Despre responsabilitate şi răspundere. Scrisoare deschisă pentru clasa politică românească

Sunt unul dintre cei care s-au dus în linişte la vot duminica aceasta. Nu am urmărit campania electorală, nu am stat cu televizorul deschis pe posturile de ştiri, de o culoare sau alta. Nu o mai fac demult. Întâmplator am mai citit câte o declaraţie a principalilor actori politici pe site-urile de ştiri.  Am citit documentul prin care se cerea suspendarea preşedintelui. Şi am aşteptat să văd cum se termină acest recent şi trist episod din deja proverbiala democraţie originală românească.  Azi exaltarea ambelor tabere mă obligă să mă adresez, pentru prima oară în viaţă, clasei politice româneşti.

Domnilor, nu am încredere în voi. Mi-aş fi dorit poate un referendum care să vă poată demite pe toţi, putere, pseudo-putere, opoziţie, şi să permită acestei ţări să o ia de la zero, cu foarte multă prudenţă şi cu ceva mai mult discernământ. Şi iată mai jos motivele mele:

1.       Este un gest de imensă iresponsabilitate politică să îndemni cetăţenii să nu iasă la vot. Regula fundamentală a oricărei democraţii sănătoase, funcţionale, este că fiecare cetăţean care are o opţiune trebuie să şi-o exprime prin vot. Or, a instiga la neexprimarea unei alegeri clar conturate reprezintă o eludare a regulilor jocului care goleşte de sens expresia „întoarcerea la popor” de care preşedintele Traian Băsescu se declara cândva atât de ataşat. Ca să parafrazez cealaltă jumătate a spectrului politic, „nu pot ei fura, cât putem noi vota”. Dacă onorabilul preşedinte era atât de sigur de justeţea cauzei sale, trebuia să îşi îndemne adepţii să iasă la vot, pentru că numai aşa ar avea legitimitate democratică. Domnule Băsescu, domnilor corifei ai PDL, dacă eraţi de părere că acest referendum nu reprezintă decât o mascaradă politică penibilă şi fără şanse, trebuia să vă trimiteţi electoratul la vot şi să expuneţi astfel lipsa de substanţă a afirmaţiilor USL. Personal, nu cred în posibilitatea unei fraudări masive şi cu miză a unui proces electoral la nivel naţional. De fraudă se poate discuta atunci când distanţa între competitori este foarte mică, când şi un singur vot contează. Dar să te fereşti de fraudă prin neprezentare, anulând opţiunea a 7 milioane de români, mi se pare o aroganţă nedemnă de un sistem democratic funcţional.

2.       Totodată, mă tem că alegerea a milioane de români de a nu ieşi la vot, din proprie iniţiativă sau la îndemnul preşedintelui şi a liderilor PDL, reprezintă în mod egal un gest cert de imaturitate democratică a societăţii româneşti. Trebuie să înţelegem ca votul este, pentru cetăţeanul obişnuit, singura metodă de a-şi face auzită vocea şi de a-şi determina soarta, politiceşte vorbind. Când nu votăm, ne afundăm voluntar în turmă şi nici măcar nu mai avem motive de a ne vocifera nemulţumirile şi frustrările faţă de felul în care este condusă ţara. Cel care a ales să tacă suportă decizia celorlalţi. Dar dacă ai o părere şi nu ţi-o exprimi, de teamă că aceasta nu este opinia majorităţii, de teamă că este o alegere perdantă, acesta nu este decât un alt gest de iresponsabilitate. Şi incapacitatea de a ne asuma răspunderea pentru alegerile noastre este suferinţa cronică a societăţii româneşti, cel puţin în ultimii 23 de ani.

3.       Tot un gest iresponsabil este să îţi construieşti campania electorală privind demiterea ori reconfirmarea unui preşedinte suspendat pe elemente care nu au nicio legătură cu temeiurile constituţionale de demitere a şefului statului. Acest lucru este valabil şi pentru afişele USL care îndemnau să votezi „DA” pentru că Băsescu a tăiat pensiile şi salariile, şi pentru afişele PDL care clamau „Nu avem toată puterea până nu luăm justiţia”. Personal, m-am săturat de decade de campanie electorală negativă. În ambele cazuri, argumentele invocate sunt deplasate. Potrivit Constituţiei României, atât de des invocate de combatanţi, preşedintele nu poate fi suspendat şi, pe cale de consecinţă, demis, decât pentru încălcări grave ale legii fundamentale. De unde, deci, legătura cu tăierile de pensii şi salarii, cu plecarea medicilor şi cu alte bazaconii afişate în campanie.... Haideţi să discutăm despre discriminare, despre denigrarea Parlamentului, instituţie fundamentală în ordinea noastră de drept, despre transformarea Guvernului într-o paiaţă a Preşedintelui. De asemenea, de ce această vehemenţă în a invoca ambiţii de subjugare a justiţiei, o instituţie, tot fundamentală, care şi aşa este prea pătată şi puţin credibilă în ochii populaţiei. Din păcate, nu cred că vreuna dintre tabere merită o prezumţie de nevinovăţie faţă de felul în care şi-a fundamentat campania. Ambele au mizat pe naivitatea şi lipsa de cultură civică a alegătorului român.

4.       Este aproape incredibil că unui politician i-ar putea veni ideea să condiţioneze exercitarea dreptului de vot pentru românii din diaspora de plata unor taxe şi impozite faţă de patria-mamă. Nu am domiciliul în străinătate. Dar pentru această unică declaraţie, dovadă de iresponsabilitate şi de incultură politică crasă, l-aş invita pe domnul Antonescu să îşi dea demisia şi să se retraga din viaţa publică. Pentru informarea Domniei sale, cetăţenia este unicul temei al exercitării dreptului de vot. Iar votul este universal. Este poate singurul motiv pentru care îi dau dreptate domnului Pleşu pentru reticenţa de a schimba un berbec pe două gâşte. Dar tot m-am dus să votez, pentru că referendumul reprezintă sancţionarea unei atitudini, nu o rocadă politică.

5.       Este o dovadă de iresponsabilitate să erodezi imaginea, şi aşa şifonată, a României strigându-ţi durerile în faţa statelor civilizate aşa cum se duceau cândva fanarioţii la Înalta Poarta. Este un reproş pe care îl adresez întregii clase politice, fără deosebire. Procedura de demitere a unui şef de stat este o chestiune pur internă şi nu s-ar fi transformat într-un asemenea circ diplomatic dacă partizanii PDL nu ar fi cosmetizat adevărul procedural pentru a lăsa  impresia că la Bucureşti are loc un soi de puci. Deşi lucrurile s-au derulat rapid la nivel parlamentar, toate normele constituţionale au fost respectate. Pe de altă parte, onorabilii oficiali USL trebuiau, vorba lui Caragiale, să aibă puţintică răbdare şi să nu reacţioneze ca nişte domnişoare ofensate în faţa îngrijorărilor formulate de Germania sau Statele Unite. O explicaţie calmă şi elegantă ar fi făcut minuni. Acum am devenit, pe drept cuvânt, oaia neagră a Europei. Pentru că se vede clar lipsa de maturitate a democraţiei româneşti şi lipsa de responsabilitate a politicienilor români. Şi nimeni, Uniunea Europeană, FMI, Germania, nu mai poate crede în angajamentele „asumate” de aceşti politicieni în numele României.

Am vorbit până acum de responsabilitate şi iresponsabilitate. În final, vă întreb, domnilor politicieni de toate culorile, care dintre dumneavoastră este gata să îşi asume răspunderea?