De același autor
Reintregirea salariilor bugetarilor ar trebui sa fie o veste buna. In primul rand pentru cei care au pierdut un sfert din venituri in urma cu doi ani, dar si pentru mediul privat. Bani mai multi inseamna consum mai mare, iar consumul mai mare impinge inainte economia. Dar in povestea aceasta a majorarii sunt atat de multe inadvertente incat pare mai degraba motiv de ingrijorare decat de bucurie.
De la prima vedere contrariaza razgandirea lui Traian Basescu. La sfarsitul lui ianuarie ii ioniza iritat pe reprezentantii coalitiei care incepusera sa vorbeasca despre majorari salariale in 2012. Spunea pe atunci presedintele ca nu a identificat niciun loc in buget de unde sa se poata taia pentru a se pune mai mult la lefuri. Iata ca dupa nici trei luni, Traian Basescu nu numai ca accepta, dar cere chiar domnia sa revenirea salariilor la nivelul pe care il aveau cand actuala coalitie a luat puterea.
Sa intelegm ca a identificat sursele pentru aceasta majorare? Si, cel putin la fel de important, este ea sustenabila pe termen lung? Pentru ca o majorare electorala in iunie, urmata de o noua taiere la inceputul lui 2013, dupa alegeri, ar fi doar o sinistra farsa. Poate ca nu va fi asa, dar ma intreb prin ce miracol va gasi Romania resurse pentru majorari sustenabile, cat timp intreaga Europa intra oficial in recesiune.
In urma cu numai cateva zile, in interviul de la TVR, premierul Mihai Razvan Ungureanu s-a aratat mai mult decat rezervat in privinta majorarilor salariale, vorbind apasat doar despre reducerea CAS cu un procent inca incert. Stie presedintele ce nu stie premierul despre datele economice sau a trasat o sarcina pe care premierul trebuie sa o execute, indiferent de mersul economiei ? Dezolante ambele variante.
Apoi, daca exista resurse, oare nu ar fi mai inteleapta revenirea in primul rand la nivelul anterior al TVA? O asemenea masura, care sa se rasfranga asupra intregii populatii, bugetare sau nebugetare, ar fi un stimul foarte important pentru consum si, implicit, pentru relansarea economica.
Dar sa zicem ca exista resurse pentru reintregirea salariilor. Este firesc pentru o guvernare care se pretinde de dreapta sa faca din nou o majorare otova de sus pana jos, independent de orice criteriu de eficienta si competenta? Puterea pretinde ca este vorba despre o masura reparatorie, in oglinda cu aceea aplicata in 2010. Cu alte cuvinte, daca s-a luat la fel de la toata lumea, trebuie sa se dea inapoi la fel la toata lumea. Adica sa corectam o prostie cu o alta prostie.
Luata pe picior, masura de acum doi ani a provocat imense nedreptati. Au pierdut la fel din leafa clienti politici incompetenti si inutili, cu lefuri deja cu mult peste valoarea lor, si medici deja subapreciati, care s-au trezit cu venituri sub limita subzistentei, motiv pentru care multi au parasit sistemul sanitar si chiar tara.
Nu vad niciun motiv rational si principial pentru care macar acum, daca sunt intr-adevar resurse de majorare, sa nu facem o ierarhizare in sistem, acordand majorari diferentiate, conditionate de performanta si competenta. De ce sa primeasca la fel si profesorul care pregateste olimpici internationali si cel ai carui elevi pica pe capte la toate examenele? De ce sa punem in nou semnul egalitatii intre medicul asaltat de pacienti pentru rezultatele lui exceptionale si cel care o tine din prostie in prostie?
Pentru ca si voturile lor sunt egale. Logica electroala va fi, ma tem, singura valabila in 2012, cu orice pret. Costurile precedentilor ani de acest fel, in 2008 si 2009, au fost teribile.
.jpeg)
