De același autor
Sa fie oare Beninul incapabil sa organizeze un simplu scrutin electoral? Iata o eventualitate dificil de imaginat, data fiind reputatia de care se bucura aceasta tara în Europa, în ceea ce priveste progresele democratice. Condusa de Mathieu Kérékou, dispunand, înca din 1990, de o Constitutie acceptabila si de un regim ce tolereaza pluralismul, aceasta este deseori citata drept exemplu de evolutie democratica.
Si, totusi, recent, statul beninez s-a declarat insolvabil în ceea ce priveste organizarea scrutinului prezidential, prevazut a avea loc în martie 2006. Invocand dificultatile legate de conjunctura economica (socul petrolier, criza bumbacului, datoria externa, valul de refugiati togolezi etc.), guvernul s-a prezentat, pur si simplu, drept incapabil sa respecte calendarul electoral. Astfel, asa cum este adesea cazul pe continentul african, tanara democratie benineza este prinsa în postura de ostatic.
Opozitia a argumentat foarte rapid ca ar fi vorba despre o modalitate deghizata de prelungire pe termen nedefinit a pozitiei actualei puteri. Fara a acorda prea mult credit unor astfel de scenarii tip Machiavelli, chiar si în cel mai bun caz (acela în care, asa cum sustin autoritatile, problema este una de ordin exclusiv financiar), situatia ne indica flagrant incapacitatea statului de a înscrie instrumentul democratic al alegerilor, de o maniera durabila, printre sarcinile sale fundamentale. Procesul electoral releva suveranitatea poporului si, pe cale de consecinta, inclusiv a statului, iar astfel de surprize nu trebuie sa apara nici în cazul confruntarii cu crize neprevazute. Cu atat mai mult cu cat însasi Constitutia benineza prevede numai doua situatii în care amanarea alegerilor prezidentiale este posibila: decesul sau destituirea sefului statului.
In prezent, criza economica nu mai poate constitui un motiv suficient pentru amanarea alegerilor - chiar daca, asa cum poate sunteti tentati sa ganditi, “este o democratie bananiera”. S-a putut constata acest lucru într-un alt stat francofon african, anume în Senegal, unde - tot din ratiuni de “constrangere bugetara” - presedintele Abdoulaye Wade a încercat sa cupleze alegeri prezidentiale cu cele legislative, 2006 cu 2007. Tentativa a generat o reactie ferma a opozitiei si a societatii civile, determinandu-l, în cele din urma, sa renunte.
Liderii africani au “pacatuit” politic mult timp, prin faptul ca au considerat suficienta crearea formala a institutiilor cerute de statele europene, pentru a obtine instaurarea si, mai ales, o recunoastere (la fel de formala) a democratiei. Iata însa ca, dincolo de acest mimetism institutional si de “schimbarea de mentalitati” - asa cum si romanii au învatat deja -, democratia ar mai presupune, la modul foarte prozaic, o minima bunastare socio-economica a populatiei si o gestiune relativ coerenta a finantelor publice. Altfel, aceasta risca sa se transforme din ostatic al economiei în victima a acesteia.
