De același autor
In recentul scandal din PDL am auzit din nou rostita propozitia: "partidul a fost bun cand l-a facut ministru?". Era un repros la adresa unuia dintre fostii ministri care a demisionat din partid, o reluare a unui referen deja bine consolidat in politica romaneasca, unde fiecare este facut ceva de altcineva.
Partidul sau presedintele sau mai stiu eu ce baron te face ministru sau director sau sef de deconcentrata sau orice altceva iar apoi, in caz de insubordonare, iti bate obrazul sau, in cazuri mai grave, te mazileste pe principiul "eu te-am facut, eu te omor".
Intelegem de aici ca oamenii nu ajung in pozitii de conducere pentru ca merita, pentru ca au proiect si viziune, ci pentru ca sunt "facuti", asemeni unor vasali ai suzeranului care primesc binecuvantarea cu sabia pe cap. In aceasta mentalitate trebuie cautata mare parte din mizeria politicii romanesti si din baltirea societatii.
In mod normal, relatia dintre un partid si un ministru nu este una de vasalitate. Sigur ca ministrul trebuie sa se incadreze in politica generala a Guvernului, sa respecte o solidaritate fireasca, stipulata chiar de lege, dar motivul pentru care ajunge el acolo nu ar trebui sa fie obedienta sau o recompensare a obedientei.
In mod normal, ocuparea unui portofoliu ministerial este conditionata de competenta si viziunea ministrului. Partidul nu pune acolo oameni ca sa-i capatuiasca, ca sa-i recompenseze sau ca sa asigure prin ei un bun flux de bani prin pusculita de partid. Partidul ar trebui sa puna in fruntea fiecarui minister cele mai serioase competente pe care le are si care sa faca cea mai eficienta si inteligenta politica.
Cat despre ministru, functia ar trebui sa fie o onoare si o imensa povocare. Un fel de intrare intr-o puscarie a serviciului public in care alte prioritati decat performanta maxima nu mai exista, iar finalul mandatului sa aduca un fel de eliberare, o usurare de sub imensa povara.
In cate cazuri se intampla asa? Cati dintre ministrii din toate guvernele ultimilor 23 de ani s-au dovedit adevarate capacitati in domeniile lor? Cati au reusit sa reformze domeniile gestionate? Cati au lasat macar o borna trecerii lor prin minister, altundeva decat la DNA? Cati dintre ei au macar vreo minima legatura cu domeniul condus?
Ginecologi la agricultura si avocati la transporturi, contabili la medicina si istorici la Externe, am vazut si vedem toate ciudateniile posibile, cu efectele de rigoare.
Competentele nu numai ca sunt arareori promovate, dar sunt inhibate pentru ca incurca. Un ministru caruia nu pot sa-i spui "eu te-am facut" e un ministru periculos, de la care te poti trezi cu accese de profesionalism si independenta fata de feudal care sa strice echilibrul unei guvernari armonioase in interes privat.
De aceea, suntem guvernati preponderent de politruci incompetenti, mainile lungi ale baronilor care-i patroneaza si care pretind in primul rand supunere totala. Si atunci de unde sa astepti performanta, de unde viziunea, de unde curaj?
Articol publicat si pe site-ul ziare.com.
