De același autor
Comentariile internaţionale la situaţia din Siria nu par să mai pună în discuţie dacă va avea loc o intervenţie militară în Siria, ci când se va întâmpla acest lucru. Preluând declaraţii ale oficialilor americani şi britanici, presa arabă e de părere că intervenţia nu va fi posibilă mai devreme de două săptămâni, având în vedere că atât preşedintele Obama, cât şi primul ministru britanic Cameron, au nevoie de acordul Congresului, respectiv, al Parlamentului de la Londra (convocat deja pentru sfârşitul acestei săptămâni), ambele aflate încă în vacanţă, pentru acordul asupra unei intervenţii militare.
Întretimp cancelariile occidentale nu par să renunţe la eforturile diplomatice, în încercarea de a obţine o alternativă la acţiunea militară. (Fiecare eşec însă din zona negocierilor se resimte aproape imediat în nivelul de încordare al forţelor militare aflate în stare de mobilizare în zonă şi care nu aşteaptă decât decizia comandanţilor lor supremi. În acest context, surse din regiune au afirmat că armata siriană ar fi primit deja ordin să părăsească bazele şi să meargă către diferite zone din ţară, după ce responsabili occidentali au precizat că intervenţia va fi scurtă şi va viza distrugerea capacităţii militare a regimului sirian).
Deşi acuzate că grăbesc şi cumva anticipează prin declaraţiile secretarului de stat Karry concluziile echipei de inspectori ONU care încearcă să descifreze culisele atacului chimic de la al-Ghouta, Statele Unite au continuat acţiunile diplomatice în regiune încercând, se pare, să ajungă la o înţelegere cu Iranul. Surse spun că Jeffrey Feltman, trimis al secretarului general ONU la Teheran cu misiunea de a discuta chestiunea siriană, şi fost ambasador american la Damasc, bun cunoscător al zonei, ar fi avut şi o astfel de misiune pe lângă autorităţile iraniene. Tot luni, un alt oaspete important – sultanul Omanului - a ajuns la Teheran în prima vizită oficială a unui şef de stat după alegerea preşedintelui Rohani. Dincolo de componenta bilaterală a vizitei, sultanul Qābūs, a cărui ţară are relaţii bune cu Iranul, ar fi fost şi purtătorul unui mesaj al Washingtonului pentru autorităţile de la Teheran, confirmă anumite surse. Răspunsul Iranului, şi într-un caz şi în celălalt, a venit prin vocea ayatollahului Ali Khamenei care a subliniat din nou că situaţia din Siria trebuie să se rezolve în interiorul forurilor de decizie ale ONU, cu prin acţiuni care să nesocotească organismul internaţional.
Rămânând tot în zona declaraţiilor, Rusia şi China (ca şi Iranul) şi-au reafirmat astăzi sprijinul pentru Damasc şi, mai ales, dezaprobarea pentru o acţiune militară înainte de aflarea rezultatelor anchetei ONU în desfăşurare pe teren. Dacă Iranul acuză direct opoziţia siriană de comiterea abominabilului atac de la al-Ghouta, preşedintele Putin e de părere că nu există nicio dovadă care să incrimineze regimul de la Damasc. Rusia nu va interveni de partea nimănui în acest conflict, a asigurat însă ministrul rus de externe, în vreme ce îndemna întreaga comunitate internaţională la prudenţă. Potenţialul de extindere a conflictului în întreaga regiune este principala ameninţare la care fac referire toate luările de poziţie ale susţinătorilor regimului al-Asad, hulafā' n-nizām, „aliaţii regimului”, cum îi numeşte o parte a presei arabe.
Şi regimul sirian s-a exprimat astăzi din nou asupra posibilităţii intervenţiei militare prin vocea ministrului său de externe, Walīd al-Mu'allim. Dacă unele afirmaţii făcute de oficialul sirian au fost în nota predictibilă - lovirea Siriei face parte de fapt dintr-un plan mai amplu care are ca ţintă finală Iranul sau intervenţia militară este opera Statelor Unite şi a Israelului (oficialul sirian a întrebat retoric dacă şeful statului major al armatei israeliene a luat şi el partea la reuniunea omologilor săi occidentali şi arabi de la Amman) sau orice agresiune la adresa Siriei va fi un sprijin pentru gruparea Ğabhatu n-Nasra – de orientare salafită jihadistă – care va transforma Siria într-un stat islamic, altele, să spunem, ar merita ceva mai multă atenţie. Walīd al-Mu'allim a denunţat cu această ocazie politica unora dintre statele arabe care finanţează intervenţia militară externă, făcând referire clară la statele arabe ai căror şefi de stat major au participat la reuniunea militară strategică de la Ammām (Arabia Saudită, Qatar şi Iordania). Acesta şi-a exprimat cu deosebire nedumerirea faţă de interesul Ammān-ului de a se implica în acest conflict. Probabil că în esenţă nu e vorba despre nicio intervenţie militară, a apreciat oficialul sirian, pare că asistăm mai degrabă la un război psihologic. Rămâne de văzut cât de mult se vor adeveri previziunile ministrului sirian de externe. Par să se înscrie mai mult în categoria declaraţiilor de tip wishful thinking. Mai ales că, întretimp, Liga Arabă, reunită de urgenţă la Cairo la nivel de trimişi permanenţi, a emis un comunicat în care atribuie regimului de la Damasc întreaga responsabilitate pentru atacul chimic asupra populaţiei din al-Ghouta, făcând apel la apărarea populaţiei siriene prin toate mijloacele. Pe teren, surse confirmă că Moscova ar fi început să evacueze cetăţeni ruşi şi din fostele republici sovietice prin aeroportul din Latakia.
Pare să se contureze tot mai mult probabilitatea unei intervenţii militare împotriva regimului al-Asad, chiar dacă aceasta va avea sau nu sprijinul Consiliului de Securitate.
[i] Laura Sitaru este lector dr. la secţia de limba arabă a Universităţii din Bucureşti şi cercetător la Institutul Diplomatic Român.
Comentarii 0