De același autor
Invective, lipsa de imaginatie si tendinta de a asimila compromisul cu promiscuitatea morala: iata cateva dintre dimensiunile politicii autohtone, expuse in discutiile televizate desfasurate aproape cotidian. Fara a formula un paradox gratuit, ceea ce este absent din aceste talk show-uri este chiar politica insasi, definibila ca reflectie comuna a cetatenilor in marginea articularii binelui public. Precaritatea reperelor intelectuale, ca si degradarea retorica sunt agentii responsabili pentru compromiterea, lenta, a mecanismului democratic si a institutiilor indispensabile pentru functionarea lui. Extinderea patologica a atributiilor guvernamentale, incapacitatea de a cobori administratia catre nivelul ultim al celor guvernati sunt semnele vizibile ale unei raportari eronate la guvernare si la functiunile ei esentiale.
Pe acest fundal, demersul intelectual al lui Aurelian Craiutu este situat, decisiv si polemic, in contra curentului. Pledoaria sa in favoarea moderatiei si a guvernamantului limitat nu poate fi decat cu dificultate integrabila unui context national, context pentru care invocarea ideilor politice si a textelor esentiale ale filosofiei politice pare mai degraba un accident exotic. Erudit fara a fi pedant, moralist fara a fi moralizator, Aurelian Craiutu ofera imaginea stenica a echilibrului intelectual: argumentul sau este antidotul de administrat impotriva ratacirilor trecute si viitoare. Hranita din lectura/relectura textelor clasice, cartea de fata este profund pedagogica, instruindu-l pe cititor in arta de a lega impreuna autoritatea si libertatea, in coordonatele unui sistem de guvernare ce isi refuza vocatia despotica*.
Moderatie si moderati
Excentricitatea lui Aurelian Craiutu in spatiul romanesc este, in egala masura, geografica si intelectuala. Afiliat institutional mediului din Statele Unite, Aurelian Craiutu este reprezentativ pentru o directie de gandire marginala la nivelul ariei de reflectie europene si americane. Ca structura si tipologie umana, Aurelian Craiutu apartine unei traditii supuse asaltului, odata cu avansul radicalismelor de stanga si de dreapta: iubitor al libertatii, el este un liberal clasic, afin ca sensibilitate cu ethosul whig al celor ce anima Revolutia glorioasa de la 1688 si incadrabil in familia de moderatie constitutionala a federalistilor americani. Contributia sa fundamentala in recitirea/recuperarea doctrinarilor francezi din epoca Restauratiei, opera de editor al lui Franμois Guizot, mai mult decat expresia unei optiuni profesionale, traduc incercarea de a readuce in viata cetatii de azi echilibrul liberal clasic. Prudenta, rezerva fata de inflamarea oratorica, viziunea unui guvernamant limitat sunt temele pe care vocile invocate le pot impune in discursul public actual.
Dincolo de mizele de filosofie politica, volumul lui Aurelian Craiutu poate fi privit ca anatomia unei maniere de a imagina relatia dintre cetate si locuitorii ei. Departe de a fi un concept irelevant, moderatia devine caramida pe care se intemeiaza o arhitectura politica si intelectuala. Intoarcerea spre clasici este calea cea mai scurta catre identificarea ratiunilor vitalitatii libertatii. Situarea echilibrata intre refuzul innoirii si imbratisarea oarba a schimbarii sunt coordonatele ce individualizeaza conduita moderata in politica.
Moderatia, in aceasta lectura politica si morala, poate fi practicata de liberali si de conservatori deopotriva, cu conditia ca un ideal al echilibrului sa nu fie ignorat niciodata. Dupa cum moderatia impune, in cele din urma, un tipar al umanitatii: neincrezator in posibilitatea edificarii unei cetati perfecte, Aurelian Craiutu reabiliteaza firescul caii de mijloc, argumentand, doar aparent paradoxal, in favoarea mediocritatii. A unei “mediocritati” intrevazute ca refuz al extremelor, ca toleranta si incredere in resursele omenescului. Gustul grandorii, al marilor constructii politice ce strivesc prin proportiile colosale este abandonat in beneficiul preferintei pentru adaptarea la scara umana a proiectelor.
Filosofia politica nu se poate abstrage din tesatura unui context contemporan: referirea la secolul XX este catalizatorul reflectiei lui Aurelian Craiutu. In definitiv, miza recuperarii moderatiei ca spirit si ca sistem de valori este de a preveni comunitatea asupra riscului fascinatiei. Fascinatia spectacolului puterii ilimitate, dincolo de decorurile schimbatoare, este la originea tragicelor erori moderne. Solutiile simple date unor chestiuni complexe, pentru a recurge la o interpretare burkeana, pot fi impuse doar cu conditia ca liderii momentului sa fie investiti cu atributii exceptionale. In aceste circumstante, domnia legii devine un obstacol in calea atingerii unei iluzorii fericiri comune. Rolul moderatilor, sugereaza Aurelian Craiutu, este de a opri acest elan suicidar, invitand la prudenta in mijlocul furtunii. Acceptarea imperfectiunilor se aliaza cu o vocatie a echilibrului. Maximalismului si logicii excluderii ii este preferata energia necesara atingerii unui compromis rezonabil: “De aceea, moderatii refuza logica maximalista sau exclusivista a lui sau-sau (progres sau declin, egalitate sau libertate, dreptate sau nedreptate, pragmatism sau aderenta stricta la principii), preferand-o pe cea mai modesta si mai terestra a lui mai mult sau mai putin, care, spre deosebire de prima, lasa loc pentru compromisuri si ajustari graduale rezonabile. Ei se opun oricarei incercari de a reduce politica la un joc cu suma nula, in care castigul si afirmarea unora reprezinta automat umilirea si infrangerea definitiva a altora”.
O traditie a libertatii
Genealogia moderatiei, realizata de Aurelian Craiutu, reprezinta omagiul adus unei traditii ilustre. Punctele din excursul sau sunt marginale in peisajul intelectual autohton: de la Montesquieu si Burke pana la Federalist Papers si Guizot, vulgata politica romaneasca ignora un vast potential de energie si o sursa de reinnoire interioara. In canonul moderatiei, conturat de Aurelian Craiutu, invocarea domniei legii si a echilibrului dintre puteri este cat se poate de naturala. Separarea, specific totalitara, intre reflectia politica si cea in marginea legilor/Constitutiei nu poate fi operanta in spatiul libertatii, acolo unde binele public este imaginat de legiuitor si de cetatean, in egala masura. Nimic ezoteric, nimic ininteligibil in incercarea comuna de a contura echilibrul flexibil intre autoritate si libertate.
Revenirea catre textele clasice isi releva, a cata oara?, utilitatea. Analiza modernitatii politice si a patologiilor ei poate avea ca punct de pornire distinctia lui Montesquieu dintre guvernamintele moderate si cele despotice, dupa cum poate recupera pasajele, invocate de Aurelian Craiutu, in care spiritul legilor este raportat la relatia, delicata, dintre puterea executiva, adunari reprezentative si delegarea de autoritate. Ingeniozitatea lui Publius de a organiza federalismul american sub semnul diviziunii si al echilibrului intre puteri contrasteaza, dramatic, cu birocratizarea procesului de reflectie constitutionala, birocratizare decelabila in spatiul constructiei europene, ca si in cel al ingineriei institutionale romanesti. Moderatia devine parte a unui angrenaj juridic, intemeiat pe acceptarea imperfectiunii umane si pe intentia de limitare a puterii prin putere.
Din acest unghi al intoarcerii catre origini, cartea lui Aurelian Craiutu are potentialul de a fi pedagogica, in sensul duratei lungi. Intelepciunea anticilor poate regenera traditia autohtona a libertatii: demersul exemplar al lui Aurelian Craiutu poate fi la originea unei interpretari lucide a manierei in care elitele romanesti au imaginat relatia dintre putere, guvernamant si libertate.
De la dezbaterile Adunarii Constituante din 1866 si textele junimiste pana la actiunea politica a lui Iuliu Maniu sau Mihail Farcasanu exista o serie de puncte in jurul carora se organizeaza un discurs politic coerent, centrat pe virtutile moderatiei si constitutionalismului. In acest itinerar de articulare civica si de emancipare intelectuala, itinerar mizand pe libertate in contra tiraniei, volumul lui Aurelian Craiutu devine un reper esential.
* Aurelian Craiutu, Elogiul moderatiei, Editura Polirom, Iasi, 2006, 218 pagini.
