De același autor
S-a ajuns la un armistiţiu în războiul preţului poliţelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, RCA adică, între cele două tabere, asiguratori şi transportatori. Jocul este acum în mâna arbitrului pieţei financiare non-bancare, Autoritatea pentru Supraveghere Financiară (ASF). Este însă o etapă controlată psihologic de liderii oficiali ai transportatorilor, care ameninţă, duios, dar permanent cu demiterea conducerii ASF. Experţii Autorităţii fac scenarii de calcul al diverselor situaţii în care sunt necesare poliţele RCA. În fundal a apărut o reglementare temporară care ar putea îngheţa, timp de şase luni, preţul poliţelor RCA la nivelul care va rezulta din calculele Autorităţii. Cu excepţia industriei asigurărilor, care a expus un şuvoi de analize şi estimări privind situaţia, restul lumii implicate s-a calmat. Liniştea serilor este uşor înfiorată de ştirile despre accidentele grave petrecute în ultimele zile, prilej pentru asiguratori să lovească din nou în punctul sensibil al preţului plătit pentru asigurarea riscului: despăgubirile care curg şuvoi către companiile care au ghinionul să îi fi asigurat pe şoferii care au produs accidente.
Succesul transportatorilor i-a entuziasmat pe oamenii de afaceri din alte domenii, care au în faţă un exemplu de presiune pentru obţinerea unor beneficii punctuale. Desigur, mulţi au dreptate, birurile, birocraţia şi absurdităţile legislative apasă multe afaceri. Apare însă un risc despre care vorbeşte, lucid, Bogdan Chiriţoiu, şeful Consiliului Concurenței, acea instituţie care veghează la sănătatea pieţelor, asigură competiţia corectă şi, în general, ne păstrează în limitele de joc ale clubului european. Chiriţoiu admite că intervenţia statului în piaţă este o necesitate a momentului, justificată de faptul că falimentul a două companii care controlau mai mult de jumătate din piaţa poliţelor RCA a creat dezechilibre, spaime şi preţuri mari. Dar avertizează că plafonarea preţurilor într-un domeniu poate prezenta un risc strategic, în măsura în care restul afacerilor se vor contamina de la exerciţiul presiunilor asupra diverselor instituţii ale statului. Mai mult, el avertizează că, distrugând concurenţa, statul poate crea carteluri şi, după ce expiră intervalul în care tarifele RCA sunt fixate, există riscul unei explozii a preţurilor. El lasă să se înţeleagă şi faptul că, pentru a-şi acoperi eventualele pierderi rezultate din scăderea preţului RCA la transportatori, există primejdia ca automobilistul amator să plătească diferenţa, adică să cumpere polițe mai scumpe.
Într-adevăr, această criză a exploziei preţului RCA pentru transportatori nu a fost deplin înţeleasă. Nimeni n-a reuşit să priceapă ce-i acela risc şi nu s-au analizat efectele falimentului a doi mari asiguratori. Rădăcina problemei vine din comportamentul celor doi asiguratori, care, pentru a rezista în piaţă, au vândut polițe ieftine, atrăgând astfel permanent mulţi bani. Problema reală a pieţei este majorarea plafonului pentru despăgubirile cerute în urma accidentelor, care este acum de cinci milioane de euro. O altă problemă este aceea că o mare parte din despăgubiri sunt plătite pentru accidente petrecute în alte state europene, iar acolo sumele sunt mari. În faţa acestei realităţi a terenului, în care suntem campioni europeni la numărul de accidente rutiere, asiguratorii au ales soluţia cea mai simplă: au scumpit poliţele. Unii spun că există companii de asigurare care au scumpit RCA masiv, deoarece nici nu-şi prea doresc să aibă clienți, întrucât este o afacere în pierdere.
Pe partea lor, companiile de asigurări stau aşa, ca nişte umbre mânuitoare de bani, iar treaba o fac brokerii, cu care nu te întâlneşti în caz de accident. Scumpirile ultimului an au afectat pe toată lumea, de la tineri până la camionagii. Nu a existat o viziune economică inteligentă a acestor calcule, în care să se vadă gradul de suportabilitate a poliţei, dacă pui sau nu la pământ vreo industrie sau dacă nu cumva discriminezi tinerii, care au fost consideraţi şoferii cei mai riscanţi. O analiză atentă arată că, în esenţă, companiile de asigurare au dreptate: reglementările europene impun despăgubiri mai mari, şoferii din România sunt vitezomani şi indisciplinaţi, iar profiturile din RCA, dacă apar, sunt infime şi nemotivante. Cu toate acestea, asiguratorii au ieşit din încleştarea bătăliei cu transportatorii cei mai şifonaţi, asta deoarece le-a lipsit o evaluare, culmea, a riscului indiferenței faţă de realităţile româneşti: salarii mici, interese electorale şi nivel redus de suportabilitate a birurilor suplimentare.
Pentru majoritatea românilor riscul este o noţiune abstractă. În ţara celebrei zicale „să moară și capra vecinului“ nu-i poţi cere vreunui afacerist să cumpere o poliţă care să despăgubească pe altcineva. Poate că trebuie inversată regula jocului: fiecare trebuie să-şi asigure obligatoriu maşina lui. Chiriţoiu susţine însă că va fi mai bine când despăgubirea va fi plătită de compania unde s-a asigurat autorul accidentului, urmând ca aceasta să se compenseze cu firma victimelor.
Rămâne însă deschisă întrebarea: cum va arăta piaţa RCA după şase luni?
Comentarii 1
thomas - 09-25-2016
Eu as propune sa plateasca asigurari RCA mai mari cei vinovati de accidente si cei cu amenzi rutiere in ultinul an. Politia sa puna la dispozitia asiguratorilor baza de date cu toate amenzile. Aceasta masura ar contribui si la cresterea disciplinei rutiere.
Răspunde