ca obiect maniera in care o societate seculara si loiala pactului sau constitutional amenajeaza pozitia Bisericii si mesajului ei. Tranzitia catre normalitatea dialogului poate fi posibila doar prin abandonarea confortului locului comun.

Religie si Constitutie

In doze mai mici si in circumstante mult mai putin dramatice, controversa generata de prezenta simbolurilor religioase in scolile publice romanesti este sincrona cu interogatia ce defineste societatile europene, confruntate cu avansul diversitatii confesionale si al multiculturalismului. Diferenta dintre cele doua contexte este data nu atat de retardarea "ortodoxa", invocata insistent de cei ce acuza "balcanismul" si "ortodoxismul" ca factori alimentand subdezvoltarea politica, cat de absenta unei contestatii radicale a modernitatii politice, contestatie identificabila in aria europeana, dar absenta in peisajul autohton.

 Istoric, reactia la scandalul "caricaturilor" publicate in ziarul danez este continuarea legitima a conduitei ce cautiona, in prima instanta, condamnarea la moarte a lui Salman Rushdie. Judecarea in termeni religiosi a modernitatii, modernitatea definita prin valoarea cheie a pluralismului ideologic si confesional, determina, in cele din urma, pozitionarea politica a unor grupuri de cetateni occidentali. Atasamentul fata de o anume lectura a religiei islamice submina, pe durata lunga, insasi apartenenta civica: alienarea in raport cu ordinea constitutionala si seculara antrena nasterea unei loialitati alternative, gandite in parametrii fidelitatii fata de comunitatea confesionala proprie si directionata programatic in contra modului de a fi al majoritatii. Analiza lui Roger Scruton din  Vestul si restul, oricat de inonoclasta, ramane una profetica.

De aici, mai cu seama in intervalul de dupa 2001, dificultatea de a gestiona coexistenta dintre stat si grupurile autonomizate si fragmentate, indepartate, in mod voluntar, de nucleul de valori in jurul caruia se ordoneaza constructia cetateniei. La capatul acestui parcurs se afla subminarea, cu mijloace violente, a esafodajului democratiei constitutionale: asumarea mesajului religios isi punea amprenta, decisiv, asupra relatiei dintre lege, comunitate si individ. Fragmentarea sociala si clivajele confesionale lipseau legea civila de vocatia ei originara, aceea de a asigura egalitatea de regim juridic si previzibilitatea actiunii statului.

Semnificatia speciala pe care o detin acum deciziile legate de admisibilitatea portului valului islamic sau a altor insemne conotate specific deriva din sentimentul urgentei in directia articularii unei pozitii in raport cu ceea ce se defineste ca o alternativa la modernitatea politica insasi. Distanta dintre traditiile occidentale, traditii ce au modelat o filosofie constitutionala pluralista, si ambitiile de colonizare intelectuala nutrite de grupurile radicale nu mai poate fi ignorata, decat cu riscul de a scoate din ecuatie un factor de definire identitar. Ideea de libertate a constiintei capata un sens diferit in contextul confiscarii militante a unor simboluri cu circulatie in comunitatea musulmana. Toleranta se cere recalibrata, astfel incat fragilizarea coeziunii legale sa nu aiba proportii dramatice.

Pe acest fundal al mobilizarii politice a pasiunilor religioase, stabilirea unui echilibru intre extreme apare ca iluzorie. Si totusi, un asemenea proiect este imaginabil, cu conditia ca el sa tina cont de dublul sens al fanatismului modern. Descurajarea reflexului majoritatii de a oprima minoritatea si a tentatiei minoritatilor organizate "cazon" de a modela arbitrar viata majoritatii este preconditia efortului de pacificare a spiritelor, efort esential in vederea salvgardarii sensului atasamentului civic. De pastrarea delicatei balante dintre laicitate, ce garanteaza primatul deciziei democratice in fata avansului teocratic, si acceptarea sentimentului religios ca prezenta legitima in comunitate depinde vitalitatea spatiului public. Si supravietuirea democratiei insesi.

Crucifixuri si icoane

Absenta din spatiul romanesc a contestarii de tip fundamentalist islamic este dublata de lipsa unei voci politice autentic conservatoare sau crestin-democrate. Deghizamentul ortodox al unor politicieni nu poate impinge in plan secund realitatea relatiei ambigue dintre Biserica Ortodoxa si autoritatea de stat. Fara a fi o biserica "oficiala", cu statut constitutional precis instituit, Biserica Ortodoxa este anexata, simbolic, de o instanta etatica preocupata de propria ei legitimare: fara a transfera nimic din teologia politica a bisericii in planul politicilor sociale, fara a miza pe valorile personalismului si subsidiaritatii, omul politic social democrat sau "popular" continua o traditie post-1864 de instrumentalizare a Bisericii. Exponentii statului secular exploateaza, in propriul lor beneficiu, un bazin electoral sensibil la mesajul ortodox. Mai mult decat atentie la vocea Bisericii, in joc este un calcul de oportunitate electorala.

Din acest unghi de vedere, contextualizarea europeana a problematicii relatiei libertatea de constiinta/atasament confesional apare ca legitima. Plangerea inaintata Consiliului poate fi privita ca reeditarea, in spatiul autohton, a unui demers definitoriu pentru gandirea constitutionala germana. Diferenta dintre crucifix si icoana ortodoxa poate fi trecuta sub tacere, atata vreme cat miza actiunii este similara: eliminarea, prin interventie politica, a oricarui reper religios din interiorul facilitatilor educationale. Laicitatea este impinsa, in acest punct, pana la ultimele sale consecinte. Justificarea respingerii crucifixului/icoanei este realizata in numele unei lecturi "corecte politic" a libertatii de constiinta. Prin simpla prezenta, chiar fara a fi dublate de militantismul religios, crucifixul/icoana ingradesc libertatea celor ce aleg sa nu imbratiseze credinta majoritatii. Afisarea lor, se argumenteaza, afecteaza valoarea cheie a pluralismului si este incompatibila cu standardul stabilit de practica unui stat ce separa propria sa structura de religiile organizate pe teritoriul sau.

 Argumentul schitat sumar in randurile anterioare a stat la baza deciziei  Tribunalului Constitutional federal german, ce admitea in 1995 plangerea individuala indreptata impotriva afisarii crucii in scolile publice din landul Bavaria. Simbolic, verdictul era insotit de o opinie separata, opinie ce rezuma lectura "conservatoare", minoritara la nivelul Curtii evocate. Accentul, in aceasta abordare, era pus pe dreptul comunitatilor din landuri de a interpreta, in mod flexibil, dispozitia constitutionala organizand relatia dintre stat si Biserica. Afisarea crucifixului nu reflecta, in nici un mod, impunerea de catre comunitate a propriilor credinte, in defavoarea celor minoritare sau a optiunii atee.

 Retrospectiv, calea indicata in 1995 de catre  Tribunalul Constitutional german este cea pe care se asaza dezbaterea juridico-politica de la noi. Decisiva, din unghiul de vedere al gandirii constitutionale, este clarificarea statutului obiectelor conotate religios in spatiile educative de stat: stabilirea pozitiei detinute de orele de invatamant religios in curricula decurge ca o problema corelata primeia. Rolul pe care il poate juca autoritatea locala in conturarea politicilor educationale este parte din ecuatia constitutionala pe cale de a se desena intelectual.

Definirea unui standard unic, in chestiunea expunerii simbolurilor religioase, are darul de a evita aparitia unor practici neuniforme, instituind un punct de vedere al organului de justitie constitutionala sau al parlamentului in aceasta chestiune delicata. Dezavantajul evident decurge din absenta valorizarii punctului de vedere local: comunitatea este confruntata cu perspectiva de a aplica un act normativ sau o decizie elaborate in absenta considerarii specificului regional. Descentralizarea, odata admisa ca linie centrala in organizarea statului, poate avea drept consecinta eventuala atribuirea responsabilitatii de a decide in materia analizata chiar forului ce reprezinta interesele comunitatii in procesul educational. Misiunea consiliului scolii si, extinzand, a autoritatilor locale alese democratic ar fi sa adapteze norma generala a pluralismului la realitatea diversa a zonei din care provin. Standardul ar fi modelat de geometria variabila a sensibilitatilor regionale.

Controversa "icoanelor" poate fi convertita in punctul de articulare al unei viziuni intemeiate pe diversitate, prudenta si toleranta. Recursul la moderatie in judecata constitutionala si politica are darul de a neutraliza tentatia fanatismului, tentatie vizibila de o parte si de alta a imaginarei baricade pe cale de a se naste in spatiul public.