Romania intre schimbarile climatice si dezvoltarea durabila

Ion Constantinescu 26.10.2006

De același autor

 Intr-o singura luna din an, numai cateva zile din ea, Bucurestiul este scutit de "aromele" sale sufocante, invinse fiind de parfumul inconfundabil al teiului, iar luna iunie este si luna careia ecologia i-a atribuit o importanta aparte in calendarul ei , prin patru zile de sarbatoare: Ziua Mondiala a Mediului (5 iunie), Ziua Mondiala a Oceanelor (8 iunie), Ziua Mondiala a Desertificarii (17 iunie) si Ziua Soarelui (21 iunie).

Pentru prima dintre aceste sarbatori ecologice, s-a facut ceva valva, la sarbatorire luand parte pana si varfuri ale guvernului (in fapt, un fel de reluare decalata, de pe vremurile "voluntariatului", a lunii curateniei, pe-atunci martie). Trist, destul de trist daca prin ecologie doar asta se intelege in Romania si doar atat ofera autoritatile in numele ei, unei populatii inca neobisnuita cu pretuirea pe care o merita aceasta stiinta ce studiaza distributia si habitatul organismelor vii, precum si interactiunile dintre acestea si mediu. Si nu o spun fara o minima acoperire, care va aparea in cele de mai jos.

 Este de laudat initiativa revistei  22 de a gazdui cu insistenta, in ultimul an, materiale privind ecologia. Marturisesc de la inceput ca, odata cu intrarea in perioada in care credeam ca va fi liber la orice buna si utila initiativa, m-a cuprins entuziasmul cand a aparut o miscare ecologista si pana m-am dezmeticit am votat-o, crezand cu tarie ca se va stopa cioplirea muntilor si transformarea lor in soda. Era cazul muntelui din apropierea casei parintesti, impuscat zilnic si rascolit de mineri de suprafata, randuiti in trei schimburi, pentru a trimite la Govora calcarul din imediata vecinatate a Manastirii Arnota, unde Matei Basarab numai liniste n-are, de peste jumatate de veac incoace, iar lacasul sfant se sprijina acum pe cauciuc... Sa nu va inchipuiti ca rana oribila facuta muntelui sau faptul ca s-a schimbat clima in zona, ceea ce a determinat disparitia aproape integrala a ciresului si mesteacanului (altadata nu era aici deal ori ograda fara ciresi cu fructe salbatice sau pietroase si nici padure fara mesteceni), o fi impresionat pe cineva, de s-a ajuns acum doar la munca intr-un schimb, ci mai degraba intrarea in recul productiv a fabricii ce beneficiaza de piatra sfintita a unei parti din Muntii Capatanii. Nu e vizita in satul copilariei mele fara o strangere de inima la vederea monstrului montan ce a mutilat un defileu, provocand curenti si furtuni pe care nu le cunosteam candva.

 Din pacate, odata cu dezmeticirea mea in ceea ce priveste cum, cine si ce trebuie votat, a disparut aproape orice urma de ecologism politic, acesta disipandu-se discret in alte forte politice. Cred ca ecologismul politic din Romania si-a dat duhul acum doi ani, odata cu alegerile locale. Imi amintesc ca, in Bucuresti, cel mai coerent program electoral a fost al candidatului unui (ultim?) partid ecologist, care a prezentat propuneri fezabile, legate de cele trei elemente de baza ale existentei umane: apa, aerul si focul (ma rog, caldura). Procentul obtinut? Pierdut pe undeva la "altele". Nu, ecologia nu intra in preocuparile romanilor. Unii ar putea spune ca inca e prea devreme, inca nu ne-am  dezvoltat, nu am ajuns la nivelul tarilor care-si permit o "descrestere durabila", inca vom folosi resurse energetice fosile pentru a atinge un standard de viata occidental si apoi vom vedea. Specialistii in probleme ecologice afirma ca daca toata populatia globului ar trai la nivelul de bunastare atins azi in tarile civilizate, abia ar fi de ajuns trei planete similare Pamantului. Atunci, incotro si cand?

 Materialele publicate de revista  22 la rubrica Ecologie se pot imparti, din punct de vedere al temelor abordate, in: a) cele referitoare la schimbarile climatice (autor Mircea Dutu) si b) cele referitoare la dezvoltarea durabila, in fapt, comunicarile stiintifice ale simpozionului-dezbatere organizat, la initiativa Universitatii Ecologice din Bucuresti, de Ziua Mondiala a Mediului: Dezvoltarea durabila in secolul XXI. Este posibila o dezvoltare durabila in Romania?. Absolut toate, redactate in limbaj pur academic, aduc multe informatii extrem de necesare oricarui locuitor al Romaniei si introduc o multime de concepte noi, cu care e bine sa incepem a ne obisnui.

 Despre ce este  incalzirea globala, cat de grava este ea - un specialist (Sir David King) sustine ca aceasta este de fapt principala amenintare pentru inceputul acestui secol, si nicidecum terorismul - avem sansa sa aflam din articolele care fac parte din prima categorie enuntata mai sus, acestea tratand subiectul, in principal, la scara globala, uneori repetandu-se (nu e rau deloc sa ne intre bine-n cap!), dar se incearca, oarecum timid, si abordarea acestuia in specificul romanesc ("verzii" la romani, legislatia si nevoia educatiei ecologice). Dar cand afli ca de la importantul eveniment (1997), care a elaborat Protocolul de la Kyoto, ce limiteaza procentual, diferentiat pe natiuni, emisiile gazelor cu efect de sera (GES) pana in 2012, nu s-a scurs nici jumatate din intervalul luat in seama, iar semnatarii se si impart in doua tabere (una in frunte cu Europa, ce continua respectarea Protocolului, si alta avand ca lider SUA, care se desparte de Protocol prin Acordul de la Vientiane, din 2005) cautand solutii in directii total diferite, unele chiar indoielnice, daca nu utopice, constati ca vointa politica, puternic influentata de mari interese in domeniul resurselor clasice, distrugatoare de mediu, e departe de a ne incuraja. Concret: "Adevarul in politica schimbarilor climatice este acela ca nici o tara nu este gata sa-si sacrifice economia sa pentru a fi la inaltimea acestei mize" (Tony Blair). Miza este, desigur, incalzirea globala ca efect al emisiilor GES. Daca nu avem sperante asiguratorii de la mai-marii politicii globale, poate ca initiative nationale, regionale ori chiar locale ar putea salva situatia. Chiar in interiorul SUA, un grup de state, poate inspaimantate de dezastrele uraganelor din 2005, cauta sa forteze mana Casei Albe sa-si schimbe pozitia in problema incalzirii globale.

 Dar la noi, in Romania, ne-or fi pus pe ganduri inundatiile fara sir din ultimii doi ani? Nu e oare cazul sa fim mai hotarati si mai rapizi in punerea in practica a masurilor care, in multe cazuri, nu lipsesc din sertarele institutiilor abilitate? Se pare ca legislatia a devenit atat de stufoasa in 16 ani, incat nu se poate aplica (atunci cand se aplica), decat insuficient sau incorect... In domeniul educatiei ecologice, sau  eco-educatiei cum i se spune, abia se "pune problema daca si in ce masura scoala romaneasca de astazi este pregatita sa isi asume, asa cum se cuvine, responsabilitatea educatiei si instructiei ecologice". Nu ma indoiesc ca este asa, daca iau in seama cum este tratat acest foarte important demers pe alte meleaguri (www.ecologycenter.org). Am cautat pe Internet posibile initiative ecologice venite din partea unor asociatii sau organizatii neguvernamentale si am incercat sa le contrapun celor anuntate de institutii publice, cum ar fi Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor (oare nu era mai bine ca acesta sa fi inclus si padurile, care trebuie mai mult protejate decat exploatate, operatie cu care se ocupa de fapt Ministerul Agriculturii?) si diferite agentii nationale. Am gasit cateva, dar putin consistente, numai ca si acestea nu au un caracter permanent, ci se desfasoara sporadic, la zile festive sau in cinstea acestora... Si ce-i mai ingrijorator, initiativele se cam sting la nivelul lui 2003, 2004. Se pare ca si lipsa fondurilor este o cauza a eficientei unor astfel de initiative si m-a mirat ca multe din cele gasite aveau finantare straina.

 Permiteti-mi sa insir aici cateva dintre initiativele gasite:  1) Eco-educatie: Asociatia Intermediunet Romania - INRO din Iasi (www.intermediu.ro) creeaza o retea de Science Shop-uri, proiect finantat de Ministerul Afacerilor Externe olandez...; aflu ca un membru al retelei a fost (este inca?!), Politehnica bucuresteana, care prin studentii anilor terminali a efectuat 22 de cursuri pe teme ecologice, la 3 scoli primare si 2 licee. Cum vi se pare? Ma tem ca activitatile proiectului anuntat s-au cam incheiat cu doi ani in urma, din cate rezulta, explorand site-ul mentionat; 2) Turism ecologic: Enduromania (www.enduromania.ro), sport si ecologie, un mod de turism putin cunoscut la noi, initiat de un roman traitor in... America de Sud: sute de motociclisti din intreaga Europa colinda dealurile si muntii Banatului, ca sa identifice trasee noi, dar si sa localizeze zonele cu gunoaie; 3) Protectia padurilor: un ong recent infiintat, Federatia pentru Apararea Padurilor - FAP, are un program prin care va face presiuni asupra autoritatilor statului pentru modificarea unor legi, dar si la foruri internationale, pentru protejarea padurilor din Romania, indiferent de forma de proprietate; 4) Impotriva defrisarilor abuzive: "un grup de iubitori ai padurii, care s-a autodenumit «ursuletii suparati», a incercat sa organizeze mai multe actiuni impotriva defrisarilor abuzive. ARIN le ofera sprijin". Am citat de pe site-ul www.arin.ro, al Asociatiei Romane a Iubitorilor Naturii din Braila. Chiar daca pare inocenta, demonstrativa doar, initiativa, care iata se repeta, accentueaza faptul ca problema protectiei padurilor este una foarte grava. Mai amintesc inca doua site-uri: www.arhimedes.ro/ecologymm, al Societatii Ecologiste din Maramures, si www.cceg.ro, al Centrului de Consultanta Ecologica Galati, in care activitatile propuse si realizarile nu mi s-au parut mult diferite de cele prezentate mai sus. Am lasat la urma initiativele ong-ului ECO-EUROPA (www.ecoeuropa.go.ro), pentru ca mi s-au parut mai consistente, cel putin prin comunicarea unor date focalizate pe zone concrete, in speta zona Bucurestiului. Gasim, astfel, pe site un Raport ecologic purtand titlul Proiect de redresare ecologica a Bucurestiului 2005. Constatari si propuneri sugestive, incepand cu motto-ul deloc hazardat: "Bucurestiul pentru noi este Copsa Mica 2 (doi)". Va invit sa cititi acel proiect, care mi-a provocat fiori, si cred ca nu doar mie, care locuiesc intr-una din zonele declarate a fi cele mai poluate din Capitala, iar slujba mi-o desfasor in chiar cel mai poluat loc al Bucurestiului...

 As dori sa ne reamintim ce declara acum doi ani directorul general adjunct al Directiei Generale de Protectie a Mediului si Educatie Eco-Civica din cadrul municipalitatii: " Nivelul poluarii in Bucuresti este considerabil mai ridicat in prezent decat acum zece ani, mai ales la monoxidul de carbon. Problemele pe care le avem nu le putem rezolva decat prin investitii. Calitatea aerului, mai ales in zona centrala, se poate imbunatati prin reabilitarea si modernizarea infrastructurii rutiere, mai ales prin realizarea pasajului Basarab, constructia de parcari subterane si prin reabilitarea centurii Capitalei". Nu sunt doi ani, ci mai multi de cand auzim de acel pasaj, a carui constructie n-a primit acum votul consilierilor... Pare o problema de nerezolvat, din pricina orgoliilor politice. S-a produs totusi o schimbare: directorul general a ajuns ministru si de data asta va da declaratii in numele tarii... Situatia este mult mai grava si nu va inceta sa se degradeze. Reiau din propunerile ECO-EUROPA, referitoare la reabilitarea problemei traficului bucurestean: nu de descongestionare trebuie sa se vorbeasca, ci de diminuare a traficului; numai transport in comun in zonele centrale; restrictii totale pentru circulatia auto in zonele cu monumente istorice; incurajarea circulatiei cu bicicleta etc.

Vor fi oare posibile? Se fac o multime de sondaje ale caror rezultate sunt inutile pentru cei mai multi dintre noi. Nu stiu ca vreun institut de sondaje (or fi toate specializate in sondaje politice?) sa fi avut initiativa de a afla de ce in Bucuresti nu mai exista "ore de varf" ale circulatiei, ci "varf cat e ziua de lunga"? Cine sunt obisnuitii automobilisti ai strazilor Capitalei, in timpul zilei la diferite ore, sunt ei agenti de vanzari (se stie ca ateliere raspandite in tot orasul se alimenteaza cu materie prima de la fabrici aflate la periferie), cate sunt masini in tranzit si cate aprovizioneaza magazine doar in timpul zilei, sunt jeep-uri care plimba VIP-uri de la un studio la altul, sunt...? N-ar fi util sa se stie si asta si sa se porneasca de aici o initiativa eficienta pentru diminuare, si nu descongestionare?

 Sa alaturam si cateva din initiativele unor institutii publice, ele fiind probabil numeroase, dar, din pacate, rezultatele nu se vad:  5) Surse regenerabile: Agentia Romana pentru Conservarea Energiei - ARCE (www.arceonline.ro), lanseaza un proiect prin care se acorda stimulente pentru cei ce folosesc surse regenerabile in scopul obtinerii energiei termice; 6) Monitorizarea factorilor de mediu: la initiativa Companiei Nationale a Huilei Petrosani, in colaborare cu Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, s-a creat un Laborator de Monitorizare a Factorilor de Mediu, dotat cu aparatura de ultima generatie si promite garantarea calitatii mediului in zona Petrosani; 7) Luna Padurii 15 martie-15 aprilie: Agentia Nationala pentru Protectia Mediului da un comunicat prin care anunta actiuni in jurul Bucurestiului "cu elevii si cadrele didactice". Fara comentarii; 8) Taxe pentru agentii economici care polueaza atmosfera: Administratia Fondului pentru Mediu publica ordine, la inceputul lunii iunie, si pune la dispozitie un program de intocmire a declaratiilor de mediu. (Firma la care lucrez a platit 6 lei noi pentru poluarea adaugata timp de patru ani orasului Bucuresti, cu un autoturism.)

 Romania este intr-o situatie dificila, cu atat mai mult acum in pragul iminentei aderari la  UE, deoarece, pe de o parte, e in goana dupa atingerea standardelor de viata civilizata, dar silita, pe de alta parte, prin semnarea unor conventii internationale, sa tranziteze spre o economie a energiei regenerabile. Si, din pacate, nu sunt semne ca Romania e in stare sa controleze o asemenea situatie, un exemplu la indemana tuturor fiind suficient pentru demonstratie: continuarea fara preget a exploatarii padurilor pentru masa lemnoasa, cand e de toti stiut ca padurea e absorbant major de dioxid de carbon (GES), principal vinovat al schimbarilor climatice, ca sa nu mai amintim de aportul dezastruos al defrisarilor la producerea inundatiilor.

Altfel spus, Romania este intr-un fel obligata a stabili un echilibru intre controlul agentilor poluanti ce duc la schimbari climatice si abordarea dezvoltarii durabile. Despre aceasta din urma aflam multe din a doua categorie de materiale publicate de revista 22, categorie amintita la inceputul acestui text. Cele sapte comunicari ale simpozionului din 5 iunie a.c., aparute in Suplimentul 22 Plus, nr. 195 din 13 iunie a.c., au ca autori profesori ai Universitatii Ecologice din Bucuresti. Subtitlul simpozionului ar putea induce scepticism in privinta realizarii unei dezvoltari durabile in Romania, tocmai pentru ca este exprimat printr-o intrebare. Cautand sa inteleg cat mai mult din materialele dezbaterii, recunosc ca mi s-a confirmat banuiala referitoare la subtitlu. Intai de toate cred ca multitudinea de concepte intalnite in dezbatere, aparute din 1972 pana in prezent, nu a facut decat sa diminueze esenta problemei, asa cum a fost ea definita in Raportul Brundtland (1987): "Umanitatea are capacitatea de a realiza o dezvoltare durabila - de a garanta satisfacerea necesitatilor actuale fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati". Dar cum e posibil oare un asemenea lucru, cand exista atatea fenomene antagonice implicate: nevoile in crestere ale populatiei vs resursele limitate ale planetei; nevoia de dezvoltare economica a tarilor aflate in curs de dezvoltare vs. contestarea acestei nevoi la tarile dezvoltate; angajamentul fata de protectia mediului vs. dezvoltarea economica distrugatoare de resurse etc.

Iata cateva din conceptele de care aminteam, care incearca sa faca posibil totusi compromisul: societate a descresterii, posibila prin iesirea din capitalism(?!), descrestere sustinuta, posibila doar prin recomandarea descresterii economice pentru superconsumatori si superproducatori; adaptabilitatea durabila, pentru protejarea atotputerniciei de moment a economiei neoliberale (pentru ca aici e de-a dreptul complicat, dar si interesant, si poate pentru ca asta va fi tendinta, am sa citez explicatia referitoare la adaptabilitatea durabila din comunicarea profesorului Mircea Dutu: "necesitatea formarii si promovarii unei etici pragmatice, facil aplicabile, nascuta din convergenta operationala dintre antropocentrismul luminat de mediu si un ecocentrism nemizantropic poate genera o adaptabilitate viabila, ca o alternativa a dezvoltarii durabile si o solutie de compromis". Ati inteles? Asta chiar m-a dat gata si ma face sa cred ca, vorba concluziilor la simpozion: "dezvoltarea durabila mai rezista ca notiune teoretica". Este posibila dezvoltarea durabila si in Romania zilelor noastre? Tocmai acum, cand ne-am luat si noi oleaca avant prin cresterea economica inceputa in anul 2000, prin dinamizarea catorva sectoare ale industriei si comertului, se pune problema dezvoltarii durabile? Pai da, se pune, pentru ca aceasta crestere s-a facut, din pacate, aproape exclusiv prin asigurarea energiei (90% din ea!) obtinuta prin consumul resurselor conventionale de combustibili fosili, intrand astfel in conflict sever cu protejarea mediului. Se intrevede si un lucru pozitiv: reducerea emisiilor totale de gaze cu efect de sera (GES) raportat la 1989 cu 50%, care s-a obtinut, in principal, prin intrarea in functiune a primului reactor nuclear, dar volumul emisiilor nu s-a diminuat si in domeniul transporturilor. Asadar, e greu de dat un raspuns afirmativ la intrebarea daca este posibila o dezvoltare durabila in Romania. E inca devreme sa promovam reducerea consumului de energii fosile, tocmai pentru dificultatea identificarii energiilor regenerative. As incheia cu spusele lui N. Hulot, pentru ca par mai realiste, de bun-simt si incurajatoare: "Trebuie sa mergem nu catre o societate de privatiuni, ci spre o societate a moderatiei, de abundenta frugala" (citat din comunicarea profesorului Mircea Dutu).

Doresc sa multumesc revistei 22, care a adus la lumina publica materiale ale specialistilor din domeniul ecologiei, care probabil vor determina pe mai multi sa incerce a avea comportament ecologic. Le sunt recunoscator autorilor din ale caror articole publicate am citat lucruri lamuritoare, precum si celor care au lansat site-urile amintite in acest text.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22