Trei factori care vor fi în 2014 mai importanţi decât ruperea USL

Pentru că este extrem de electoral, anul calendaristic care a început va deschide trei mari cutii. Ele pot fi, bineînţeles, brand-ul Pandora. Sau nu, dar asta necesită inteligenţă din belşug, nemăsurată responsabilitate şi, dat fiind timpul scurt, destul de mult noroc.

Apropo de noroc, România are prea mult pentru a mai avea nevoie şi de politicieni, spunea acum aproape un secol marele lider al conservatorilor, P. P. Carp. Dacă te uiţi în primul rând la evoluţiile care au caracterizat perioada 2012-2013, nu înclini decât să-i dai şi în zi de azi dreptate fondatorului Societăţii „Junimea”, iar speranţa că şansa asta „genetică” nu ne va ocoli nici în 2014 rămâne mare şi la început de an.

E chiar crucial să fi aşa, având în vedere complexitatea următoarelor 12 luni.

Aşteaptă la orizont două runde de alegeri – europarlamentare şi prezidenţiale – la capătul a doi ani în care forţe politice cu resurse imense şi agende paralele cu intersul naţional au fragilizat deja îndeajuns statul de drept.

De reţinut, concomitent, că unul dintre efectele perverse ale campaniilor electorale constă, în România contemporană, tocmai în distorsionarea cumplită a vieţii politico-ecnomice, fără a mai vorbi de manipulările grosiere care contribuie consistent la procesul de alienare a ţesutului social. Un ţesut şi aşa vulnerabil, şi aşa aflat la limita destrămării sale tragice.

În asemenea perioade, arbitrariul tinde să ocupe şi mai mult locul domniei legii; iar legea însăşi nu este evacuată doar din perspectiva aplicării ei, ci, aşa cum s-a văzut foarte recent, când cu amendarea Codului Penal, chiar sub aspectul esenţei sale.

Iată, deci, cadrul general în care ar fi de aşteptat să se înscrie şi evoluţiile anului electoral 2014. Un an care, atenţie!, nu trebuie evaluat separat, ca unul de sine stătător, ci într-o anumită dinamică, altfel spus, ca o secvenţă, cu siguranţă cea mai emblematică, a unui serial în trei episoade. Două dintre ele au rulat deja în 2012 şi 2013.

Totuşi, a vorbi la timpul viitor este întotdeauna şi dificil, şi riscant.

Mă voi feri, de aceea, să intru în amănunte referitor la ceea ce cred ar putea fi în 2014 – numărul mare al variabilelor imposibil de controlat ar putea da impresia unei încercări hazlii a unui biet amator.

În schimb, aş trece în revistă cele trei elemente care pot da peste cap tot ceea ce se cunoaşte, se anticipează sau se speră în momentul de faţă. Şi care, mai presus de toate, vor avea calitatea de elemente principale ale agendei politice din 2014.

Sunt trei, nu mai multe: consolidarea autonomiei justiţiei, unificarea dreptei şi dosarul „Republica Moldova”.

Fiecare în parte are un potenţial major în a produce răsturnări dau deturnări, iar un trend ascendent al tuturor, care să se producă în acelaşi orizont de timp, va conduce, în mod cert, spre o direcţie greu de închipuit în ziua de azi.

Bineînţeles, cele trei mari teme se adaugă unui set deja configurat de subiecte-cheie, precum lămurirea apelor în USL (dispariţie sau armistiţiu?), numele prezidenţiabilului susţinut de PSD, mesajul actualei puteri cu privire la reversibilitatea sau ireversibilitatea relaţiilor externe ale României, stabilitatea instituţională într-un an electoral dificil şi, legat de aceasta din urmă, puterea baronilor locali (declin sau ascensiune?).

Din punctul meu de vedere, cele de mai sus (prezenţe clasice în orice analiză) devin teme oarecum periferice în raport cu dosare precum consolidarea independenţei justiţiei, un eventual succes al unificării dreptei (în acest moment himeric, dar timpul nu e încă definitiv pierdut) şi punerea pe agenda electorală internă a ideii de unire cu Republica Moldova.

Cititi in continuare pe romanialibera.ro.